Orice cadru didactic ar trebui să pornească de la întrebarea „Activitatea de predare pe care o desfăşor la clasă este eficientă?”. Răspunsul la această întrebare va fi cu siguranță foarte diferit de la o persoană la alta, deoarece fiecare are propria viziune atât despre predare, cât şi despre eficiență. Literatura de specialitate definește predarea ca fiind „acţiunea cadrului didactic de transmitere a cunoştinţelor la nivelul unui model de comunicare unidirecţional, dar aflat în concordanţă cu anumite cerinţe metodologice care condiţionează învăţarea, în general, învăţarea şcolară, în mod special”. Eficiența este acea caracteristică ce poate face diferența între tipurile de abordări.

Pentru a putea stabili cu certitudine dacă la sfârșitul unei activități procesul de predare a fost eficient, ar trebui luate în considerare atât părerile cadrelor didactice implicate cât şi părerile elevilor. Uneori, părerea profesorului despre eficiența lui, poate fi diferită de cea a elevului. Unii profesori consideră că actul predării realizat de ei a fost eficient doar dacă în perioada de timp stabilită au reuşit să transmit efectiv toată informaţia, fără să se gândească dacă în realitate acea informaţie a fost asimilată şi procesată de elev astfel încât să o poată utiliza în diferite contexte. Din punctul de vedere al elevului, acesta poate spune că predarea a fost eficientă în momentul în care efectiv, la sfârşitul activităţii, simte că „a înţeles” şi poate folosi informația independent.

A preda eficient, din punctul meu de vedere, presupune a pune în primul rând suflet. Pasiunea cadrului didactic este cea care face diferenţa între un simplu profesor şi un adevărat dascăl.

Pasiunea este cea care îndeamnă la dorinţa de a le transmite şi a le împărtăşi elevilor cât mai multe experienţe pe care ei să fie capabili să le fructifice într-un mod cât mai benefic pe tot parcursul vieţii. Pe de altă parte, a preda eficient, presupune a şti să te adaptezi în funcţie de colectivul întâlnit. Adaptarea vizează atât comportamentul cât şi proiectarea procesului de predare, învăţare, evaluare. Fiecare colectiv de elevi are caracteristici proprii, ce trebuie mai întâi identificate şi pentru acest lucru trebuie să fii înzestrat. Arta pedagogică înseamnă înainte de toate „arta de a te pune la dispoziţia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le înţelege universul, de a le sesiza interesele care îi animă” dar este şi un dar pe care aspiranţii la funcţia de profesor îl au sau nu.

O bună formare profesională poate ajuta acest dar să se dezvolte.

A te informa în permanență, a căuta tot timpul să te perfecționezi, a experimenta noi demersuri, a încerca să te menţii printre cei mai buni sunt atuuri ale unui profesor ce îşi proiectează activitatea de predare cu eficienţă. Noua modalitate de desfăşurare a activităţii didactice asigură o bună corelare gândire – învăţare, iar pe noi ne pune în situaţia de a reflecta asupra răspunsului la întrebări precum „Cum predăm?”, „Ce metode folosim pentru a stimula creativitatea, gândirea?”, „Cum îl determinăm pe elev să facă reflecţii critice să emită judecăţi?” etc.

Cadrul didactic, în toate demersurile pe care le întreprinde în realizarea procesului de predare-învăţare-evaluare, trebuie să dea dovadă de profesionalism. Asemeni unui elev conștiincios, trebuie să se pregătească temeinic pentru fiecare oră în parte.

Calitatea și densitatea orei de curs este dată de această pregătire. Responsabilitatea profesională a cadrului didactic apasă greu pe umerii acestuia întrucât el este formator de destine. El poate reprezenta pentru elev un punct de reper esenţial ce îl ajută să pornească în viaţă. Din multitudinea de oferte de material şi resurse existente, profesorul trebuie să le aleagă pe acelea care-i sunt de real folos în procesul de predare. Capacitatea sa de selecţie şi de împletire a acestora dovedeşte măiestria lui pedagogică. Profesorul este cel care armonizează asemeni unui dirijor ora de curs. Elevii reprezintă orchestra lui. Fiecare elev în parte este asemeni unui instrument. Dacă totul este minuţios pregătit, gândit, finalul este unul de succes atât pentru dirijor (profesor) cât şi pentru orchestră (elevi).

Satisfacția unei predări eficiente se simte nu numai la sfârșitul orei, ci pe întreg parcursul vieții – atât a elevului, cât şi a profesorului. Performanța profesorului este reflectată în lumina progresului elevilor și, mai târziu, a profesioniștilor formați.

Bibliografie
Cristea, Sorin (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică şi Pedagogică.