Sari la conținut
Revista Profesorului

Profesorul ideal

• Oana-Camelia Bălan • Școala Gimnazială Aviator Alexandru Șerbănescu, Colonești (Olt) • România

Pentru a putea dezbate conceptul de „profesor ideal”, trebuie să începem prin a delimita noțiunea de „profesor”. Termenul este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ; persoană care îndrumă, educă pe cineva”. „Profesorul este conducătorul activității didactice ce se desfășoară în vederea realizării obiectivelor” sau mai nou a competențelor „prevăzute în documentele școlare.”  Termenul și conceptul de profesor este adeseori asociat cu termenii dascăl, pedagog, mentor, psiholog, educator etc., deoarece profesorul trebuie să însumeze calități subtile de psiholog, pedagog, didactician și metodist, inventiv și infatigabil.
Profesorul are o multitudine de roluri în activitatea sa de coordonare didactica, el este lider, expert al actului didactic, agent motivator, consilier, manager etc. El își asumă aceste roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui.

Articol integral: Profesorul ideal

Dascălul român, între „omul nou” și „depresie socială” în „România educată”

• Corneliu Dragomir • Școala Gimnazială, Dumbrăvița (Timiș) • România

Nu știu ce ne mână în profesia de dascăl pentru a continuă, ce motoare activatoare avem, dar cu certitudine motivația nu reprezintă un resort în acest sens – motivația salarială ne ancorează îndărăt în comunism și păstrează metehnele „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”, iar realitatea juridică a salarizării cadrelor didactice din România confirmă această ipoteză concretizată prin repetatele prorogări ale drepturilor salariale și conexe salariilor promise și obținute prin truda grevei dar și munca. Mai mult, într-o lume a capitalismului în care capitalul înseamnă, în primul rând bani, a pretinde cadrului didactic să muncească pentru vocație reprezintă nu numai un demers cinic ci și o derâdere: nu ne putem îndeplini nevoile/ trebuințele primare cu vocația cu ne sunt necesare resursele financiare.

Articol integral: Dascălul român, între „omul nou” și „depresie socială” în „România educată”

Singurel eu îmi citesc! Preșcolarul îndrăgostit de citit

• Alina Petronela Luca • Grădinița Căsuța Piticilor (București) • România

Cu siguranță v-ați pus cel puțin o dată întrebarea: cum îl determin pe copil să citească? Este atât de simplu. Prin puterea exemplului! Încă de la cea mai fragedă vârstă, de când bebe poate sta pe burtă, apoi când acesta începe să își ridice căpșorul, le oferim o imagine de ansamblu despre lumea în care a sosit. Mai întâi folosim cărțile cartonate, cu imagini mari, viu colorate, care să îi atragă atenția, urmând ca treptat să schimbăm atât dimensiunea imaginilor cât și conținutul cărților.

Articol integral: Singurel eu îmi citesc! Preșcolarul îndrăgostit de citit

Rolul comunicării în parteneriatul grădiniță-familie

• Maria Mihăilă • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 236 (București) • România

Prin specificul activității sale, grădinița are misiunea de a oferi cât mai multe forme de colaborare, de a-i atrage pe părinți într-un dialog real, obiectivul major al acestuia fiind formarea copilului din punct de vedere socioemoțional și comportamental. Familia preșcolarului trebuie privită ca un participant activ, ca un partener permanent care furnizează informații și își asumă responsabilități. Drept urmare, modalitățile prin care cadrele didactice îi atrag și activează pe părinți  reprezintă un palier ușor sensibil  iar a conștientiza și a-i considera pe aceștia drept parteneri egali în procesul instructiv -educativ constituie direcția în care orice cadru didactic trebuie să proiecteze și să deruleze oricare tip de acțiune educativă. Totodată, se va ține cont în proiectarea acțiunilor de principille de predare-învățare interactivă pentru adulți.

Articol integral: Rolul comunicării în parteneriatul grădiniță-familie

Identitatea adolescenților în mediul virtual

• Eva Mihaela Dumitru • Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației (București) • România

Identitatea apare ca fiind un construct strâns legat de mai multe aspecte din viața adolescenților, precum: etapa din pubertate, relația cu părinții, obiceiurile familiale și stilurile acestora de comunicare, satisfacția sau insatisfacția cu privire la funcționarea familiei (Subrahmanyam & Šmahel, 2011). Procesul formării identității necesită o perioadă clară de explorare și experimentare prin care adolescenții pot să se formeze ca indivizi, având libertatea de autodeterminare, luând în considerare perspectiva că, dincolo de influența genetică și a mediului, oamenii pot să își construiască singuri viața, într-un proces de echilibrare între realitatea internă, psihologică, și cea externă, materială. Având în vedere nevoia adolescenților de experimentare și explorare a identității lor, mediul virtual devine un spațiu prolific acestor „experimente personale”. Aspecte precum numele de utilizator, fotografia de utilizator și alte imagini sau fotografii (Subrahmanyam et al., 2009), sunt folosite pentru a construi și a arăta o reprezentare virtuală a individului. Existența unui avatar virtual (personalizat) deja indică un grad mult mai înalt de libertate în construirea identității, mai ales pentru că limitările din interacțiunile sociale nu mai sunt atât de restrictive în spațiul online. Posibilitățile din mediul online le permit adolescenților să experimenteze mult mai mult cu identitatea lor virtuală (Mäntymäki & Salo, 2015), astfel având posibilitatea de a deveni ceea ce visau de mai mult timp, prin achiziții în jocuri de rol. În privința identității virtuale, s-au stabilit șase mari categorii: familială, religioasă, culturală, națională, etnică și de gen (Shahabi Anbaran et al., 2022).

Scopul lucrării este de explorare a graniței dintre identitatea virtuală și cea „reală” la adolescenți, astfel încât să contribuie la o înțelegere unificatoare pe această temă. Eventual, destigmatizarea adolescenților în mediul online ar fi ideală, chiar dacă se întâmplă ca aceștia să petreacă în medie vreo șapte ore pe zi folosind tehnologia.

Articol integral: Identitatea adolescenților în mediul virtual

Nevoia de schimbare. Un alt statut pentru cadrele didactice

• Silvia Nicoleta Baltă • Școala Gimnazială Maria Rosetti (București) • România

De câte ori nu am auzit profesorii spunând că elevul X este un mare leneș sau că elevii nu mai au niciun chef de școală?
De câte ori nu am auzit părinții vorbind într-un mod depreciativ despre școală ca instituție și profesori?
De câte ori nu am auzit profesorii plângându-se că nu primesc suficient sprijin în rezolvarea conflictelor sau a motivării elevilor pentru învățare din partea părinților acestora?
De câte ori nu am auzit părinți care susțin că școala nu face ce trebuie și că este de vină pentru evoluția nu tocmai dorită a copilului?
De câte ori nu am auzit elevi nemulțumiți de profesorii care au ceva cu ei?
De câte ori nu am auzit profesori simțindu-se nedreptățiți și chiar abandonați de sistemul în care au investit ani și mulți neuroni pentru dezvoltare continuă?
De câte ori nu ne dăm cu părerea, și de cele mai multe ori prost, pe rețelele sociale despre ce a devenit învățământul din România?

Articol integral: Nevoia de schimbare. Un alt statut pentru cadrele didactice

Două ore cu pauză

• Georgiana Ungureanu • Colegiul Național Iulia Hașdeu (București) • România

Rar ni se întâmplă să găsim tonul potrivit pentru a vorbi despre școală. Chiar și nouă, celor aflați în interiorul ei și care, tocmai de aceea, suntem deseori, ba prea elogioși, ba prea catastrofiști. Ba prea implicați, ba prea detașați. Dar încă și mai puțin găsesc tonalitatea potrivită cei care, privind lucrurile de la distanță, se erijează, de multe ori, în mari specialiști, dovedind astfel o lejeritate și o superficialitate potrivite pentru o cauză mult mai puțin complexă.
Și totuși…

Articol integral: Două ore cu pauză

Rolul profesorului în Școala Modernă – ghid, mentor și inovator

• Giorgiana Ioan • Școala Gimnazială, Romanu (Brăila) • România

Indubitabil, unul dintre pilonii fundamentali ai educației și dezvoltării sociale este rolul profesorului în școala modernă. Profesorii nu sunt doar oameni care transmit informații; ei sunt, de asemenea, mentori și modele de inspirație pentru elevii lor. Profesorii trebuie să-și redefinească și să-și adapteze rolurile pentru a răspunde cerințelor și provocărilor contemporane, având în vedere schimbările rapide și progresele tehnologice din societatea noastră.

Articol integral: Rolul profesorului în Școala Modernă – ghid, mentor și inovator

Rolul basmelor în viața copiilor

• Letiția-Maria Dănilă • Liceul Tehnologic Ion Creangă, Curtici (Arad) • România

Literatura românească populară este cu siguranță remarcabilă și valoroasă din punct de vedere cultural. Ea cuprinde o varietate de genuri și forme de exprimare artistică care reflectă tradițiile, miturile, obiceiurile și valorile poporului român. Acestea sunt transmise oral de-a lungul generațiilor, păstrându-și autenticitatea și contribuind la identitatea culturală a românilor. De-a lungul istoriei, multe opere literare românești clasice și contemporane au fost influențate și inspirate de aceste tradiții și folclor popular.
Literatura populară nu este doar o sursă de divertisment, ci și o comoară culturală ce oferă o perspectivă asupra cutumelor și mentalității poporului român de-a lungul timpului. Istorisirile folclorul românesc, cum ar fi basmele, povestirile, doinele și proverbele, au fost transmise din generație în generație datorită bogăției lor de înțelepciune, învățăminte morale și frumusețe artistică.

Articol integral: Rolul basmelor în viața copiilor

Este nevoie de tema pentru acasă?

• Maria Drugă • Școala Gimnazială Ion Jalea, Constanța (Constanța) • România

Învățarea școlară nu se oprește la finalul orei, ci continuă cu rezolvarea unor sarcini de lucru independente, cel mai adesea în mod individual. Tema pentru acasă este oferită de profesori la finalul programului școlar pentru a fi rezolvată de elevi în spațiul și în ritmul propriu de învățare. Dacă în sala de clasă se pune accentul pe predare-învățare folosind metode activ-participative, unde elevul se află în centrul actului educațional, iar învățarea are loc în manieră colaborativă prin lucru în grup, tema pentru acasă vine să facă trecerea spre învățarea individuală și autoreglată.
Sunt situații în care rolul și contribuția temelor pentru acasă sunt contestate, mai ales în condițiile unui program școlar încărcat și în cazul unor teme (recurente) excesive prin durată sau nivel de dificultate. De aceea, apar întrebări la care teoria este chemată să răspundă, precum: temele pentru acasă sunt într-adevăr necesare? Oare avantajele depășesc dezavantajele? Unde se termină avantajele, unde încep dezavantajele? Contează mai mult cantitatea sau calitatea?

Articol integral: Este nevoie de tema pentru acasă?