Arta plastică în orele de limbi moderne

Cred cu tărie că, în lecțiile de limbi moderne, noi, profesorii, ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea atât a competențelor lingvistice ale elevilor, cât și a gândirii critice a acestora. Metoda comunicativă trebuie să fie în prim-planul oricărei ore de limbă străină, obiectivul principal fiind să-i determinăm pe elevi să comunice în limba țintă, să își însușească limba în varietatea registrelor sale dimpreună cu elemente de cultură și civilizație, fără să le fie teamă de greșeli gramaticale sau de pronunție. Dar, pe lângă ideea de comunicare, noi dorim ca elevii noștri să-și manifeste și creativitatea, să dea formă celor mai îndrăznețe gânduri, ținând de noi să-i facem să înțeleagă că, în ora de limbă străină, nu există nici răspunsuri greșite, nici sancțiuni. De aceea, cea mai eficientă strategie de predare-învățare-evaluare care îi ajută pe elevi să integreze deopotrivă competențele lingvistice și gândirea critică rămân întrebările deschise. Prin întrebări deschise, noi încurajăm elevii să dezvolte o gamă largă de abilități: ei vor identifica  conținutul de învățat și vor interacționa cu colegii lor, vor observa și vor deduce, vor învăța să vorbească și să asculte și, în consecință, vor învăța și vor practica vocabularul specific.

Se impune în acest moment să facem precizarea că întrebările deschise diferă de întrebările didactice. Dacă întrebările didactice sunt simple, prompte, au întotdeauna un singur răspuns corect și scopul lor este de a testa abilitatea elevilor de a memora și de a reproduce informații, întrebările deschise conțin cuvinte cheie precum „crezi că…”, „ai putea să…”, semnalând astfel că există nenumărate modalități de a răspunde la o întrebare care poate declanșa, la rându-i, alte întrebări, mai incitante, mai provocatoare.

Pentru a înțelege mai bine diferența dintre cele două tipuri de întrebări, gândiți-vă la jocul de ping-pong și la fotbal. Predarea didactică este ca un joc plictisitor de tenis de masă: întrebare, răspuns, întrebare, răspuns, întrebare, răspuns ș.a.m.d., în timp ce întrebările tip anchetă au dinamica și spiritul de cooperare care caracterizează fotbalul: întrebarea profesorului inspiră reflecția, dezbaterea, negocierea, luarea de decizii, găsirea de soluții; ideea unui elev este „interceptată” de alt elev din clasă care o continuă, apoi un alt elev „intervine” și „preia” firul discuției, acesta o „pasează” altuia și tot așa până când este „atacat” răspunsul care rezonează cu obiectivele lecției.

Conținuturile și exemplele de activități la care voi face referire în prezentul articol respectă noua programă școlară pentru disciplina limba modernă și, evident, se aliniază cu Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CECRL), urmărind cele patru competențe generale cunoscute: receptarea de mesaje orale, exprimarea orală, receptarea de mesaje scrise și redactarea de mesaje în situații de comunicare uzuală. Mai mult, aceste activități nu doar promovează introducerea sau recapitularea unor elemente de construcție a comunicării, ci au rolul de a stârni imaginația. Lucrările de artă plastică pe care le-am ales să le integrez în orele de limbă modernă sunt menite să ofere inițierea de conversații și stabilirea de legături între picturi și experiențe personale. Mai jos, voi ilustra doar două  teme, familia și casa, deși se pot găsi compoziții pentru o diversitate de alte teme care apar în programă, cum ar fi: alimente, vreme și anotimpuri, mediul înconjurător, tradiții și obiceiuri.

FAMILIA. Tabloul Părinții mei (1977) al lui David Hockney ar putea fi o resursă binevenită în ora de limbă modernă, care să-i angajeze pe elevi într-un atractiv joc de-a detectivii. Ei vor descrie cele două personaje din pictură din punct de vedere fizic și al ținutei vestimentare, vor vorbi despre cine cred ei că sunt, ce meserie au avut, câți ani au,  care ar putea fi rutina lor zilnică, ce pasiuni au, ce ar putea gândi sau simți cele două personaje, care ar putea fi funcția oglinzii etc. Pe tablă profesorii vor înregistra răspunsurile elevilor într-un organizator grafic (de exemplu, o hartă semantică, o diagramă ciorchine, un organizator de tip secvențial) și vor aprecia fiecare răspuns individual.

Din experiență vă mărturisesc că veți fi uimiți de varietatea modelelor de gândire, de ideile proaspete și de argumentele neprevăzute pe care le generează ancheta.

Alte sugestii de activități: Statuia (elevii sunt invitați să imite poziția personajelor din tablou); Exercițiul de prezentare (elevii intră în pielea unui personaj, își spun numele, vârsta, profesia, naționalitatea, vorbesc despre culoarea/ mâncarea/ băutura/ animalul de companie/ cartea preferate…); Banda desenată (elevii reproduc pânza printr-o caricatură, scriind în bule gândurile personajelor); Mașina timpului (elevii își imaginează că un personaj prinde viață și se trezește în secolul al XXI-lea și vor redacta un monolog despre ce vede, ce aude, ce miroase, ce simte personajul), Puterea minții (elevii pot decupa cu puterea minții un obiect din tablou și își imaginează un alt context pentru acesta).

CASA. Camera din Arles (1888) a lui Vincent Van Gogh și Interior cu nuferi (1991) al lui Roy Lichtenstein ar putea duce la exploatarea diferențelor dintre cele două lucrări. Noi scenarii pot fi propuse elevilor: Cine credeți că sunt proprietarii camerelor? De ce nu se află și ei în camere? Unde ar putea fi? Vă puteți imagina restul camerei? După conversația tip anchetă, se poate încerca o extindere a activităților: alegeți un cântec care ilustrează emoțiile pe care le emană camera; redactați un dialog de 10 rânduri între proprietarii camerelor, referindu-vă la stilul lor de viață, vecini, facilități etc; creați o poezie cu începutul dat: My room is set in…/ Overlooking…/ I stand at the window and stare…/ And I listen…/ I joyfully hum my favourite song… sau compuneți o poezie din cinci versuri după formatul: versul 1 – un substantiv, versul 2 – două adjective care descriu substantivul, versul 3 – trei gerunzii, versul 4 – patru substantive denumind sentimente, versul 5 – un sinonim sau o metaforă pentru substantivul din primul vers. A room/ warm, peaceful/ napping, dreaming, scenting/ freedom, harmony, sadness or joy/ oasis. Cu poeziile se poate face o expoziție, elevii din clasă fiind invitați să pună o față zâmbitoare pe cea care le-a plăcut mai mult. Se poate face activitatea cu mașina timpului, elevii fiind cei care vor fi trimiși să locuiască într-una din camere și vor trimite o carte poștală prietenilor despre experiența aceasta.

Lucrările de artă, așa cum am arătat în acest articol, permit elevilor noștri să învețe limba străină îmbinând plăcutul cu utilul, sensibilizându-i să practice acte de limbaj, dar și să cunoască câteva elemente de cultură și civilizație. Discuțiile de clasă generate de o pictură în ulei, o fotografie digitală sau o sculptură pot constitui, fără doar și poate, momente perfecte de predare-învățare-evaluare care facilitează achiziția de conținut și valorizează analiza critică, creativitatea, conștiința de sine și empatia.

Accesări: 372

Articole asemănătoare