Având în vedere posibilitățile pe care le oferă resursele educaționale deschise, precum și amploarea pe care fenomenul de digitalizare a educației a luat-o în ultimii ani, este necesară stabilirea unor puncte de sprijin pentru un eșafodaj solid, articulat pe concepte pedagogice precum transpoziție didactică, designul instruirii, teorii ale învățării, gamification, utile pentru înțelegerea contribuției resurselor educaționale deschise la învățarea autentică și pentru a susține dezvoltarea, pe termen lung, a unor (modele de) practici educative de calitate.

Cuvinte cheie: resurse educaționale deschise, RED, instrumente digitale, design universal pentru învățare, transpoziție didactică

Introducere

Mediul tehnologic, familiar elevilor, facilitează astăzi includerea de instrumente digitale și resurse multimedia în activitățile de învățare propuse de profesori. Sala de clasă se deschide pentru situații variate, cu parcursuri alternative, bogate în resurse, iar activitățile didactice devin experiențe de învățare construite pentru susține dezvoltarea de competențe pentru viața reală, pentru a atrage și pentru a motiva. Strategiile didactice gândite de cadrul didactic pot fi proiectate combinând, într-o logică unitară și în parcursuri individualizate, activități „convenționale” și situații educative cu suport digital.

În acest context, este necesară încurajarea creării de resurse educaționale deschise de calitate. De asemenea, devine imperativă organizarea resurselor educaționale deschise existente, ordonarea și ierarhizarea lor pe mai multe criterii, dar în primul rând în funcție de o filosofie specifică, pe un fundament conceptual orientat către inovare didactică autentică. Platformele cu resurse educaționale deschise:

• ajung la o masă critică de cadre didactice;
• oferă suporturi de curs cu abordare unitară;
• oferă resurse și idei pentru o apropiere între curriculumul intenționat și curriculumul realizat;
• susțin coagularea de comunități de învățare și de atitudini în jurul unor ideilor pedagogice cu aplicativitate imediată.

În particular, fiecare resursă educațională deschisă aflată la dispoziția cadrului didactic:

• este un vehicul și un prilej pentru practici didactice inovative; includerea unei RED digitale necesită reproiectarea activității de învățare, schimbând, într-un sens benefic pentru elevi, abordările convenționale/ tradiționaliste;
• sugerează posibile legături, câteodată inedite, între conținutul învățării și modul de abordare al acestuia;
• oferă alternative (suport pentru transpoziție didactică adaptată, personalizată, individualizată); permite personalizarea și adecvarea situațiilor educative.

Repere pentru elaborarea unei resurse „educaționale” deschise în format digital

O resursă educațională digitală poate fi elaborată pentru a fi utilizată într-o activitate de învățare independentă sau pentru a susține activitatea cadrului didactic, într-o abordare frontală. Poate consta într-o resursă simplă, cu o singură funcție, care susține o activitate scurtă, sau poate fi complexă, colaborativă, cu multe deschideri, care poate fi utilizată și valorificată în variate moduri. Aceasta din urmă este un veritabil „mijloc de educație”, expresia unei strategii didactice adaptate/ adaptabile, depășind rolul de instrument de suport.

Adesea definite prin comparație cu resursele și mijloacele didactice tradiționale (în sensul de „tipărit”, „în format fizic”, „static”, „clasic” sau „convențional”), cele mai importante atribute ale unei resurse educaționale deschise în format digital au la bază caracteristici generice ale unui material suport pentru activități de învățare, îmbogățite prin posibilitățile oferite de noile tehnologii:

Integrare multimedia. Față de un material didactic convențional, un material digital poate fi o resursă multimodală care include simulări, imagini și filme didactice, animație, clipuri audio, text etc.

Interacțiune cu conținutul. Posibilitatea de a interacționa cu conținutul, de a face alegeri, de a restructura, de a obține feedback rapid și obiectiv sunt esențiale pentru un plus de interes, participare activă, eficiență a învățării. În plus, în cazul unei resurse digitale, cel care învață poate controla (adesea): ritmul, succesiunea secvențelor de învățare, răspunsul, utilizarea rezultatelor, nivelul de dificultate, poziția elementelor, mărimea etc.

Integrare de jocuri educative (serious games). Ideea unei apropieri între joc și activitățile de învățare propuse elevului poate fi transpusă relativ ușor în cazul resurselor educaționale digitale. În acest caz, comportamentul celui care învață determină parcursuri diferite în ce privește: ritmul, succesiunea secvențelor de învățare, răspunsul/ feedbackul, nivelul de dificultate.

Interacțiune cu colegi și cu cadrul didactic. În cazul multor materiale educaționale digitale, colaborarea și competiția (sincronă sau asincronă) sunt aspecte care cresc motivația, semnificația și relevanța învățării. Situația didactică este construită pentru învățare socială. Posibilitatea de a lucra colaborativ poate fi intrinsecă resursei (facilitată de platforma pe care rezidă resursa) sau poate fi adăugată utilizând alte instrumente specializate (diigo, delicious, hypotesis etc.) care permit sublinieri/ evidențieri, decupaje și adnotări sociale, precum și feedback colegial pentru rezultatele sau produsele activității.

Legături între resurse. Orice resursă deschisă în format digital poate fi integrată într-o suită de resurse cu o anumită logică didactică, constituindu-se astfel ușor diverse parcursuri, mulate pe nivelul, posibilitățile și interesele elevilor, intercalate eventual cu activități tradiționale/ convenționale de grup sau frontale. Mai mult, într-o perspectivă ideală, unde este oportun, o secvență din manual care susține o activitate de învățare are legături intradisciplinare și chiar interdisciplinare, făcând conexiuni cu alte secvențe din același manual sau din alte manuale, de la alte discipline și chiar de la alte niveluri de studiu.

Instrumente și resurse suplimentare accesibile. Conținutul și sarcina de lucru prevăzute în mod curent într-o resursă educațională în format digital pot beneficia de variate resurse suplimentare din același mediu digital, care pot fi „apelate” pentru referință, exemplificare, aprofundare, consolidare sau aplicații. Acestea constau în dicționare online, enciclopedii tematice, culegeri de probleme și exerciții, filme explicative și simulări, ecranizări, texte de referință, spații virtuale pentru experimente sau explorări, spații ludice, comunități virtuale de învățare etc.

Portofoliu de rezultate și de produse ale activității. Majoritatea aplicațiilor pentru crearea de resurse educaționale păstrează și/sau trimit pe email rezultatele activităților elevilor sau permit integrarea acestora în platforme de management al învățării pentru a fi evaluate, adnotate și notate. Păstrarea unor elemente relevante de portofoliu ale elevului este o soluție actuală, care face posibilă construirea unei imagini de ansamblu asupra parcursului învățării și realizarea de predicții asupra performanței ulterioare (learning analytics). De asemenea, accesul la rezultate – teste, răspunsuri la sarcini de lucru, rezolvări, eseuri, proiecte, prototipuri de produse, împreună cu notițele și comentariile profesorului – poate fi acordat întregului grup de elevi, altor profesori, părinților. Aceștia ar putea „derula” oricând parcursul de învățare pentru a identifica lacunele și pentru a opta pentru module remediale.

Posibilitatea de adaptare, corectare, actualizare, completare, versionare facilă constituie una dintre cele mai importante caracteristici. Spre deosebire de materialele didactice în format fizic/ tipărit, resursele educaționale digitale, odată elaborate, pot fi modificate cu eforturi minime și redistribuite. Actualizările le poate face autorul sau alți profesori și pot consta în corecturi pe text, adăugiri și explicații, reformulări sau interpretări noi, contextualizare și personalizare, recorelări și ajustări în conformitate cu evoluția domeniului de cunoaștere, diversificări ale sarcinilor de lucru, recalibrări ale mecanismelor de interacțiune, reelaborări ale modalităților de feedback/ schimbări în scala de notare. Versiunile ameliorate pot ajunge instantaneu la elevi și la alte cadre didactice.

Transpoziție didactică

Probabil că cele mai multe implicații pentru activitatea cadrului didactic rezultă din posibilitatea de adaptare a resursei educaționale deschise, prin integrarea de noi conținuturi, activități, exerciții, secvențe de evaluare. În condițiile dezvoltării platformelor (sau mediilor) pentru elaborarea de resurse digitale – authoring tools – orice profesor poate construi rapid o resursă relevantă pentru a o utiliza la clasele sale pornind de la o resursă existentă, pe care o ajustează în funcție de nevoile, posibilitățile și contextul elevilor, de resursele de timp pe care le are, de curriculumul proiectat.

Pentru aceasta, cadrul didactic realizează o „transpoziție internă”, cum este numită în literatura pedagogică, susținută de reflecția asupra utilității și relevanței fiecărei secvențe de învățare, asupra parcursului optim în direcția unor finalități înțelese și asumate. Eficiența situațiilor educative depinde de capacitatea profesorului de a realiza transpoziția didactică, în tandem cu operaționalizarea finalităților învățării. În esență, transpoziția este un proces prin care ajungem de la cunoașterea științifică la conținutul învățării, având două etape: transpoziție externă, realizată de un grup de specialiști (transpunerea unui decupaj din domeniul de cunoaștere în programa școlară), și transpoziție internă, realizată de profesor.

Pentru transpoziție didactică internă, profesorul pornește de la o bună cunoaștere a structurii generale a temelor științifice care urmează a fi parcurse cu elevii într-un an școlar sau într-un ciclu de învățământ. În funcție de scopurile educaționale și de nivelul celor cărora se adresează, el realizează un „decupaj” de concepte, noțiuni, definiții, clasificări (informație verbală), păstrând sau adaptând relația între acestea și, adeseori, modalitatea de construcție (deprinderi intelectuale), metodele științifice (strategii cognitive), semnificațiile și valorile care le însoțesc (baza pentru formarea de atitudini).

Nu este vorba de un simplu transfer, adaptare sau simplificare, ci mai degrabă de un proces creativ de de-construcție și re-construcție pe care profesorul îl realizează având în vedere finalitățile din programa școlară.

Transpoziția didactică urmează logica domeniului de cunoaștere, însă o traduce în psiho-logica învățării: informații și deprinderi de la cele mai simple la cele complexe, strategii cognitive variate în măsura în care sunt permise și favorizate de particularitățile de vârstă ale elevilor și de conceptele științifice achiziționate, atitudini față de cunoașterea în domeniu și față de obiectul de studiu al domeniului. Vorbim, deci, atât de informație, cât și de „gramatica” sau „ontologia” care o leagă și care îi dă sens; în fond, sunt unități de cunoștințe, capacități și atitudini.

Resursele educaționale în format digital devin instrumente flexibile pentru a transpune conținuturi utile și relevante pentru elevii unei anumite clase într-o formă adecvată, suprapuse logicii strategiei didactice pe care cadrul didactic a construit-o pentru activitatea de învățare. Îl determină pe profesor să facă apel la cadrul pedagogic pentru a proiecta și a desfășura secvențe de învățare semnificative, propunând elevilor parcursuri personalizate, mulate pe cunoștințele, capacitățile, experiența și interesele lor.

Putem afirma că noile tehnologii vin să susțină o recuperare a pedagogiei în abordările didactice actuale, propunând variante viabile pentru adaptarea situațiilor educative la elev.

Design universal pentru învățare

Resursele educaționale deschise oferă o serie de avantaje și noi posibilități, în perspectiva propusă de „designul universal pentru învățare” (UDL, Universal Design for Learning). Este vorba de conceperea și desfășurarea unei activități didactice care:

• să ofere multiple moduri de reprezentare a conținutului, cu referire în principal la multiplicarea formatelor sau canalelor utilizate pentru activitate didactică și în care este accesibilă informația (vizual, auditiv, kinestezic), dar și la gradul de dificultate, complexitatea sau succesiunea logică, dând elevului ocazia de a alege modalitatea de prezentare sau traseul care îi convine mai mult pentru a decodifica, a-și însuși, a transfera mesajul în propriul spațiu de cunoaștere și acțiune;
• să ofere multiple moduri de acțiune și exprimare; să permită variate tipuri de interacțiune a elevului cu conținutul învățării și posibilități alternative de a demonstra că a învățat;
• să ofere multiple moduri de participare, cu scopul de a motiva, de a susține interesul și de a antrena în activitate cât mai mulți elevi – prin tipul de interactivitate, relevanța scenariilor și conținuturilor propuse, legături cu viața reală, gamification, dinamism (Eagleton, 2008, Lindstrom & Drolet, 2017).

Multitudinea de resurse educaționale deschise existente deja ne permite să propunem experiențe de învățare diverse, care să se potrivească fiecăruia, maximizând șansele de progres.

Designul universal este, în mod particular, potrivit pentru educația cu instrumente și resurse digitale, fiind de altfel un concept inspirat și propulsat de posibilitățile pe care noile tehnologii le aduc în educație – avem acum o varietate de resurse complementare pe care le putem aduce cu ușurință în clasă, oferind elevilor alternativa care le este cea mai apropiată și mai plauzibilă din perspectiva nivelului, potențialului și așteptărilor lor (Istrate, 2020).

Resursa educațională deschisă – un pas către enhanced learning

Mediul tehnologic se îndreaptă către dezvoltarea de facilități și instrumente „în cloud”, rețele sociale și conținut cu valoare adăugată semnificativă pentru utilizator (personalizat). În cazul nostru, cel care învață ar trebui să facă parte, prin intermediul acestui instrument de învățare reprezentat de resursa educațională deschisă în format digital, dintr-o comunitate de învățare care poate fi grupul-clasă, toți elevii de același nivel din școală sau „colegi la distanță”. Cu aceștia, se situează în raporturi de cooperare sau competiție, benefice pentru susținerea motivației în demersul de învățare. În acest context, prelungirea în nonformal este aproape firească, iar utilizarea timpului de învățare de acasă se face pentru activități eficiente (Istrate, 2013).

Însă condiția necesară rămâne, mai evidentă decât altă dată, competența didactică a profesorului, pregătit pedagogic și în domeniul de specializare pentru a realiza transpoziții didactice și pentru a integra resurse și metode variate într-un proiect adaptat și fezabil al parcursului de învățare, relevant pentru fiecare elev.

Bibliografie

Cucoș, C. (2013). Manualul digital – perspectiva pedagogică. În: constantincucos.ro. Online: constantincucos.ro/2013/05/manualul-digital-perspectiva-pedagogica
Eagleton, M. (2008). Universal Design for Learning. EBSCO Research Starters: EBSCO Publishing Inc. Online: www.ebscohost.com/uploads/imported/thisTopic-dbTopic-1073.pdf
Istrate, O. (2013). Manuale digitale sau Cum migrăm către un mediu educațional avansat tehnologic. Ce așteptări avem astăzi de la un program de implementare a manualelor electronice? În: Elearning.Romania. Online: elearning.ro/manuale-digitale-catre-un-mediu-educational-avansat-tehnologic
Istrate, O. (2017). Resurse educaționale deschise: Drepturile de autor. În: EDICT- Revista Educației, nr. 8/ 2017. Online: edict.ro/resurse-educationale-deschise-drepturile-de-autor/
Istrate, O. (2020). Design universal pentru învățare în perspectiva educației digitale. În: Revista Profesorului, nr. 12/ 2020. Online: revistaprofesorului.ro/design-universal-pentru-invatare-in-perspectiva-educatiei-digitale/
Lindstrom, C. & Drolet, B.M. (2017). What Is Universal Design for Learning? In: What’s Missing? Best Practices for Teaching Students with Disabilities. Lanham: Rowman & Littlefield.
Meyer, A. & Rose, D. H. (1998). Learning to read in the computer age. Cambridge, MA: Brookline.
Tardy, M. (1993). La transpozition didactique. In J. Houssaye (Ed.), La pédagogie: une encyclopédie pour aujourd’hui. Paris: E.S.F.
UDL Center/ CAST. Principii de Design Universal pentru Instruire. Online (mai 2017): www.udlcenter.org/sites/udlcenter.org/files/UDL_Guidelines_v1.0-RO.pdf
* * * Exemple de resurse educaționale deschise (martie 2021). Online: digitaledu.ro/

Lectură suplimentară

Istrate, O. & Ștefănescu, D. (2021) Resurse educaționale deschise: o posibilă grilă de evaluare. În: „iTeach: Experiențe didactice”. Nr. 3/ 2021. Online: iteach.ro/experientedidactice/resurse-educationale-deschise-o-posibila-grila-de-evaluare