Cuvântul, definit ca unitate minimă de comunicare purtătoare de sens, nu este doar o combinație de litere sau sunete, ci un instrument prin care gândurile, emoțiile și ideile prind formă. Cuvintele sunt instrumente puternice. În mediul școlar, ele nu servesc doar la transmiterea cunoștințelor, ci modelează percepțiile elevilor, formează relații și contribuie la dezvoltarea lor emoțională și intelectuală. Studiile academice arată că limbajul profesorului are un impact decisiv asupra motivației elevilor și asupra capacității lor de înțelegere și de implicare activă în procesul de învățare. Dar, ca profesor, am descoperit că teoria prinde viață doar atunci când fiecare cuvânt rostit devine o alegere conștientă.

Eu am realizat, lucrând la catedră, cât de mult pot influența cuvintele modul în care elevii percep materia și pe ei înșiși. Atunci când folosesc cuvinte de încurajare, observ cum chiar și cei mai timizi dintre ei prind curaj să participe și să-și exprime ideile. Îmi dau seama că un simplu „Ai făcut progrese vizibile” sau „Îmi place cum ai gândit problema” poate transforma nesiguranța într-o dorință de a încerca mai mult. De asemenea, încerc să fiu clară și să structurez explicațiile astfel încât fiecare elev să înțeleagă ceea ce predau, pentru că știu din experiență că ambiguitatea sau explicațiile confuze pot crea frustrare și confuzie. Observ că feedback-ul constructiv, formulat cu răbdare, îi ajută să învețe din greșeli fără să se simtă descurajați, iar întrebările deschise îi determină să gândească critic și să participe activ la lecție. În schimb, am văzut și efectele negative ale cuvintelor rostite fără atenție: o remarcă ironică sau o critică dură poate închide orice dialog și poate afecta stima de sine a unui elev. Mi-am dat seama că etichetările negative sau presiunea excesivă nu aduc rezultate, ci doar frustrare și anxietate. Pe măsură ce am acumulat experiență, am învățat să aleg fiecare cuvânt cu atenție, să ascult și să răspund elevilor astfel încât să le susțin încrederea și curiozitatea. Pentru mine, munca la catedră m-a învățat că cuvintele pot fi cele mai puternice instrumente pe care le am: ele pot construi poduri între mine și elevi, pot stimula învățarea și pot transforma o simplă lecție într-o experiență memorabilă.

Eu am descoperit, lucrând la catedră și citind studii de psihologie a copilului, cât de esențială este ascultarea activă în sala de clasă. Ascultarea nu înseamnă doar să aud ce spun elevii, ci să fiu cu adevărat prezentă în momentul în care ei se exprimă, să le înțeleg nevoile, emoțiile și gândurile din spatele cuvintelor. Studiile arată că atunci când profesorul ascultă activ, elevii se simt recunoscuți, respectați și încurajați să participe, iar acest lucru le crește motivația și încrederea în sine. Eu am văzut pe propria mea experiență că atunci când fac un efort conștient să pun întrebări care să clarifice ce gândesc elevii sau să reformulez ceea ce spun ei pentru a demonstra că am înțeles, se creează o conexiune reală, iar lecția devine mai eficientă. Ascultarea activă îmi permite să identific momentele în care un elev are nevoie de sprijin suplimentar sau când un concept nu a fost înțeles pe deplin, lucru pe care nu l-aș putea observa doar prin predarea clasică. Pe lângă asta, mă ajută să construiesc un mediu sigur, în care greșelile nu sunt pedepsite, ci transformate în oportunități de învățare.

Pentru mine, ascultarea activă nu este doar o tehnică pedagogică, ci o formă de respect față de elev și un instrument de creștere pentru toți cei din clasă. Studiile academice susțin aceste observații. Cercetări privind „instructional talk” arată că profesorii care utilizează întrebări deschise, feedback constructiv și clarificări frecvente obțin elevi mai implicați și mai performanți. La fel, literatura despre limbajul academic evidențiază că vocabularul folosit în clasă influențează gândirea critică și capacitatea elevilor de a argumenta coerent. Experiența personală confirmă aceste rezultate: elevii care aud cuvinte bine alese, explicate cu răbdare și aplicate concret în lecții, dezvoltă o mai mare încredere și curiozitate intelectuală.

Prin urmare, am realizat că cariera didactica nu este doar despre transmiterea cunoștințelor, ci și despre gestionarea responsabilă a cuvintelor. Ele pot construi sau pot descuraja, pot inspira sau pot opri, pot crea conexiuni sau bariere. Această conștientizare personală m-a făcut să devin mai atentă, mai răbdătoare și mai empatică în comunicarea cu elevii. În final, adevărata putere a cuvintelor nu constă doar în ceea ce spunem, ci în felul în care ele ating mințile și inimile celor care le primesc.

Bibliografie
1. Petkou, D., Palioura, M., Papadopoulou, A., Pappa, M., & Aikaterini, S. (2025). Perspectives des enseignants du primaire et de la maternelle sur le rôle de l’écoute active dans le bien-être des élèves. Research on Preschool and Primary Education, 3(1).
2. Pătrăuță, T. (2018). Limbajul și specificitatea comunicării educaționale. Trivent Publishing.