Sari la conținut
Revista Profesorului

Particularități psiho-individuale ale cadrului didactic și influența acestora asupra dezvoltării elevilor

• Mihaela-Ramona Sîrba • Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel, Domnești (Argeș) • România

Pentru orice cadru didactic, atât educația, cât și cunoașterea copilului reprezintă două acțiuni importante care se află pe primul loc și sunt într-o strânsă legătură. Cunoașterea elevului este extrem de importantă pentru că profesorul poate să descopere trăsături psiho-individuale cu ajutorul cărora poate preveni anumite dificultăți de învățare pe care elevul le are. Unul dintre principalii factori care contribuie la succesul procesului instructiv-educativ este reprezentat de aptitudinea pedagogică. Aceasta reprezintă un compozit de calități atât înnăscute, cât și dobândite, oferind o flexibilitate mare comportamentului didactic, facilitând o adaptare mai rapidă și ușoară la cerințele unei situații educative.

Promovarea incluziunii sociale în cadrul activităților outdoor

• Ana Haraga • Școala Gimnazială, Dorobanț (Iași) • România

Educația outdoor este o formă de promovare a pedagogiei experiențiale, care este centrată pe persoană și care are ca scop însușirea experiențelor, împărtășirea și prelucrarea lor, extragerea ideilor și adaptarea la alte situații. Deși numeroase sisteme de învățământ, din țări precum Olanda, Suedia, Slovenia, Spania, Portugalia valorifică intens, în toate ciclurile de învățământ, potențialul educativ al activităților outdoor, în Curriculumul Național educația outdoor este inclusă doar în Curriculumul pentru învățământul preșcolar (2008), sub titlul de activități „în aer liber” și în Curriculumul pentru educația timpurie (2019) – unde este utilizată sintagma „activități outdoor”. Deși conceptul nu este definit, este precizat totuși faptul că aceste activități se desfășoară într-o locație diferită de sala de clasă și se insistă pe importanța amenajării corespunzătoare a spațiului outdoor în vederea asigurării securității copiilor și a adaptării activităților la condițiile existente.

Organizarea și desfășurarea lecției de educație fizică în locuri improvizate

• Gheorghe Mihăilă • Școala Gimnazială, Gura Foii (Dâmbovița) • România

Deși suntem într-o evoluție continuă, sunt foarte multe școli din țară care nu au săli de sport, iar profesorii de educație fizică sunt puși în situația de a-și desfășura lecțiile în sala de clasă, dacă timpul nu permite sau în locuri improvizate cum sunt: sala de festivități, coridorul școlii etc. În aceste condiții, este de înțeles că lecția de educație fizică nu poate avea efectele scontate asupra organismului elevilor, ca în cadrul celei desfășurate în aer liber sau într-o sală de sport, dar noi, profesorii, trebuie să găsim soluțiile optime, iar de fiecare dată, când este posibil, să desfășurăm activitatea afară. Este foarte important să ne orientăm activitatea astfel încât, adaptând exercițiile cele mai indicate la condițiile respective, să realizăm cerințele programei și să încercăm treptat recuperarea, în cazul în care există rămâneri în urmă.

Basme, telefoane, lexic… Turnul Babel modern

• Liliana Adriana Ciubotaru • Școala Gimnazială Miron Costin, Galați (Galați) • România

În vremuri conduse de roboți și microtehnologie, literatura romană este vitregită și caută soluții pentru salvare. Această salvare vine de la un mare profesor: profesorul cameleon. Acela care se adaptează condițiilor de mediu, atacurilor fără fairplay a unei societăți mult prea grăbite pentru a mai savura o creație lirică sau pentru a colinda meleagurile romanești alături de Nică. În acest semn se impune o regrupare și un contra-atac. Exploatând aceste mijloace moderne în favoarea noastră, a celor de la catedră. Nu mai este timp pentru a căuta scuze: că elevii nu sunt atenți, că se plictisesc și nu îi mai atrage literatura, că nu mai citesc… E timpul să enumerăm acele soluții pe care eu, profesor de romȃnă la clasele de gimnaziu le-am găsit utile și productive pentru a-mi atrage elevii, pentru a-i stimula și pentru a-i determina să citeasca, din nou, cu plăcere literatură română și universală.

Oportunități și limite în terapia logopedică asistată de calculator

• Laureta Speranța Banea • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 4, Măcin (Tulcea) • România

O caracteristică aparte în terapia logopedică, ce s-a dezvoltat vertiginos grație cuceririlor din domeniul tehnologic, este așa-numita telepractică logopedică, al cărei specific este dat de realizarea de către logoped a activității terapeutice cu subiectul fără a exista un contact fizic frecvent cu acesta din urmă (de unde și prefixul ,,tele-”). Odată cu evoluția tehnologică, se creează și amplifică noi tipuri de relaționare între oameni. Factorii tehnologici asigură un progres în majoritatea domeniilor, înlăturând pe cât posibil orice bariere în interacțiunea umană.

Portret de dascăl – peste vremuri

• Mihaela Gogu • Școala Gimnazială Nicolae Stoleru, Baia (Suceava) • România

Cu peste un secol în urmă, trăsătura dominant rurală a țării noastre reprezenta un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. Doi erau intelectualii satelor: învățătorul și preotul, de obicei legați de locul în care trăiau și respectați de țăranii păstrători de datini străbune. Acești doi oameni purtau pe umerii lor o grea povară: educarea oamenilor, de la adulți până la copii, prin mijloace și metode variate, diferite de la o zonă la alta a țării. Omului care avea în mână condeiul i s-a spus în multe feluri, ca definire a activității sale de „luminator de minți”. Învățătorului i s-a spus, de-a lungul timpului, și dascăl, poate pentru faptul că primele școli au fost deschise în cadrul bisericilor sau mănăstirilor, iar educatori erau călugări, preoți sau cântăreți în strană, precum corifeii Școlii Ardelene, mitropoliții Veniamin Costache sau  Antim Ivireanul.

Dezvoltarea emoțională în perioada preșcolară

• Lucia Mirică • Școala Gimnazială Nr. 11, Buzău (Buzău) • România

Dezvoltarea afectivă se referă la apariția capacității emoționale de a experimenta, recunoaște și exprima o serie de emoții și de a răspunde în mod adecvat la indicii emoționale la alții. Dezvoltarea afectivă este legată de dezvoltarea abilităților sociale și reflectă personalitatea și tendințele distinctive ale cuiva atunci când răspunde altora, când se angajează în interacțiuni sociale și se adaptează la lumea interpersonală.

Fenomenul emoție

• Lucia Mirică • Școala Gimnazială Nr. 11, Buzău (Buzău) • România

În lucrarea sa „J.-P. Sartre. Psihologia emoției”, Leonard Gavriliu vorbește despre „fenomenul emoție”, un fenomen „derutant, atât de reglare, cât și de dereglare a comportamentului. Oricum, emoția este condiția primordială a vieții, ea potențează întreaga procesualitate somatopsihică, fiind axul acesteia”. Emoțiile ne determină comportamentele și deciziile, uneori mai mult decât raționamentul. Aceste trăiri necesită exprimare, fie prin cuvinte, gesturi sau atitudini ce reflectă acea stare.

Motivația învățării și procedee de dezvoltare a ei

• Ana-Aurelia Rotaru • Liceul Teoretic Sfântu Nicolae, Gheorgheni (Harghita) • România

La baza învățării stau o serie de motive eterogene: pentru viață, pentru o diplomă, pentru o bursă, pentru o poziție socială, pentru recunoștință, pentru un statut profesional, pentru prestigiu, etc. Distingem motivații pozitive și motivații negative ale învățării, după cum există motive interioare și motive exterioare sarcinii sau conținuturilor învățării. Motivația învățării reprezintă fundamentul energetic-dinamizator și direcțional al întregului proces al învățării. De fapt, motivația reprezintă „motorul” întregului nostru comportament, deci implicit și al învățării. Dacă învățarea se realizează din motive intrinseci pentru dezvoltarea proprie și profesională, pentru dezvoltarea intelectului și a creativității personale, pentru formarea ca om cult cu un înalt nivel de competență, atunci, randamentul de învățare este unul net superior, iar ceea ce am însușit va fi reținut pe perioade foarte mari de timp. Cunoștințele acumulate astfel, vor fi puternic impregnate în structurile cognitive.

Gândirea critică într-o lume a tehnologiei

• Ioana Alina Prodan-Hora • Colegiul Național Școala Centrală (București) • România

Gândirea critică este o calitate minunată, specifică doar ființei umane, care ne diferențiază de orice altă specie, dar ne separă net și de inteligența artificială. Este acea capacitate care ne permite să interacționăm cu informația în mod activ, să știm cum să obținem, să interpretăm și să evaluăm informațiile și lumea înconjurătoare. Exersată constant, gândirea critică ne ajută să deținem cunoștințe valoroase și utile, să avem convingeri și credințe întemeiate pe acestea; să ne formăm opinii independente și să acceptăm ca ele să fie supuse evaluării; să construim argumente pentru a da consistență opiniilor; să manifestăm flexibilitate, toleranță, respect pentru ideile altora; să acceptăm sau să respingem o idee sau un concept numai pe bază de argumente. În plan social, gândirea critică ne ajută să participăm activ la elaborarea de soluții, să luăm decizii și, cel mai important, să colaborăm unii cu alții.