Învățarea școlară nu se oprește la finalul orei, ci continuă cu rezolvarea unor sarcini de lucru independente, cel mai adesea în mod individual. Tema pentru acasă este oferită de profesori la finalul programului școlar pentru a fi rezolvată de elevi în spațiul și în ritmul propriu de învățare. Dacă în sala de clasă se pune accentul pe predare-învățare folosind metode activ-participative, unde elevul se află în centrul actului educațional, iar învățarea are loc în manieră colaborativă prin lucru în grup, tema pentru acasă vine să facă trecerea spre învățarea individuală și autoreglată.
Sunt situații în care rolul și contribuția temelor pentru acasă sunt contestate, mai ales în condițiile unui program școlar încărcat și în cazul unor teme (recurente) excesive prin durată sau nivel de dificultate. De aceea, apar întrebări la care teoria este chemată să răspundă, precum: temele pentru acasă sunt într-adevăr necesare? Oare avantajele depășesc dezavantajele? Unde se termină avantajele, unde încep dezavantajele? Contează mai mult cantitatea sau calitatea?

Tema pentru acasă este un subiect dezbătut în literatura de specialitate, cu opinii diferite privind avantajele și dezavantajele acesteia. Câțiva autori și studiile lor relevante în acest domeniu oferă o imagine sintetică despre principalele aspecte care contează în această ecuație:

1. Harris Cooper este unul dintre cei mai cunoscuți cercetători în domeniul temelor pentru acasă. Studiile sale au evidențiat beneficiile temelor în ceea ce privește dezvoltarea abilităților academice și a învățării independente. Unul dintre studiile sale cheie este „The Battle Over Homework” (2001), în care analizează relația dintre cantitatea de temă și performanța școlară.
2. Un alt autor notabil în acest domeniu este Alfie Kohn, care se opune temelor pentru acasă în cartea sa „The Homework Myth” (2006). Kohn argumentează că temele nu sunt eficiente în îmbunătățirea performanțelor academice și pot avea efecte negative asupra elevilor.
3. Robert J. Marzano și Debra J. Pickering, în articolul lor „The Case For and Against Homework’’ (2007), analizează cercetările disponibile și prezintă o abordare echilibrată în ceea ce privește temele pentru acasă.
4. Cathy Vatterott  (2009) abordează tema pentru acasă din perspectiva unei abordări mai echilibrate și personalizate. Ea susține că profesorii ar trebui să atribuie teme care țin cont de diversitatea nevoilor elevilor și să se asigure că sarcinile sunt relevante și semnificative. Vatterott încurajează profesorii să renunțe la viziunea tradițională asupra temelor și să exploreze modalități alternative de a sprijini învățarea elevilor.
5. Sara Bennett și Nancy Kalish (2006) oferă sfaturi practice pentru părinți și profesori despre cum să reducă volumul de teme și să promoveze un mediu de învățare mai sănătos și mai echilibrat.
6. Janine Bempechat (2004) argumentează că temele pot contribui la dezvoltarea convingerilor pozitive despre învățare și abilități, precum și la creșterea interesului și angajamentului elevilor în procesul de învățare.

Suntem de părere că, pentru eficiență, transparență și utilitate, orice temă oferită trebuie să includă sarcina de lucru, instructajul și timpul necesar de realizare. Sarcina de lucru va fi asemănătoare cu ce s-a lucrat în clasa, nu peste acest nivel, cum de multe ori se practică. Instructajul va cuprinde pașii ce sunt parcurși de elevi spre a rezolva provocarea din temă. Ultima componentă este timpul necesar realizării – profesorul specifică un timp mediu de realizare pentru a oferi un autocontrol elevilor ce de multe ori depășesc acest timp. De asemenea, de multe ori, elevii recunosc că tema nu l-a luat atât timp, ci au rezolvat-o mult mai repede.

Tema pentru acasă poate îmbrăca forma de scurte exerciții sau probleme, similare cu cele rezolvate în clasă, formularea de păreri personale asupra unui subiect prin aducere de argumente și contraargumente, eseuri, compuneri, referate sau proiecte pentru aprofundarea conținuturilor prezentate în clasă, observarea unui fenomen și notarea caracteristicilor sale sau chiar efectuarea unor activități practice și fotografierea lor sau prezentarea lor fizică la școală după realizare,  prin această multitudine, varietate de posibilități profesorul poate dezvolta în urma practicării temei pentru acasă la elevii noi cunoștințe, abilități și atitudini, pentru a sprijini competențele specifice de interiorizat ale elevilor.

Profesorii trebuie să fie conștienți și de efectele negative ce pot apărea în acest punct al învățării. Din partea elevilor, ne putem confrunta cu următoarele situații:

• unii nu înțeleg sarcina de lucru, enunțul, devin frustrați și nu își rezolvă tema, de aceea explic tema folosind cuvinte accesibile și aștept feedback că au înțeles enunțul;
• alții nu au capacitatea de a face temele fără sprijinul oferit de părinți;
• de asemenea, există riscul ca în cazul unei teme identice, elevii să o copieze unii de la alții în pauze sau să caute răspunsul pe internet și să îl noteze în caiet, deși de multe ori tema pare a fi corectă, nu este înțeleasă de elev;
• suprasolicitarea cu alte teme date, iar timpul copilului pentru a fi rezolvate se ridică la peste 4-5 ore zilnic.

Alte efecte negative pot fi resimțite și la nivelul părinților, nu toți au timp, disponibilitate sau știu cum să își ajute copilul spre a rezolva corect, unii au așteptări nerealiste cu privire la teme, pun presiune pe copii și aplică metode contrare celor folosite la școală. Există riscul ca aceleași teme să crească inegalitatea între copiii din medii avantajate, care primesc sprijin și resurse din partea părinților, și cei din medii dezavantajate, care nu un astfel de sprijin.

Cunoscând toate aceste avantaje și dezavantaje ale temelor pentru acasă, profesorul poate realiza o analiză SWOT pentru a surprinde punctele tari, punctele slabe, amenințările și oportunitățile oferite de tema de acasă. În momentul identificării riscurilor, poate propune și soluții spre rezolvarea lor, precum:

• gestionarea timpului pentru toate temele date elevilor, să existe un document online în care fiecare profesor să stabilească un timp maxim și minim al temelor date la clasă în funcție de subiectul abordat, iar în funcție de orarul elevului să se cunoască de la începutul zilei faptul ca la clasa X, în ziua Y, este un număr maxim de ore  și un număr minim de ore pentru realizarea temelor. În felul acesta elevul nu va mai fi sufocat de sarcini peste timpul recomandat;
• oferă elevilor teme interactive, practice, pentru a stimula și dezvolta abilitățile și atitudinile sale; teme difențiate pentru a asigura învățarea individuală (tema poate lua formă remedială sau de performanță);
• nu pedepsi prin teme multe, elevul nu va depune un efort real pentru a le rezolva, iar stima de sine nu are decât de suferit, încurajează elevul să găsească el singur soluții atunci când se prezintă la oră cu tema nefăcută;
• verifică temele cantitativ și calitativ la începutul orei, noțiunile prezentate pot fi ancore pentru următoarea lecție;
• oferă sprijin și feedback copilului pentru a stimula încrederea în sine;
• folosește tema ca ancore în sistematizarea cunoștințelor sau ca punct de plecare în dirijarea învățării de noi conținuturi;
• apreciază efortul elevului și răsplătește-l, oferă-l exemplu, lasă-l să-și prezinte munca sa colegilor, încurajează și colegii să îi ofere feedback.

În concluzie, pentru a fi o temă de calitate, un profesor trebuie să analizeze dacă elevul a respectat instructajul dat de el, dacă a găsit soluțiile potrivite, iar greșeala nu trebuie sancționată dur, ci privită ca o formă de învățare: dintr-o temă pentru care s-a străduit, dar a ajuns la un rezultat incomplet, elevul are de învățat mai mult decât dintr-o temă rezolvată bine pe care a copiat-o, din care nu înțelege pașii de lucru, pentru care nu a depus niciun efort.

Bibliografie
Bempechat, J. (2004). The motivational benefits of homework: A social-cognitive perspective. Theory into Practice, 43(3), 189-196
Bennett, S., & Kalish, N. (2006). The case against homework: How homework is hurting our children and what we can do about it. Crown.
Cooper, H. (2001). The battle over homework: Common ground for administrators, teachers, and parents (2nd ed.). Corwin Press.
Kohn, A. (2006). The homework myth: Why our kids get too much of a bad thing. Da Capo Lifelong Books.