Considerații asupra cadrului legislativ al mentoratului didactic

Contextele educaționale ale secolului XXI sunt multiple și instabile, după cum o dovedesc recentele evenimente din domeniul educației, când școala a fost nevoită să se mute în mediul on-line, fără a fi pregătită, în ansamblu, pentru a realiza acest demers. Din păcate sau, poate, din fericire, nimeni nu poate prezice pe de-a-ntregul viitorul educației, privite în sens general, tocmai din cauza vitezei cu care se succed schimbările în toate domeniile vieții. Într-o perioadă caracterizată de deplina libertate a  accesului la informație și implicit la cunoștințe, abordări care pun accentul tocmai pe învățarea/ memorarea/ dobândirea de cunoștințe își dovedesc caracterul vetust și sunt, în fond, abordări sinucigașe din punctul de vedere al parcursului profesional al unui tânăr cadru didactic. Accentul se pune pe formarea de competențe, definite ca ansambluri de atitudini, abilități și cunoștințe. Or nu credem în formarea competențelor la altcineva – stagiar – în cazul de față, dacă profesorul mentor nu stăpânește aceste competențe în cel mai înalt nivel, unul care să îi permită să fie profesionist în ceea ce face într-un mod cât se poate de firesc, fără a neglija nicio clipă responsabilitatea care i-a fost atribuită și pe care și-o asumă.

În mod surpinzător, dată fiind noutatea termenului mentor și aparenta lipsă de importanță care se acordă activităților de mentorat la nivelul unităților de învățământ și chiar al structurilor de conducere județene și naționale ale învățământului, mentoratul este menționat și legiferat încă din anul 2011, în Legea educației naționale, nr. 1 din 5 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare. Litera i a articolului 247 stipulează obligativitatea existenței – alături de „profesor-metodist”, „profesor-asociat”, „formator” – unui „mentor de dezvoltare profesională” în casele corpului didactic, fără a-l defini sau fără a-i preciza clar atribuțiile. Rolurile și sarcinile acestuia pot fi doar intuite, după cum reiese din paragraful amintit. Litera l a aceluiași articol prevede existența la nivelul unităților de învățământ a unui profesor mentor, responsabil cu asigurarea formării inițiale și cu inserția profesională a cadrelor didactice.

Articolul 248 al legii amintite anterior stipulează că pentru a putea ocupa o funcție didactică este necesară „efectuarea unui stagiu practic cu durata de un an școlar, realizat într-o unitate de învățământ, în funcția didactică corespunzătoare studiilor, de regulă sub îndrumarea unui profesor mentor”. Sublinierea ne aparține, întrucât formularea utilizată – „de regulă” – exclude obligativitatea efectuării acestui stagiu sub supravegherea și îndrumarea mentorului, fapt pe care îl percepem ca pe un neajuns al formării inițiale a cadrelor didactice, respectiv al perioadei de stagiu. Paragraful numărul doi al articolului 248 stipulează constituirea unui corp al profesorilor mentori la nivelul inspectoratelor școlare, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educației Naționale.

Articolul 262 al LEN se referă la norma personalului didactic, în care, pe lângă activitățile de predare-învățare-evaluare, sunt incluse și activitățile de mentorat, precum și învățarea pe tot parcursul vieții, totul în 40 de ore pe săptămână.

Articolul 357 stipulează funcțiile pe care le poate avea personalul care lucrează în domeniul educației permanente și o include și pe aceea de mentor, iar paragraful 5 al articolul 57 al secțiunii a paisprezecea – „Învățământul pentru copiii și tinerii capabili de performanțe înalte” – menționează mentoratul ca formă de program educativ care respectă particularitățile de învățare ale tinerilor și care este orientat spre obținerea performanței.

Din cele câteva articole amintite anterior se poate constata că mentoratul nu se aplică exclusiv carierei didactice, acelui stagiu de pregătire de un an amintit în LEN, ci se regăsește și în relația profesor – elevi „capabili de performanțe înalte”. Din punctul nostru de vedere, abordarea este una discriminatorie, întrucât se adresează doar unei categorii de elevi și neglijează partea cea mai însemnată a beneficiarilor primari ai sistemului de învățământ.

Metodologia prin care se constituie corpul profesorilor mentori responsabili cu coordonarea efectuării stagiului practic în vederea ocupării unei funcții didactice a fost publicată în Monitorul Oficial al României în data de 29.09.2011 și a fost aprobată prin Ordinul MECTS nr. 5485 din 2011, în baza articolulul 248, alineatul 2 din Legea Educației naționale. Articolul 4 al acestei metodologii se referă la componența comisiei de concurs pentru mentorat. După cum reiese din paragrafele articolului amintit, comisia este formată dintr-un număr impar de membri, iar președintele acesteia este directorul casei corpului didactic. Alături de el, din comisie mai fac parte: inspectorul școlar pentru mentorat, un inspector școlar cu funcție de secretar în comisie și 2 – 6 membri, aleși din rândul inspectorilor școlari, profesorilor mentori, cadrelor didactice stagiare sau al directorilor de unități de învățământ.

Articolul 8 al metodologiei stabilește criteriile pe care trebuie să le îndeplinească, cumulat, un cadru didactic pentru a putea să își depună dosarul pentru funcția de profesor mentor pentru inserția profesională a profesorilor/ cadrelor didactice stagiare. Astfel, acesta trebuie să fie titular în învățământul preuniversitar, să dețină gradul didactic I, să fi urmat cel puțin un program de formare continuă în ultimii cinci ani, acreditat de Ministerul Educației naționale, să aibă calificativul „Foarte Bine” în ultimii cinci ani școlari, să nu fi fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni sau lipsit de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărâre judecătorească definitivă și să fie apt din punct de vedere medical pentru realizarea activităților specifice acestei funcții . Este interesant și îngrijorător de constatat că metodologia nu impune urmarea unor cursuri de formare în domeniul mentoratului, probabil și deoarece, la momentul elaborării ei, nu se putea pune în discuție problema unor astfel de cursuri, întrucât nu se cunoștea forma și conținutul acestora. Situația însă a rămas aceeași la nivelul criteriilor prevăzute în metodologie, chiar dacă în prezent există cursuri axate pe tema mentoratului în educație.

Articolul 11 al metodologiei se referă la proba practică a concursului, care constă în susținerea unei lecții sau a unei activități didactice de către candidatul la funcția de profesor mentor și în asistența la o lecție/ activitate didactică pe care candidatul trebuie să o evalueze. Să remarcăm că susținerea unei lecții nu reprezintă același lucru cu susținerea unei activități didactice, însă metodologia își dovedește utilitatea întrucât stabilește criterii relativ clare prin care un cadru didactic poate deveni mentor. În același timp, stabilește și responsabilitățile și atribuțiile profesorului mentor, acesta fiind responsabil cu coordonarea activității a unu – doi profesori stagiari.

Capitolul III al metodologiei poartă titlul „Competențe și responsabilități specifice ale profesorilor mentori” și ocupă cea mai mare parte din documentul legislativ. După cum reiese din secțiunea amintită, profesorul mentor este un erou al învățământului, înzestrat cu nenumărate competențe care în fac să poată candida pentru orice funcție, aproape fără a ține cont de domeniu. Asemenea unui personaj pozitiv din basme, profesorul mentor are sau ar trebui să aibă puterea, conform metodologiei, să influențeze în mod pozitiv traiectoria profesională a stagiarilor, fiind el însuși un model profesional și comportamental, care nu admite nicio scădere.

În prezent, este general acceptat faptul că formarea inițială a resurselor umane care activează în sectorul educațional nu mai satisface cerințele unei lumi în perpetuă schimbare. Pentru a putea îndeplini dezideratele societății și ale comunității europene, așa cum apar ele formulate în documentele oficiale emise de Uniunea Europeană, resursele umane din sistemul de învățământ trebuie să dea dovadă de o mare capacitate de adaptare, de o minimă rezistență la schimbare. Foarte importante în ceea ce privește formarea continuă a resurselor umane sunt motivația și orizontul de așteptări al angajatului, atât în raport cu sine, cât și cu organizația în care își desfășoară activitatea.

Tendința actuală din sistemul de învățământ preuniversitar este de a asigura un caracter continuu formării, astfel încât formarea inițială să fie urmată de o formare continuă, realizată, de exemplu, printr-o colaborare între instituția în care activează resursa umană care se dorește a fi perfecționată și o serie de instituții și organizații care au acreditarea necesară pentru a organiza și oferi programe de formare. Totodată, formarea continuă urmărește actualizarea și dezvoltarea competențelor personalului didactic în funcție de evoluțiile curriculum-ului educațional și de cele ale societății în ansamblul său. Mentoratul reprezintă prin sine însuși o formă de perfecționare continuă, care, dacă este realizat cu responsabilitate și dublat de putere vizionară, are capacitatea de a articula viitorul școlii românești și de a-i oferi deschiderea necesară pentru a putea rezona cu elevii de astăzi și cu nevoile lor reale în ceea ce privește educația.

Bibliografie

1. Văcărețu, Ariana-Stanca, Kovacs, Maria, Hess, Miriam, Konnestad, Arve, La Farina Giuseppe, Maslova, Marcela, Matonyte, Asta, Perak, Jelena, Spies, Carsten, Ghid pentru mentori și coordonatori de programe de mentorat, publicație elaborată în cadrul Parteneriatului pentru Învățare Grundtvig Learning to be a Good Mentor (2013-1-RO1-GRU06-29565), consultată la adresa www.alsdgc.ro/ userfiles/Guidelines_final-RO(1).pdf
2. *** Formarea iniţială a cadrelor didactice din educaţia timpurie şi învăţământul preuniversitar, consultată la eacea.ec.europa.eu/national-policies/ eurydice/content/initial-education-teachers-working-early-childhood-and-school-education-63_ro, accesată la 20 oct. 2019.
3. *** Legea educației naționale, consultată la www.edu.ro/sites/default/files/_fi % C8%99iere/Minister/2017/legislatie%20MEN/Legea% 20nr.%201_ 2011_ actualizată 2018 .pdf.
4. *** Metodologia privind constituirea corpului profesorilor mentori pentru coordonarea efectuării stagiului practic în vederea ocupării unei funcții didactice, din 29.09.2011, consultată la lege5.ro/Gratuit/gi3denrxga/metodologia-privind-constituirea-corpului-profesorilor-mentori-pentru-coordonarea-efectuarii-stagiului-practic-in-vederea-ocuparii-unei-functii-didactice -din-29092011, accesată la 20 octombrie 2019.

Accesări: 227

Articole asemănătoare