TIC și noile tehnologii – ajutor real în orele de matematică?

Potențialul tehnologiilor informației și comunicării pentru îmbunătățirea predării și pentru eficientizarea învățării este uriaș, însă depinde de câțiva factori, capacitatea cadrului didactic de a le integra în activitatea didactică, de sprijinul și deschiderea întregului colectiv de profesori şi de manageri școlari, precum și de resursele tehnologice disponibile. Infrastructura școlară asigură în proporție însemnată accesul la laboratorul cu computere și conectivitatea la internet. Existența softului educațional în școală ar putea fi o problemă ca și posibilitatea de timp sau spațiu de pregătire în cadrul școlii.  Cadrele didactice găsesc totuși modalități complementare pentru nevoia de utilizare a computerului, mai ales că pregătirea lecțiilor se desfășoară preponderent în spațiul personal.

Impactul utilizării TIC în procesul de educație a constituit obiectul mai multor studii evaluative, relevarea impactului pozitiv fiind de domeniul evidenței.

Din perspectiva cadrului didactic integrarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării în activitatea didactică favorizează o regândire a procesului de interacţiune profesor-elev, o viziune nouă asupra evaluării progresului elevilor și o extindere a posibilităţilor de perfecţionare profesională.

Tehnologia stimulează învăţarea bazată pe explorare şi acţiune individuală sau colaborativă şi valorizează formativ managementul erorii. „Succesele sau eșecurile oamenilor depind de capacitatea lor de a-și adapta conduita în funcție de vremuri” (Niccolo Machiavelli). Greșelile asumate au rol de feedback. Ele stimulează căutarea de soluții creative, împiedică  automatizarea şi dezvoltă modele de acţiune. Învăţarea prin acţiune presupune realizarea de sarcini care să permită operaționalizarea cunoştinţelor şi facilitarea transferului în contexte noi pe care le oferă TIC.

Integrarea noilor tehnologii în procesul învățării contribuie la construcţia colaborativă a cunoaşterii ştiinţifice, colaborarea fiind un proces prin care elevii negociază şi împărtăşesc cunoștințe în scopul rezolvării unei sarcini de învăţare.

O altă contribuție semnificativă a integrării TIC în învăţare este dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor, cum ar fi transdisciplinaritate, interdependenţa pozitivă, responsabilitatea individuală, formarea şi dezvoltarea capacităţilor sociale. Succesul grupului depinde de efortul depus în realizarea sarcinii de către toţi membrii lui, fiecare membru al grupului îşi asumă responsabilitatea sarcinii primite și comunică unii cu alții pentru a rezolva situaţiile conflictuale, negociind.

De asemenea, permite învăţarea în context care presupune asimilarea de cunoştinţe prin ”learning by doing”, prin efectuarea de sarcini concrete în contexte variate și astfel apare transferul de cunoştinţe şi exersarea competenţelor în situaţii variate.

Ca suport pentru elevii cu nevoi speciale,  integrarea TIC în învăţare oferă uneltele necesare unei învățări diferențiate. Pentru elevii cu dizabilităţi cognitive pot fi utilizate interfeţe grafice, limba maternă ca modalitate de interacţiune, informaţie organizată, segmentată, modulată, limitată, care poate fi suplimentată la cerere. Pentru elevii cu dificultăţi de învăţare pot fi utilizate opţiuni din care se alege informaţia pentru o decizie corectă, evidenţiindu-se şi efectele unei alegeri greşite.

Integrând TIC în învăţare, permitem accesul elevilor la cunoaştere ştiinţifică şi tehnologii performante, colectarea de date pentru proiecte ştiinţifice şi organizarea lor sub formă grafică, efectuarea de simulări şi modelarea unor procese matematice, fenomene şi procese economice sau sociale, crearea unui mediu explorator în învăţare prin integrarea teoriei în cadrul lucrărilor experimentale, recrearea unor fenomene la scara mică, vizualizarea dinamicii relaţiilor dintre componente şi concept, vizualizarea şi organizarea grafică, exploatarea unui model în care anumite elemente sunt parametri variabili şi prin care se modifică calităţile intrinseci.

Fie că softul este folosit ca resursă pentru activităţile didactice sau direct în procese de învăţare, activitatea didactică propusă de către cadrul didactic şi realizată cu elevii, capătă noi dimensiuni prin adaosul de conţinut digital şi de instrumente online. Resursele suport sunt mai variate şi mai complexe, rolul cadrului didactic este predominant de facilitare a învăţării și mai puțin ca sursă de cunoştinţe, curriculumul poate fi adaptat şi orientat către necesităţilor elevilor. Ei pot învaţă individual utilizând un soft educațional și astfel pot fi monitorizați şi evaluați de la distanţă. Însă cel mai mare câştig îl constituie posibilitatea de a învăţa împreună cu alţii, comunicând în mediul educaţional virtual sau interacţionând de la distanţă în cadrul simulărilor ca situații de învățare.

Putem face o clasificare a softurilor educaţionale folosite în mod curent în educaţie în softuri ce favorizează strategii sau abordări de tip inductiv, softuri în care predomină strategii sau abordări de tip deductiv, softuri ce favorizează activităţi colaborative, softuri care permit învăţarea independentă, softuri în care învăţarea este condusă sau mediată de profesor.

Astfel, în cadrul softului educaţional, se pot favoriza rezolvarea de probleme, cercetarea experimentală, documentarea, demonstraţia, simularea, brainstorming-ul, dezbaterile, jocurile didactice, aplicaţii sau sarcini practice.

O simplă enumerare a instrumentelor care se pot folosi cu success la clasă începe cu programe utilitare ca MathType, CABRI, GEOGEBRA care oferă resurse digitale și software destinate învățării și predării matematicii, Google Sites (google.com/sites/help/intl/en/overview.html) un serviciu gratuit care permite crearea de site-uri după şabloane prestabilite, Teachertube (www.teachertube.com) care găzduiește o colecție de videoclipuri şi materiale utile create de profesori în scopuri educaţionale. Google Docs (www.google.com/google-d-s/hpp/hpp_ro_ro.html) este un instrument on-line pentru creare în colaborare de documente, foi de calcul, prezentări, chestionare. Permite formatare, încărcare de imagini, comentarii, tabele, formule. Padlet (padlet.com) este un soft cu ajutorul căruia putem crea un „avizier” virtual pe care pot fi postate scurte mesaje conţinând text, imagini şi legături.

Softuri deosebit de utile de testare, evaluare sunt Hot Potatoes (hotpot.uvic.ca), un ansamblu de aplicaţii gratuite pentru crearea de teste interactive, aplicaţii pentru teste cu răspuns multiplu, cu răspuns scurt, cuvinte încrucişate, formare de perechi, ordonare şi completare de fraze și ProProfs (proprofs.com/quiz-school), un  instrument gratuit pentru generare de teste online cu opţiuni variate de siguranţă, notare, limitare în timp, afişare a statisticilor și care conţine şase tipuri de teste şi chestionare, în care pot fi incluse imagini sau videoclipuri.

Ca soft de administrare şi management educaţional amintim pe Adservio (adservio.ro) care are interfață intuitivă și spațiu de stocare nelimitat şi îţi permite să creezi rapid grupuri şi clase, să aloci și să corectezi teme, să programezi lucrări de control şi teze, să urmăreşti progresul elevilor şi nu doar atât, centralizând totul pe o singură platformă .

Să nu uităm de platformele educaţionale online ca iTeach (iTeach.ro ) care propune şi implementează două concepţii actuale asupra activităţii de perfecţionare, formarea continuă a cadrelor didactice și reţelele socio-profesionale online care pot fi utilizate cu succes ca şi comunităţi de învăţare şi de transfer de idei, informaţii, resurse, valori, practici şi atitudini.

Tehnologia este foarte utilă atât elevului cât şi profesorului, însă folosirea acesteia trebuie să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o permanentă evoluţie. Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit a tehnologiei în timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de predare-învăţare-evaluare.

Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilitaţilor practice, de calcul şi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea individualizarea excesivă a învăţării duce la lipsa dialogului elev-profesor şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează şi se atomizează prea mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.

Învățarea matematicii, de exemplu, trebuie privită atât din punct de vedere conceptual cât și ca o tehnică de calcul eficace. Studiul matematicii, mai mult ca la oricare altă disciplină, nu există în afara muncii individuale a elevului cu stiloul pe hârtie.

Matematica este una dintre cele mai „bătrâne” științe, are o istorie milenară din care putem oferi inspirat informații care să-i conducă într-un mod incitant pe elevi spre izvoarele însușirii experienței generațiilor anterioare, informații pe care, este adevărat, le putem găsi la un click distanță. Însă comunicarea orală are o mare flexibilitate putând să ofere discursului profesorului, în funcție și de calitățile oratorice ale acestuia, spontaneitate și putere de adaptare la specificul temei. Profesorul poate sesiza reacțiile spontane ale colectivului de elevi și-și poate adapta modalitățile de comunicare a informației pentru a atinge maximul obiectivelor propuse. Atunci când comunicarea se face la distanță sau prin intermediul unui ecran acest lucru este imposibil.

Prezența tehnologiilor informaţiei şi comunicării in cadrul lecției este de neconceput astăzi, dat în predarea matematicii, nu putem să renunțăm total la metodele clasice, ele dovedindu-și eficiența de-a lungul timpului.

Bibliografie:

• Făt Silvia,  Labăr Adrian Vicențiu, Eficiența utilizării noilor tehnologii în educație, ”EduTIC”,  2009.
• Conf. univ. dr. Seceleanu Andra, Prof. univ. dr. Papari Adrian Cristian, Prof. univ. dr. Papari George Daniel, 2012, Curs pentru formarea continuă a profesorilor de matematică și științe economice in societatea cunoașterii,  Editura fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanţa, 121-160.

 

Accesări: 711

Articole asemănătoare