Sari la conținut
Revista Profesorului

Inteligența emoțională – componentă esențială a devenirii elevului

• Bianca Burciu • Colegiul Național Costache Negruzzi, Iași (Iași) • România

Școala poate reprezenta oricând un mediu al metamorfozelor sufletești, în care elevul își poate forma abilități ce țin din inteligența emoțională oferind, și o privire în perspectivă asupra sinelui, una pozitivă și realistă. În dinamica societății actuale, abilitatea de a-ți gestiona propriile emoții, de a empatiza cu ale celorlalți devine un atu în menținerea unor relații interumane solide, bazate pe încredere, toleranță, respect. Acest concept prinde contur și se cristalizează în literatura de specialitate sub denumirea de inteligență emoțională, o dominantă a noilor abordări educaționale.

Educația și noile tehnologii digitale

• Dorinel Ispas • Colegiul Național Horea Cloșca și Crișan, Alba Iulia (Alba) • România

Lumea exterioară își modifică parametrii într-o viteză amețitoare, datorită dezvoltării informaționale și tehnologice, iar sistemul de educație trebuie să țină pasul cu această evoluție și transformare. În același timp, el trebuie să  păstreze și  să dea posibilitatea elevilor să învețe prin  cunoașterea directă, prin observarea lumii exterioare, să elaboreze context de acțiune și inter-relaționare normale (prin exersarea manevrabilității, prin operarea directă cu obiectelor, prin stimularea unor deprinderi psihomotorii etc.). Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, educația pentru și prin cunoașterea vieții reale poate să capete noi sensuri!

Reziliența – o nevoie acută a sistemului educațional actual

• Bianca Burciu • Colegiul Național Costache Negruzzi, Iași (Iași) • România

Reziliența definește capacitatea de a te adapta la schimbare, de a face față provocărilor de orice natură, de a căpăta rezistență în fața stresului determinat, fie de relațiile cu cei din jur, fie de probleme de natură exterioară (serviciu, sănătate). Identificarea acestui proces presupune o analiză atentă a unor atitudini, a acțiunilor sau gândurilor unor persoane, într-un cuvânt, a unui complex de comportamente esențiale, precum starea de sănătate, starea de bine, capacitatea de adaptare și de a învăța din experiențe dificile.

Calitățile cadrului didactic

• Teodora Bița • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 8, Buzău (Buzău) • România

În profesia didactică, un parcurs profesional temeinic impune efort, responsabilitate, pasiune, iubire, aceasta fiind principala calitate a unui cadru didactic. Pregătirea de specialitate se poate realiza pe domenii diferite și reprezintă un suport important al autorității în fața elevilor. Profesorul trebuie să fie mereu la curent cu noutățile descoperirile domeniului de specializare. Însă cultura generală și de specialitate nu sunt suficiente în activitatea didactică. Pentru a transforma informațiile culturale în activități educaționale, educatorul necesită pregătire psihopedagogică, aceasta compunându-se din cunoștințe de psihologie, pedagogie, metodică. Un orizont cultural larg, îmbinat cu vocație și cunoștințe pedagogice, oferă cadrului didactic posibilitatea de a rezolva ușor probleme de specialitate, dar și probleme socio-umane cu care se confruntă tinerii.

Psihologia personalității cadrului didactic

• Mirela-Gabriela Aiordăchioaie • Liceul Tehnologic Al. Vlahuță, Șendriceni (Botoșani) • România

Din vremuri îndepărtate, se cunoaște faptul că în educație este foarte important cine este cel care educă, deoarece elevii se formează și învață în funcție de modul în care sunt călăuziți de cadrul didactic. În învățământul preșcolar și continuând cu învățământul primar, personalitatea elevului este influențată de personalitatea cadrului didactic, spiritualitatea copilului se hrănește din spiritualitatea celui care îl educa și viceversa. În aceste cicluri de învățare, elevii au tendința de a imita foarte mult educatorul și învățătorul, fapt pentru care este necesară abordarea interpersonală, abordare care trebuie să asigure, pe lângă dimensiunea informațional-operațională, dimensiunea psihosocială, cea a co-evoluției și a creșterii celor care interacționează, în cazul de față cadrul didactic – elev.

Cariera didactică – un drum presărat cu suișuri și coborâșuri

• Delora Gineta Roșu • Școala Gimnazială, Topliceni (Buzău) • România

Cariera didactică este un drum pe care îl alege acel absolvent de facultate care își dorește ca, prin ceea ce va face, să schimbe cursul vieții elevilor săi. Nu este ușor să alegi să alegi acest drum și să-ți asumi această mare responsabilitate. Este o carieră pe care o aleg doar cei motivați și dornici să rămână la catedră în ciuda greutăților ivite  de-a lungul timpului. Iosif Moesiodax sublinia în tratatul său că pedagogia, arta de a preda, este o „metodă care îndrumează moravurile copiilor spre virtuți și care le pregătește sufletul spre dragostea față de însușirea învățăturilor”. Provocările sunt numeroase și uneori copleșitoare. Este ușor la început de carieră să crezi că a fi profesor este un lucru facil. Te bazezi pe cunoștințele învățate și continui să crezi în puterile tale. Ești pregătit să înfrunți obstacole pentru că ești motivat de tinerețe, de optimism și de gândul că decizia ta de a deveni dascăl a fost una corectă. Aceasta este atitudinea multora dintre tinerii absolvenți care pornesc pe drumul sinuos al predării.

Statutul debutantului în sistemul de învățământ românesc

• Ana-Maria Cristea • Școala Profesională, Turda (Cluj) • România

În contextul legislativ actual, profesorul debutant/ stagiar realizează un stagiu de cel puțin 2 ani la catedră sub îndrumarea comisiei metodice de specialitate, având o serie de responsabilități și atribuții prevăzute în Regulamentul de ordine interioară, dar și în Legea Educației.
Articolul cuprinde ideile principale ale unei scurte cercetări realizate în 5 unități școlare din Turda și își propune să surprindă tocmai acest moment al adaptării tinerilor profesori la viața școlii, să descopere nevoile și reacțiile lor în fața problemelor de natură profesională, dar mai ales problemele de natură relațională, aici făcând referire atât la relația profesor-elev, cât și la relația profesorului cu părinții și cu colegii săi. Am pornit de la ipoteza conform căreia formarea inițială nu asigură decât în parte o adaptare și o integrare optimă din punct de vedere profesional, iar elevii și părinții au de foarte multe ori o părere preconcepută despre activitatea și pregătirea cadrelor didactice debutante.

Elevii cu cerințe educaționale speciale: Abordări. Nevoi. Atitudini

• Iolanda Sztrelenczuk • Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Baia Sprie (Maramureș) • România

În contextul educațional românesc, învățământul special și cel de masă în care sunt integrați, sau mai bine zis incluși elevii cu cerințe educaționale speciale, are nevoie de suport pentru a funcționa eficient. Se știe că experiența școlară a oricărui elev, dar mai ales a unui elev cu CES, poate fi influențată pozitiv sau negativ de atitudinea și comportamentele celor care alcătuiesc comunitatea școlară.  Astfel, o pregătire adecvată, continuă, a personalului din școli care să  asigure cunoștințele, competențele necesare și atitudinea adecvată  pentru a răspunde nevoilor elevilor cu CES este esențială.

Stilurile de învățare și succesul școlar

• Daniela-Paraschiva Danka • Școala Gimnazială, Roșia (Sibiu) • România

Pe întreg parcursul meu profesional, fiind și cadru didactic, am încercat să îmi proiectez activitățile didactice pe stilurile de învățare ale elevilor, fiind convinsă că în acest fel, niciunul dintre elevii mei nu se plictisește, nu rămâne cu lacune în învățare, este interesat de ceea ce se lucrează în clasă, reușește să asimileze noile conținuturi, competențele generale, specifice și competențele-cheie vor fi mult mai ușor de dezvoltat, folosirea învățării proiectată pe stilurile de învățare fiind, din punctul meu de vedere, mult mai interactivă, atractivă și mai ușor de integrat în predarea-învățarea-evaluarea cu ajutorul metodelor activ-participative.

Schimbări comportamentale cauzate de școala online

• Otilia Bengescu • Liceul Tehnologic Nr. 2, Târgu-Jiu (Gorj) • România

În ultimii doi ani, activitatea școlii a fost bulversată de pandemie și de restricțiile impuse de aceasta. Consecințele izolării elevului nu au întârziat să apară însă.
Ne întâlnim tot mai des cu un elev supărat pe societate, un elev recalcitrant, care se revoltă la cel mai mic aspect ce îl scoate din acea dulce rutină a parcursului orelor din poziții de semi-adormire, în pat sau pe fotoliu, confortabil și fără prea multă bătaie de cap. Revenit în bancă la școală, elevul nostru pare că nu-și mai află locul. Încearcă să se așeze cât mai relaxat, dar banca nu-i permite un același confort ca și patul de acasă, astfel că, uneori , îl găsim revărsat peste bancă și intervenim încercând să-l implicăm, să-i explicăm repercusiunile asupra sănătății și dezvoltării sale intelectuale.