Competența comunicațională a profesorului este într-o oarecare măsură înnăscută, dar mai ales dobândită, prin voință și efort de (auto)formare. Această competență are mai multe caracteristici: inteligența (ca instrument de cunoaștere, înțelegere și reușită în rezolvarea problemelor sau a situațiilor de instruire și educaționale), memorie, capacitatea de comunicare, gândire logică, spirit de observare, imaginație constructivă, atenție concentrată, dicție.
Valențele formative ale activităților din grădiniță
Activitatea copilului preșcolar este foarte bogată și greu de descris și surprins în resorturile ei intime. Mulți psihologi și pedagogi au purtat intense discuții pe această temă, încercând să găsească explicații și dând recomandări celor care se ocupă cu practicarea instruirii preșcolarilor, respectiv educatoarelor.
Principalele condiții care trebuie respectate în alegerea formelor de organizare a procesului instructiv-educativ din grădiniță sunt: coordonatele generale ale activității copilului de vârstă mică și specificul formal al muncii din grădiniță. Activitatea de ansamblu a copilului trebuie să îl ajute să se dezvolte armonios. Pentru aceasta, ea trebuie să-i asigure deschiderea către toate activitățile pozitive de care este capabil un copil și să-l stimuleze optim. Pentru circumscrierea activității copilului preșcolar, se pot lua drept coordonate: gradul de manifestare al autonomiei, nivelul atins de socializarea sa și de varietatea activităților desfășurate în mod obișnuit.
Ce face o învățătoare la clasă când „nimeni n-o ascultă”
Încă din copilărie învățăm că reziliența ne ajută să ne gestionăm situațiile dificile și provocările cu care ne confruntăm, lucru care ne ajută să devenim mai încrezători în abilitățile noastre pentru a le utiliza mai târziu, pe parcursul vieții.
Cum putem noi, ca profesori, să dezvoltăm reziliența la copii, în clasele primare și de ce este ea importantă?
Conduita cadrului didactic. Puterea exemplului personal
Astăzi, într-o lume a realității tehnologizate, a modernității, a adaptării, se pune des următoarea întrebare: Care mai e realul scop al educației și, implicit, al cadrului didactic – ca pilon fundamental al demersului educațional de calitate – în această societate „atotștiutoare”, aflată la un click distanță de orice informație, de orice curiozitate, de orice interes?! Răspunsul e cât se poate de simplu și de evident – școala rămâne școală și dezideratul ei fundamental, idealul educațional a fost, este și va rămâne veșnic unul și doar unul – „formarea și dezvoltarea personalității umane”.
Pactul cu diavolul. Scurt eseu despre școala online
Când a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul Albert Camus îi scrie fostului său învățător, Louis Germain, mărturisindu-i că, după ce a fost anunțat de premiu, primul său gând, după mamă, a fost la el. Deși nu pune mare preț pe această distincție, consideră că este un bun prilej pentru a-i mulțumi, după trei decenii, pentru încredere, generozitate, atenție și dragoste. Acestea au fost calitățile profesorului, care au transformat copilul necăjit care a fost în ceea ce devenise. La fel de emoționant și plin de înțelesuri este și răspunsul profesorului, care mărturisește că și-a iubit toți elevii și își amintește cum micul elev Camus lumina încăperea cu chipul său optimist și cu plăcerea de a fi în clasă. Clasic, emoționant, motivațional, inspirațional…
Pledoarie pentru un curriculum de inteligență emoțională
Elevul este centrul și motivația fundamentală a preocupării noastre ca educatori; de aceea această realitate ne legitimează și ne obligă să avem o atitudine mai angajată. Specialiștii din întreaga lume sunt de acord că învățarea are loc nu numai într-o dimensiune intelectuală, ci și într-o dimensiune emoțională, afectivă și relațională. Prin urmare, trebuie să apărăm o educație emoțională care să încurajeze reflecția, responsabilitatea, libertatea, creativitatea, solidaritatea și conviețuirea și pentru aceasta trebuie să ne învățăm elevii să identifice, să recunoască și să-si controleze. În acest sens, alfabetizarea emoțională va îmbunătăți capacitatea școlii de a preda și, la rândul său, va oferi tinerilor un coeficient emoțional care le va permite să înfrunte o societate din ce în ce mai competitivă și mai puțin afectivă, cu consecințe sociale ale intoleranței, izolării și descalificării care afectează relațiile interumane și îngreunează coexistența umană în fiecare zi.
Abordarea sistemică la chimie și evaluarea gândirii sistemice
Importanța gândirii sistemice și necesitatea educării populației în acest sens nu mai este o noutate. Însă strategiile prin care gândirea sistemică poate fi dezvoltată și evaluată nu sunt foarte cunoscute cadrelor didactice din România. În acest articol, se face o prezentare sumară a conceptului de gândire sistemică și a tipurilor de itemi folosiți pentru evaluarea abordării sistemice la chimie.
Abordări în dezvoltarea literației elevilor
Putem să pornim în procesul de însușire a citit-scrisului de către elevi, de alfabetizare a acestora, de la abordarea fonetică sau de la cea holistă, respectiv de la învățarea fiecărei litere și a sunetului asociat, legarea lor în silabe, cuvinte, propoziții sau de la învățarea cititului unor cuvinte, desprinse din texte întregi, prin recunoașterea și deslușirea lor, în contextul în care acestea apar.
Abordarea fonetică începe de la parte, activează aria Wernicke (implicată în înțelegerea limbajului scris și vorbit), face conexiunea sunet-simbol și este bazată pe „codul” de descifrare al limbii, pe când abordarea holistă începe de la întreg, este bazată pe experiența personală a elevilor, activează sistemul vizual și face conexiunea imagine-simbol.
Studiu privind factorii determinanți ai învățării limbilor străine
Suntem cetățenii unei societăți în care limbile străine sunt prezente în toate domeniile vieții noastre (școală, tehnologii, mass-media, afaceri, turism, politic etc.). Unele companii solicită la interviuri cunoștințe de limba engleză deoarece au filiale în alte țări, obținerea unei burse presupune adesea o scrisoare de intenție într-o limbă de circulație internațională, meniul telefonului poate fi în engleză. Deși există tot felul de aplicații care pot traduce instant orice dorim, capacitatea de a comunica într-o limbă străină constituie un avantaj major într-o societate deschisă, în care limba engleză este omniprezentă. Acesta este și motivul pentru care copiii sunt învățați de la vârste fragede să comunice în alte limbi decât cea maternă.
În ciuda faptului că elevii studiază limbi străine pe parcursul a peste zece ani, începând cu clasa pregătitoare și uneori, la cererea părinților, chiar la grădiniță și terminând cu liceul, nu toți absolvenții dobândesc competențe de comunicare în limbi străine. Insuccesul în învățarea limbilor străine poate fi pus pe seama unor factori ce vor fi identificați și explicați în cadrul acestui studiu.
Mai mult decât profesori
Auzim adesea afirmații despre elevi, despre atitudinile lor, despre motivația lor pentru învățare: „Elevii de azi nu mai vor să învețe carte…”, „Elevii nu mai sunt interesați de ce le oferă școala…”, „Elevii nu participă activ la lecție, nu se implică în activitățile școlare”, ba chiar situații mai grave, „sfidează profesorii și școala.” Din păcate, unele dintre aceste afirmații le auzim cel mai des chiar din gura unor dascăli care uită un amănunt important: profesorul este principalul agent al actului didactic.