Abilitățile sociale au o plajă largă de abordare, însă intervențiile vizează, în principal, competențe specifice în trei domenii generale: comunicare, abilități de joacă/ activități comune și comportamente disruptive. Comunicarea depinde de capacitatea unei persoane de a fi disponibilă pentru alții, de a iniția contacte, de a interpreta atât inițierile, cât și răspunsurile celorlalți, de a exprima idei și de a procesa rapid cantități mari de informații complexe.

Aceste abilități sunt necesare pentru ca indivizii să interacționeze și să formuleze bazele pe care se construiesc relații funcționale. În timp ce comunicarea generală reprezintă simptomul distinctiv al tulburării de spectru autist, la nivel specific, s-au constatat deficite în inițierea interacțiunilor, atenție comună, interacțiunea reciprocă, înțelegerea și utilizarea comunicării sociale și recunoașterea nevoilor altora privind spațiul personal.

Dezvoltarea relațiilor între semeni poate fi extrem de provocată de abilitățile slabe de joc  din timpul activităților comune, de inflexibilitatea la schimbarea regulilor în timpul jocului sau orei de curs (pe terenul de joacă); relațiile pot fi, de asemenea, limitate de manifestările perturbatoare sau repetitive din comportamentul autist.

Mentoratul cross-age este un trend în creștere și o alegere la îndemână pentru preșcolari, elevi de toate vârstele, studenți, dar și pentru debutanții în orice domeniu. În ce privește persoanele din spectrul autist, programele de mentorat de orice tip sunt insuficient abordate, constau în bunăvoința unor cadre didactice sau colegi de clasă care susțin într-un anumit mod, minim, integrarea elevilor cu autism în jocurile și activitățile comune. Această slabă abordare a unei resurse moderne și practicată cu succes la tinerii cu deficiențe din alte țări este cauzată de lipsa educației în domeniul autismului și a oricărei dizabilități, la nivel de comunitate, școală și serviciu, totul fiind lăsat în seama familiei și a însoțitorilor de la clasă.

Este un paradox să se simtă copiii singuri într-o societate cu așa multe posibilități de comunicare! Manifestarea comportamentelor deviante are în spate echivalente depresive, copiii și adolescenții semnalează niște nereguli în gândurile și stările lor. În proiectarea programelor de mentorat este de dorit altceva decât lucrul individual cu un copil sau adolescent cu autism în cabinete, centre de recuperare și săli de clase izolate – o apropiere de tipic, de activități ca ale tipicilor de vârsta lor, în ciuda deficitelor pentru că, în general, se evită lucrul afară din lipsa de control a spațiului și din considerente de pericol personal perceput de către specialiști și cadre didactice.

În continuare, voi exemplifica prin intermediul unui studiu de caz un model de practică educațională și terapeutică. Este vorba de un băiat de 6 ani, din București, cu diagnosticul de tulburare de spectru autist, ADHD, întârziere în vorbire.

Istoricul cazului

Subiectul mentorat 6-SM6 locuiește în București, împreună cu mama; tatăl său muncește în străinătate și îl vizitează lunar. Diagnosticul de TSA s-a pus la 1,7 ani, a fost încadrat de la vârsta de trei ani într-un centru de terapie, unde a beneficiat de un program personalizat de terapie comportamentală aplicată timp de câteva ore pe zi. În tot acest timp, nu a fost înscris la vreo grădiniță, cei de la centru considerând că nu este pregătit și că trebuie să mai acumuleze abilități pentru a putea face parte dintr-un grup.

Băiatul are intelect normal, vocabularul său este român-englez și destul de sărac, are un ușor deficit de atenție și nu necesită suportul adultului pentru rezolvarea sarcinilor. SM6 deficite majore în ce privește relaționarea socială, atât la persoanele cunoscute, cât și în comunitate.

Intervenția mentorilor 

Structurarea activităților a necesitat evaluare inițială pe domeniile abilități sociale, relații interpersonale şi comportament şi stabilirea celor mai potrivite activități pentru subiect, în concordanță cu obiectivele stabilite în programul de mentorat, ținând cont şi de preferințele subiectului. Acestuia îi place engleza, desenele animate, ouăle Kinder, cățăratul, ieșirile în natură, matematica și piesele de lego.

Băiatul a interacționat cu trei mentori, doi de gen feminin și unul de gen masculin. Matching-ul s-a realizat din prima săptămână și în etapa inițială, primul obiectiv setat pentru SM6 a fost să participe la jocul inițiat de alți copii.

După aplicarea programului de mentoring structurat, s-au observat îmbunătățiri pe palierele măsurate, contactul cu copiii a contribuit la învățarea unor modele adecvate, la o exprimare emoțională care a permis reducerea agresivității, a anxietății și a episoadelor de plâns. În prezent, forțați de pandemia de coronavirus, părinții lui au decis că ar fi mai bine să se reunească în Austria, unde tatăl are un loc de muncă stabil, loc în care copilul are ocazia să aplice tot ce a învățat prin programul de mentorat. Primim frecvent înregistrări video de la băiat, cu activitatea lui zilnică.

„Procesul de incluziune a lui M. este un succes. În clasa lui sunt 18 copii de vârste diferite de care se ocupă învățătoarea și două cadre de sprijin. Copiii au fost anunțați că urmează să vină un coleg nou, care nu înțelege limba și care vorbește puțin, fiind rugați să-l trateze cu prietenie, înțelegere, iubire. Atitudinea tuturor a fost una extrem de caldă, acest fapt contribuind la starea de bine a lui M., care abia așteaptă o nouă zi de școală. Mulțumim pentru tot, ne vedem curând!” – mama.

Complexitatea relației dintre mediu, specialiști și copiii cu autism presupune depășirea granițelor cunoscute până acum, iar soluția pentru aspectele incapacitante ale dizabilităților de orice fel se pare că este suportul comunității.

Misiunea părinților și a școlilor este să ofere o educație de calitate copiilor și tinerilor în vederea transformării lor în membri productivi ai comunității din care fac parte. Aceasta se referă la abordarea nevoilor intelectuale, emoționale, fizice, dar și la a deprinde competențe sociale. Se consideră că o persoană este competentă social dacă manifestă capacități de integrare a gândirii, a emoțiilor și a comportamentului în vederea îndeplinirii sarcinilor care duc la obținerea unor rezultate valorizate în contextul și cultura în care trăiește aceasta (Topping, Bremner, & Holmes, 2011).

Bibliografie

Patricia Howlin, S. B.-C. (2014). Teoria minții la copii cu autism. Un ghid practic pentru profesori și părinți. Frontiera: București.

Peaslee, L., & Teye, A. (2015). Testing the Impact of Mentor Training and Peer Support on the Quality of Mentor-Mentee Relationship and Outcomes for At-Risk Youth.

Stan, L. (2016). Dezvoltarea copilului si educatia timpurie. Bucuresti: Polirom.

Topping, K., Bremner, W., & Holmes, E. (2011). Competenta sociala. Constructia sociala a conceptului. Bucuresti: Curtea Veche.