Cooperarea cu alți participanți în cadrul unei activități poate fi o practică utilă nu doar în  promovarea socializării, divertismentului și a stării de bine, ci și o metodă activă de învățare. În cazul elevilor, învățarea în grup presupune ca aceștia să lucreze împreună pentru atingerea unui scop, fie că sunt într-o sarcină din timpul unei lecții de științe sau literatură, participarea la un club sau atelier, într-o trupă, într-o tabără sau când lucrează la un proiect școlar. Așa cum două organisme care formează o simbioză fiecare oferă celuilalt substanțe și energie, câte ceva, pentru a se adapta la mediu mai bine, neputând trăi separat în mod eficient, și în cazul învățării peer-to-peer, colaborative, în grup, cooperante sau cum vrei să o mai numești tu, indivizii au multiple beneficii; dacă ar fi singuri fiindu-le imposibil sau prea dificil să își atingă obiectivele.

Ar trebui acordată o atenție deosebită dezvoltării profesionale continue și relevanței acesteia pentru nevoile profesionale ale cadrelor didactice, dar în același timp ar trebui reexaminate și mijloacele, ofertele, organismele și nivelurile implicate în luarea deciziilor cu privire la ceea ce este relevant. Formele de colaborare cu alți colegi, munca în echipă și învățarea reciprocă cu colegii (peer-learning) ar trebui să fie stimulate și să devină norma în întreaga lume. Este nevoie ca fiecare parteneriat de învățare/ peer-learning să țină cont de istoricul și experiențele de învățare ale celor implicați, imaginea de sine, rolul social pe care doresc să și-l asume și statutul cu care se identifică, grupul de apartenență, modul de relaționare cu alți participanți, prezenţa şi stimularea factorilor interni (motivația pentru învățare) și a factorilor externi (factori pedagogici, socio-organizaţionali, sociali, culturali, economici) etc.

Comunicarea joacă un rol esențial în facilitarea procesului de învățare, în special în contextul învățării peer-to-peer, unde cei implicați (elevi, profesori) își împărtășesc cunoștințele și experiențele pentru a-și îmbunătăți înțelegerea. Există numeroase situații și contexte care pot susține sau inhiba comunicarea eficientă în acest mediu. Din punct de vedere cognitiv, învățarea peer-to-peer implică identificarea inițială a situațiilor de conflict sau de provocare, reflectând concepția școlilor piagetiene. Aceste conflicte cognitive sunt necesare pentru a sparge blocajele individuale formate la nivelul vechilor mituri sau credințelor false. Un exemplu clar este atunci când două persoane discută despre un concept științific și unul dintre ei are o concepție/ informație/ premisă greșită. Prin dialog și argumentare, elevii pot ajunge la o înțelegere comună și corectă a adevărului științific.

În acest context, situațiile care susțin comunicarea sunt cele care promovează dialogul deschis și reflecția critică. Crearea unui mediu de învățare în care actanții se simt încurajați să-și exprime opiniile și să pună întrebări este esențială. De asemenea, relațiile pozitive, bazate pe respect și încredere, pot îmbunătăți semnificativ comunicarea. Managementul activităților trebuie să fie în zona de dezvoltare proximă a ambelor părți implicate, conform teoriei lui Vîgotski. Aceasta implică faptul că sarcinile trebuie să fie suficient de provocatoare pentru a stimula învățarea, dar nu atât de dificile încât să provoace frustrare sau descurajare.

Pe de altă parte, există și situații care pot inhiba comunicarea eficientă. Un mediu de învățare rigid, unde cei implicați se tem să greșească sau să fie judecați, poate descuraja participarea activă. De asemenea, relațiile negative caracterizate prin lipsă de respect sau conflicte personale, pot împiedica colaborarea și schimbul de idei. Un management defectuos, care nu ține cont de nevoile și nivelele de dezvoltare ale elevilor, poate, de asemenea, să creeze bariere în comunicare.

În concluzie, pentru a maximiza beneficiile învățării peer-to-peer, este esențial să se creeze contexte și relații care susțin comunicarea deschisă și constructivă. Identificarea și abordarea situațiilor de conflict cognitiv conform concepției piagetiene, precum și adaptarea managementului activităților, conform teoriei lui Vîgotski, pot contribui la escaladarea blocajelor individuale și la echilibrarea provocărilor educaționale.

Bibliografie

Oakley, B., Sejnowschi, T., McConville A., Învață să înveți, Editura Curtea Veche, 2022;

Pânișoară, O., Comunicarea eficientă, ediția a IV-a, Editura Polirom, 2015;

Neacşu, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990;