Crearea unui climat afectiv pozitiv și a unei legături autentice între cadrul didactic și elevi sunt condiții esențiale pentru o educație de calitate, care să stimuleze interesul elevului pentru activitățile școlare și motivația sa pentru învățare. De ce este bine să folosim umorul la sala de clasă? De ce profesorul trebuie să fie carismatic și cu simțul umorului? Răspunsul este simplu – pentru că este nevoie, din când în când, să destindem atmosfera. În plus, așa cum afirmă diferiți cercetători, râsul puternic relaxează musculatura, „îmbunătățește respirația, stimulează circulația, crește producția de endorfine, care ajută la scăderea producerii de hormoni ai stresului și mărește imunitatea organismului”.

Pentru intervenția educațională prin umor este nevoie să cunoaștem caracteristicile specifice vârstei. Copiii mici știu când le zâmbești și ești fericit, când faci fețe amuzante iar apoi râzi, cel mic te va imita.

Preșcolarii și școlarii mici apreciază umorul fizic de genul unui element surpriză, vor fi amuzați de rime, cuvinte, imagini care prezintă lucruri care nu există în realitate, cum ar fi o pisică  ce poartă ochelari de soare, un câine cu cască de motociclist etc.  Incongruența dintre imagini şi sunete (spre exemplu, o pisică ce latră) este, de asemenea, amuzantă pentru copiii de această vârstă. Pentru școlari, „jocurile de cuvinte, precum şi variațiunile pe temă, devin din ce în ce mai amuzante”. Aceștia descoperă plăcerea de a spune glume simple şi nu se vor sătura din a spune aceleași glume de mai multe ori.  Elevii de gimnaziu au o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă puterea cuvintelor și sunt capabili să se joace cu ele, le plac jocurile de cuvinte, bancurile etc.  Se amuză de orice abatere de la ceea ce ei percep ca fiind „normali”. Copiii de această vârstă încep să-şi dezvolte şi un simţ mai subtil al umorului – ironia şi sarcasmul, precum şi rezolvarea anumitor conjuncturi folosindu-se de simțul umorului.

„Simţul umorului constă într-un ansamblu multidimensional de caracteristici şi cuprinde aspecte fundamentale ale umorului, precum abilitatea de a aprecia umorul”, de a crea umorul şi de a folosi umorul pentru a face faţă într-un mod eficient stresului vieţii (Kuiper şi Olinger, 1998). În literatura umorului, se bucură de o foarte mare popularitate concepţia conform căreia un simt al umorului dezvoltat are efecte pozitive asupra sănătății fizice (Martin, 2001).

În general, umorul este caracterizat de două componente: incompatibilă de elemente sau elemente incompatibile și o modalitate inventivă de a potrivi elemente. Prezint în continuare câteva tipuri de umor pe care le putem folosi în sala de clasă:

a) Umor prin comparație – este una dintre cele mai răspândite tehnici de construcție a mesajelor amuzante. Prin alăturarea, la nivel textual sau vizual, a unor elemente incompatibile, se instalează starea de bine și se generează râsul.
b) Umor prin personificare – prin atribuirea de trăsături umane animalelor sau viceversa
c) Umor prin exagerare – se realizează prin tehnici vizuale sau artificii de design (exagerarea este o tehnică des folosită pentru a evidenția avantajele unei persoane, un anumit lucru, iar scopul este producerea unei bune dispoziții.)
d) Umor prin jocuri de cuvinte (cuvintele inventate, adaptate în mod creativ ș.a.)
e) Umor prin ironie/ sarcasm – tehnici retorice eficiente în situații în care se dorește stârnirea râsului. Sarcascul și ironiile surprind mesaje sensibile, ceea ce înseamnă ca nu toți se pot bucură, nu toți pot simți gluma sau înțelege  această formă de umor.
f) Umor prin folosirea de elemente surpriză – se referă la un final surprinzător, și cu cât este mai diferit de ceea ce ar putea o persoană să-și imagineze, cu atât este mai intens umorul.

Avantajele utilizării umorului la sala de clasă:

• copiii creează asocieri pozitive cu mesajul;
• mesajul este înțeles mai ușor, fiind redus la o glumă de câteva replici;
• eficiență în percepția unei imagini pozitive despre situație, context, persoană;
• diferențiază ideile, persoanele, situațiile dezavantajele utilizării umorului în mesaje:
• riscul să fie reținută gluma, și nu mesajul transmis;
• nu toată lumea are simțul umorului, deci mesajul poate fi neînțeles;
• glumele au valabilitate redusă, sunt perisabile: râdem o dată, de două ori, dar a treia oară deja ni se par redundante, dacă nu chiar enervante.

Cum știm dacă un profesor este carismatic, dacă are simțul umorului?

Cuvântul „carismă” provine din limba greacă și înseamnă „dar, cadou”.  Astfel, tindem să credem că unele persoane s-au născut expresive, extrovertite și convingătoare.  Însă, carisma se poate dezvolta și este caracterizată de „influența asupra mulțimii datorită prestigiului, farmecului personal”. Fiecare persoană are propria sa particularitate și se poate transforma într-o adevărată „flacără”, dar este necesar să se creeze condiții optime pentru acest lucru.

Iată care sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să se țină cont pentru formarea abilităților de utilizare a carismei de către profesor:

• să aibă încredere în sine- să stăpânească  conținuturile, să vină pregătit cu elemente surpriză care îi vor fascina pe elevi;
• să  evite o imagine arogantă și respingătoare;
• să nu se încreadă niciodată că a atins maximul de creativitate, întotdeauna va exista loc pentru elemente noi;
• defectele personale și ale celuilalt nu se fac vizibile în fața unui grup social;
• să încerce să transmită optimism și pozitivism cu orice ocazie, în contextul de la clasă;
• recunoaștere sarcinile dificile pentru elevi și aduce soluții pe care le expune într-un mod optimist;
• zâmbește și păstrează o postură deschisă, abordabilă;
• își amintește, chiar dacă trece prin momente dificile,  înainte să pășească în sala de clasă, să mimeze o atitudine pozitivă;
• nu expune în fața copiilor negativismul, pesimismul și nu este încruntat;
• evită formulările negative;
• încurajează elevii în mod frecvent, face aprecieri pozitive;
• gândește și planifică o activitate didactică în obiective ” ce vreau să se întâmple” și nu”ce nu vreau”;
• înțelege faptul că manifestarea asertivității este strâns legată de încrederea în sine, iar   lipsa acesteia nu se datorează neapărat contextului profesional;
• folosește cuvinte simple, ușor de înțeles de către elevi;
• știe să tacă și să  asculte activ –tăcerea și ascultarea activă  ajută la dezvoltarea carismei (Dale Carnegie afirma: „Când vorbești, spui o poveste. Când asculți, aduci o mângâiere”).

„A fi charismatic nu este despre cât de bine poți să-i convingi pe alții că ești tu grozav, este despre cât de bine poți să-i convingi pe alții că ei sunt extraordinari;  a auzi și a observa interlocutorul, adică elevii, din rolul rol și în acest moment în care fenomenele psihosociale sunt diferite de propria experiență în rol de copil; a-ți imagina ce se ascunde în spatele atitudinilor elevilor ;a simți, a reflecta asupra emoțiilor sau mesajului perceput”. Toți învățăm de la oricine, inclusiv de la elevi. Este important să eliminăm orgoliul,  deoarece acesta distruge carisma, iar la sala de clasă un profesor ar trebui să țină cont de faptul că focusul  este îndreptat mai mult spre celălalt decât pe sine. Un profesor charismatic își asumă răspunderea pentru propriile greșeli, iar atunci când vina nu-i aparține, se focalizează pe rezolvarea problemei și nu pe identificarea vinovatului.

Copiilor le plac profesorii cărora le strălucesc privirile în timp ce vorbesc cu ei  și le povestesc ceva de care sunt pasionați, profesorii care au un optimism și un zâmbet permanent și cărora nimic nu le poate sta în cale, care știu să se facă înțeleși, care îi împrospătează și îi umplu de energie.

Carisma poate fi cultivată, se poate dezvolta în fiecare dintre noi prin amplificarea calităților potrivite personalității noastre.

Bibliografie
Cursul „BraIntelligence, Umor și carismă în educație”

Poster: Umor prin comparație, umor prin ironie/ sarcasm

La finalul lecției, elevii pot fi antrenați într-un joc de creație, mai exact  inventarea unei povesti amuzante, adaptare a Albei ca Zăpada, modernă! Câteva secvențe care ar putea  stârni umorul ar fi cele de mai jos.
Identificarea reacției elevilor: se amuză, intervin cu idei, aduc completări, participă la joc. Identificarea disponibilității elevilor pentru lecția nouă (două ore de română succesiv) după momentul umoristic. Cu siguranță elevii vor intenționa să aducă astfel de idei si pentru alte basme.

1. A mers ce a mers și în pădure s-a întâlnit cu piticii, despre care știa ca sunt 7, nu 6.  Răspunsul piticilor a fost suficient pentru ca Albă ca zăpada să înțeleagă de ce au rămas doar 6.
−DE CE SUNTEȚI DOAR 6?
−L-au izolat pe Hapciu, are viroză…

2. A fost bine la căsuța piticilor, până când a apărut vrăjitoarea care a încercat să o ademenească cu… un măr modern.

Îi oferă un telefon Apple cu procesor Quand Core…

3. A trecut prin multe frumoasa noastră, dar până la urmă  a fost salvată cu prințul cel chipeș, cu care a rămas până la adânci bătrâneți. Acesta a dus-o la palat, unde o așteptau multe treburi casnice…

4. A fost vizitată de mulți prieteni, pentru că palatul era acum deschis celor frumoși și buni.  Cu toate caă era înconjurată de multe treburi casnice, care uneori o copleșeau, Alba ca Zăpada era veșnic  fericită, pentru că știa să se bucure de toate lucrurile… MICI.