Portret de dascăl – peste vremuri
Cu peste un secol în urmă, trăsătura dominant rurală a țării noastre reprezenta un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. Doi erau intelectualii satelor: învățătorul și preotul, de obicei legați de locul în care trăiau și respectați de țăranii păstrători de datini străbune. Acești doi oameni purtau pe umerii lor o grea povară: educarea oamenilor, de la adulți până la copii, prin mijloace și metode variate, diferite de la o zonă la alta a țării. Omului care avea în mână condeiul i s-a spus în multe feluri, ca definire a activității sale de „luminator de minți”. Învățătorului i s-a spus, de-a lungul timpului, și dascăl, poate pentru faptul că primele școli au fost deschise în cadrul bisericilor sau mănăstirilor, iar educatori erau călugări, preoți sau cântăreți în strană, precum corifeii Școlii Ardelene, mitropoliții Veniamin Costache sau Antim Ivireanul.
Învățătorul ar fi fost și un apostol al neamului… Acest sens, suprapus pesemne cu cel biblic, al ucenicilor lui Iisus, arată capacitatea cadrului didactic de a învăța mereu de la alții, apoi de a împărtăși din știința sa, altor discipoli, care așteaptă, cu mințile și inimile deschise, să soarbă din cupa înțelepciunii.
Istoria învățământului românesc a arătat că învățătorul avea o pregătire temeinică – de regulă Școala Normală de 6-5 ani, existentă doar în puține orașe din țară, în care învăța, de la materiile principale – limba română, matematica, științele naturale, desenul și lucrul manual, la limbi străine precum latina, greaca, franceza. Se studia temeinic didactica predării materiilor de la clasele I-IV, completată cu o practică pedagogică serioasă, cu lecții demonstrative ținute la un înalt nivel, la care asistau chiar și notabilitățile orașului, ca la teatru.
Desigur că această pregătire minuțioasă s-a păstrat, de- a lungul timpului, în Liceele pedagogice de învățători sau institutori și în facultățile de profil.
Metabolismul vieții moderne și reformele consecutive au determinat însă unele schimbări în ceea ce privește anii de pregătire a unui dascăl, forma de învățământ urmată, modul de transmitere a noțiunilor didactice, strategiile de predare- învățare- evaluare și, în final, până și denumirea omului de la catedră: profesor pentru învățământul primar și preșcolar…
Un lucru însă nu s- a schimbat… Învățătorul sau „profesorul pentru învățământul primar și preșcolar” de acum trebuie să aibă sădită în suflet, pentru a fi un adevărat educator, o fărâmă de cer, dăruită de însăși Dumnezeu: vocația. Fără această simțire sublimă, degeaba se studiază și se ajunge la performanța de a stăpâni la perfecție noțiunile teoretice, regulile și normele de predare și evaluare, degeaba ținuta în fața elevilor va fi de excepție, iar lecțiile demonstrative vor fi corecte, respectând etapele metodice.
Vocația este ceea ce ne- a îndemnat pe mulți dintre noi să urmăm calea grea a educării puilor de om și să purtăm până la moarte responsabilitatea a ceea ce vor deveni, ca oameni, în viață:
„Eu sunt copilul.
Tu ții în mâinile mele destinul meu.
Tu determine în cea mai mare măsură,
Dacă voi reuși sau eșua în viață.
Dă- mi, te rog, acele lucruri care
Să mă îndrepte spre fericire.
Educă- mă, te rog, ca să pot fi
o binecuvântare pentru lume.”
(din Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)
Iubirea pentru copii, mai presus de toate, căldura sufletească, sufletul mereu tânăr, indiferent de anii care l- au nins, sunt atribute ale vocației, care fac un cadru didactic să fie iubit de elevii săi. Și nu este altă mai mare măsură a muncii împlinite de educator, decât aceea de a vedea steluțe de dragoste și recunoștință, la finalul de ciclu, când „rotunjește” bilanțul unor ani de trudă. Nu la sclipirea orbitoare a ideilor se formează personalitatea elevilor, ci la focul molcom al sentimentelor educatorilor lor, la căldura comunicării asertive, la blândețea introducerii unor exigențe necesare în procesul de instrucție și educație.
Emil Cioran spunea: „Noi, modernii, nu mai știm să privim, avem cu toții suflete de negustor.” Se simte acut schimbarea unor mentalități în educație, în ceea ce privește atitudinea cadrelor didactice care predau la clase mai mari. Ni se impută nouă, celor de la ciclul preșcolar și primar, că „dădăcim copiii”, că aceștia întâmpină la gimnaziu dificultăți de adaptare, că ar trebui să nu le mai spunem pe prenume… Dar nu întreabă nimeni cât am realizat în anii ce au trecut în educarea copiilor, câte deprinderi de lucru am format, la câte secrete am fost părtași!… Educatoarea sau învățătorul trebuie să fie, tocmai din prisma asumării rolului de părinți ai copiilor ce le sunt încredințați, în primul rând prieteni ai lor, care să îi înțeleagă și să se facă înțeleși. Apoi, pe parcursul anilor de școlaritate, noi, dascălii, trebuie să mai avem, pe rând, rolul de psihologi, asistente medicale, avocați, judecători, găsitori de obiecte pierdute, croitori, chiar polițiști…
Profesia de cadru didactic este una nobilă, care conferă statutul de intelectual de frunte în orice societate. Este nu numai o profesie, ci un mod de a fi, care te însoțește mereu, pe drumul propriei vieți. Nu este, ca în cazul altor meserii, ca o haină, care, odată venind acasă, o dezbraci și o agăți în cuier, tu preocupându- te de cu totul altceva. De această profesie nu te poți rupe nici măcar o clipă. Acasă, după orele de la școală, ai de corectat zeci de caiete, fișe de lucru, de completat la portofoliul personal, de proiectat lecțiile pentru a doua zi sau de întocmit statistici cu evoluția elevilor. În afară de această muncă, uneori obositoare și solicitantă, mai ai în minte figura unui copil trist, o întâmplare din pauză sau gândul că nu toți au înțeles problema…
Se poate considera că profesia de cadru didactic e ca o poveste. O poveste care începe de fiecare dată în luna septembrie, când toți- educatori și elevi trecem pe sub bolțile de flori, cu fiorul unui nou început în suflet și se termină în iunie, cu alte flori, omagiu de recunoștință pentru noi, oamenii de la catedră.
Accesări: 1.704
prof. Mihaela Gogu
Școala Gimnazială Nicolae Stoleru, Baia (Suceava), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihaela.gogu