Studiul religiei în școală a devenit în ultima vreme un subiect de controversă care divizează deopotrivă părinții și profesorii, politicienii și elevii, fără a se ajunge la un consens, la o poziție comună.
Articolul se dorește o pledoarie pentru studiul moralei creștine în școală și pentru o abordare modernă, transdisciplinară, a studiului religiei de către elevi.
Ca un artist într-un spectacol de operetă… sau despre cum predă profesorul în România
Într-o încercare de a oferi elevilor o „degustare” de cultură, căci nu a fost nici pe departe un festin pentru sufletul lor, am fost cu ei la un spectacol de operetă. (Da, da… în timpul meu liber, dați-mi fișa de pontaj ca să-mi pot justifica salariul).
Chiar de la intrare, elevii s-au îngrămădit, s-au înghesuit și au alergat pe scări către cel mai bun loc, dornici să vadă și să audă cel mai bine ceva despre care nu aveau nici cea mai vagă idee. Cam cum fac atunci când vin la școală… (Adică în prima zi de școală, că apoi nu se mai înghesuie mânați de curiozitate și entuziasm.)
Îmbunătățirea predării și învățării cu ajutorul noilor tehnologii
Lumea se schimbă, fie că ne place acest lucru sau nu. Ritmul acestei schimbări este numai rareori mai rapid decât cel normal și aceasta se întâmplă de cele mai multe ori cu inovațiile tehnice și științifice. În asemenea timpuri trăim noi astăzi. Internetul reprezintă o noțiune bine definită care influențează viața a milioane de oameni. E foarte important să folosim web-ul nu numai ca un mijloc de distracție, dar mai ales ca mediu de comunicare interactiv.
Cea mai mare rețea de informații și comunicare din lume ne oferă o mulțime de informații din toate domeniile de activitate și cunoaștere. Internetul, în special, joacă un rol tot mai mare în învățământ.
Șapte ani de „Școala altfel”
Programul național de activități educative extrașcolare și extracurriculare „Școala altfel”, implementat pentru prima dată în anul şcolar 2011-2012, continuat de programul „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, își propune să implice atât elevii din învățământul preuniversitar, cât și cadrele didactice și părinții elevilor într-o suită de activități care să răspundă intereselor și preocupărilor diverse ale copiilor și tinerilor, punând în valoare talentele și capacitățile lor în diferite domenii, stimulând participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale.
Opiniile din acest articol sunt desprinse din rapoartele anuale realizate în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 1 Voluntari cu privire la funcționalitatea programului, la tipurile de beneficii asupra elevilor, dar și a școlii în ansamblu, la posibilele sugestii pentru ameliorarea programului în ansamblu sau a unor aspecte de detaliu.
Analiza formării competențelor receptării și producerii de mesaje (scrise și orale) la gimnaziu
Evaluarea competențelor presupune reconceperea evaluării, luând în considerare, pe lângă achizițiile cognitive ale elevilor și personalitatea, conduita și atitudinile acestora. În acest context se cuantifică și competențele de relaționare, comunicare profesor-elev, disponibilitățile de integrare socială, elevul transformându-se într-un partener al profesorului în procesul de evaluare, prin: autoevaluare, inter-evaluare, evaluare controlată.
Având în vedere recomandările Ministerului Educației Naționale, prevăzute în Programa pentru disciplina limba și literatura română (clasele V-VIII), care insistă asupra faptului că, „pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba română, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare” , încercăm prin lucrarea de față să propunem un set de activități prin care să optimizăm și să evaluăm competențele de receptare și exprimare a mesajelor scrie ale elevilor de gimnaziu.
Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar
„Am elevi în clasă care de-abia socotesc şi elevi care sunt atraşi de rezolvarea problemelor de logică şi perspicacitate.” „Citatul” de mai sus reflectă o situaţie familiară multora dintre noi. Probabil că singura „asemănare” sau trăsătură comună elevilor noştri este „unicitatea” fiecăruia. Copiii au înălţimi diferite, înfăţişări şi personalităţi distincte. Ei au preferinţe, interese, stiluri de învăţare, niveluri de aptitudini, niveluri de dezvoltare, experienţe, tării şi slăbiciuni diverse.
Toţi educatorii autentici, fie ei părinţi sau cadre didactice, ştiu că dezvoltarea fizică, emoţională şi intelectuală a copiilor are loc în mod inegal. Totuşi, şcoala românească (şi nu numai!) organizează copiii pe grupe de vârstă. În mod evident, copiii de aceeaşi vârstă biologică răspund foarte diferit la activitatea şcolară în funcţie de nivelurile proprii de dezvoltare.
Specificul învățării la elevul din clasa pregătitoare și clasa I
Învăţarea pune în mişcare traseele interne ale dezvoltării, o împinge spre noi stadii, produce modificări şi ajunge să crească vârsta mentală cât şi posibilitatea de a face noi achiziţii în ordinea însuşirii noţiunilor şi cunoştinţelor ce se predau.
Abilitățile sociale necesare cadrului didactic pentru reușita profesională
Calitățile unui bun profesor nu se rezumă doar la competența sa didactică și la pregătirea în domeniul de specialitate, ci includ și capacitățile care țin de inteligența emoțională și socială – doar împreună, acestea îl fac cu adevărat un profesor apreciat de către elevii săi.
Tema pentru acasă este o necesitate sau o obligativitate?
Tema reprezintă pentru elevi un mijloc de a-și fixa, consolida și extinde achizițiile învățării din cadrul activităților de la școală, iar pentru părinți, un mod concret de a se implica în procesul educațional.
Odată devenit școlar, copilul începe sa aibă anumite responsabilități, mult mai mari decât atunci când mergea la grădiniță, ca preșcolar. În primul rând, începe să aibă responsabilități în ceea ce privește viitorul său în devenirea sa ca adult. Printre aceste responsabilități ale sale se află și «temele pentru acasă».
Oportunități și vulnerabilități în integrarea copilului special în școala de masă
Includerea și, mai ales, integrarea printre elevii tipici a unui copil special este o provocare pentru orice cadru didactic care își asumă acest rol. Sunt niște dificultăți ce presupun disponibilitate la efort, empatie și multă dedicație. Cum fiecare este un caz în sine, nu există un șablon integrativ general, dar se poate defini un anumit cadru educațional propice: un cadru didactic cu vocație, o clasă de elevi și părinți empatici și implicați, un mediu general propice incluziunii – cabinete de logopedie, kinetoterapie sau senzorial, profesor de sprijin dedicat cauzei etc.
Trebuie să recunoaștem că a fi cadru didactic nu este același lucru cu a fi educator. Pare un nonsens, dar nuanțele tușează o diferență categorică.