Misiunea școlii românești în era globalizării

Globalizarea reprezintă un „fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună.”(1) Fiind un proces complex ce implică diferite domenii ale societății umane (prin extinderea activităților sociale, economice și politice peste granițe), globalizarea poate fi văzută  ca o strategie, un fenomen, o ideologie sau  chiar contopirea celor trei.

Globalizarea are consecințe  diverse care pot fi atât  pozitive, cât şi negative. Astfel:

  • apar oportunităţi extraordinare pentru unele state, permiţându-le să valorifice într-un mod superior avantajele oferite de progresul tehnologic şi de deschiderea pieţelor;
  • sunt reduse distanţele şi se permite comunicarea în timp real;
  • se formează o conştiinţă globală care reclamă, la modul ideal, şi o abordare la scară planetară a problemelor;
  • apar preocupări legate de creşterea inegalităţilor pe plan intern şi extern; vechiul conflict între Nordul bogat şi Sudul sărac fiind înlocuit de o nouă diviziune a muncii;
  • se inaugurează o epocă de severă inegalitate, în primul rând, printr-o deteriorare a distribuţiei veniturilor, ceea ce face ca procesul analizat să fie tot mai mult asociat cu viaţa de zi cu zi;
  • statul-naţiune are de înfruntat concurenţi serioşi (organizaţiile guvernamentale internaţionale şi corporaţiile multinaţionale) în privinţa primordialităţii pe scena internaţională. (2)

Şcoala este  instituţia socială în cadrul căreia se realizează educaţia organizată a capitalului uman ce urmează să contribuie la  dezvoltarea societăţii.

Misiunea școlii reprezintă un  plan acțional prin care se urmărește furnizarea unor servicii educaționale de calitate concretizate în finalități proiectate; mijloace; obiective și finalități realizate în vederea realizării scopului fundamental al educaţiei, scop derivat, la rândul lui din idealul educațional. Prin urmare, relația ideal educațional – finalitățile educației este una mediată prin viziune și misiune, întrucât ambele se desprind din idealul educațional, întemeiat în raționalitatea alegerii și selecției valorilor producătoare de capital  educațional.(3)
Conform Legii nr. 1/2011, idealul educaţional al şcolii din România constă în „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.” (4)

În opinia specialiştilor, conceptul de modernizare se suprapune termenului dezvoltare, iar procesul modernizării are la bază schimbarea socială treptată în scopul eliminării decalajelor dintre ţările subdezvoltate şi ţările occidentale considerate model, principala trăsătură a modernităţii fiind considerată astăzi globalizarea.

O societate supusă globalizării care restructurează inclusiv procesul cunoaşterii în toate dimensiunile şi resorturile sale presupune şi o profundă restructurare a pieţei educaţionale, în vederea adaptării acesteia  la solicitările viitorului: cererea de educaţie instituţionalizată se modifică la toate nivelurile ei (primară, gimnazială, de nivel mediu, de nivel superior, de-a lungul vieţii), oferta se flexibilizează, adaptându-se inevitabil la cererea pe termen mediu şi lung, concurenţa se accentuează şi se deplasează tot mai mult dinspre cerere spre ofertă., această necorelare ducând la supradimensionarea ofertei neadecvate raportată la cererea subdimensionată în aceleaşi domenii. Din dorința de modernizare rapidă a educației, se ajunge la anularea tradiției prin construirea unor sisteme artificiale rezultate în urma apelului exagerat la imitație, fapt ce generază şocuri calitative involutive. Dimpotrivă, acolo unde inovaţia “conlucrează” cu tradiția, prin păstrarea și perpetuarea setului de valori care au menținut, de-a lungul timpului, o educaţie sănătoasă, arhitectura sistemului educaţional este una ce face din educaţie o investiţie rentabilă, pe termen lung.

Educația românească actuală a asimilat toate problemele cu care s-a confruntat societatea în ultimul sfert de veac, asupra ei punându-și amprenta atât tranziţia prelungită, cât şi globalizarea. Înţelegerea problemelor ce trebuie rezolvate de educaţie într-o societate globală şi pentru o societate globală porneşte de la statutul acesteia de nouă educaţie.

„Noile educaţii” reprezintă demersul societăţii actuale pentru educaţie, o suită de strategii şi obiective generale răspunzând imperativelor indicate de problemele societăţii actuale, şi nu nişte concepte sau teorii educaţionale cu privire la conţinuturile educaţionale.(5) Putem considera educaţia pentru o societate globală ca reprezentând un ansamblu coerent şi armonizat al acelor „noi educaţii“ cu impact major asupra formării dimensiunii internaţionale a omului, mai exact a unei disponibilităţi reale în a-l înţelege şi susţine pe semenul său, indiferent de spaţiul geografic, etnic, religios, economic în care acesta locuieşte. În acest sens pilonii fundamentali ai educaţiei: „a învăţa să ştii“, „a învăţa să faci“, „a învăţa regulile convieţuirii“ şi „a învăţa să fii“ primesc noi conţinuturi formative şi impun noi strategii de predare-învăţare-evaluare.

Educaţia într-o societate globală este subordonată necesităţii punerii în valoare a potenţialului uman în totalitatea sa, urmărind dezvoltarea calităţilor intelectuale şi psihofizice, simţul şi comportamentul estetic şi moral, capacitatea de a comunica în limba maternă şi în alte limbi de circulaţie internaţională.

Sub imperativul globalizării şi al schimbărilor permanente care caracterizează secolul ȋn care trăim, se impune reconstrucţia identităţii educaţiei atât în termeni de compatibilizare şi diferenţiere a sistemului educaţiei româneşti cu şi faţă de alte sisteme educaţionale, cât și în termeni de performanţă şi recunoaştere a valorii acesteia, de validare a conţinuturilor ei în plan naţional/ internaţional. Se produce o generalizare a neîncrederii în valorile pe care s-a întemeiat educaţia tradiţională, ceea ce conduce nu doar la o ruptură cu trecutul, ci şi la apariţia unui spaţiu golit de conţinut axiologic prin care se produce o fractură cu viitorul, neimpunându-se o selecţie raţională a valorilor care să confere consistenţă educaţiei în următoarele decenii. Rezultatul îl reprezintă o scădere dramatică a motivaţiei învăţării, o accentuare a sentimentului inutilităţii, o creştere alarmantă a neîncrederii în educaţia scolastică. Educaţia poate interveni în revalorizarea capitalului social printr-o orientare a finalităţilor în aşa mod încât raţionalitatea alegerii valorilor să se fundamenteze într-o rază pozitivă de încredere a capitalului social.(6)

Şocul globalizării se resimte tot mai mult şi la nivelul educaţiei româneşti, generând, prin apelul exagerat la imitaţie, forme fără fond, ceea ce a făcut din educaţie un domeniu instabil, incoerent şi eterogen. Educaţia actuală parcurge un proces de criză în întreaga lume, criză generată de devalorizarea capitalului educaţional şi – drept consecinţă – a capitalului social, criză caracterizată, îndeosebi, prin impunerea valorilor mijloc în detrimentul valorilor scop.
Problemele majore cu care se confruntă educaţia românească în faţa marilor provocări actuale se concretizează în fenomene şi procese precum: criza de valori, criza de motivaţie, criza politicilor educaţionale, criza de viziune, criza de autoritate (epistemică, instituţională), criza managerială, inflaţia experimentelor, decredibilizarea şcolii şi a dascălilor, destructurarea pieţei educaţionale, urmare a destructurării pieţei muncii, inadaptabilitatea conţinuturilor, subfinanţarea, decredibilizarea examenelor, fetişizarea criteriilor, amplificarea birocraţiei, deprofesionalizarea resursei umane, dispreţul pentru educaţia bunului-simţ.(7)

Cea mai nouă tendinţă în învăţământ,  cunoscută ca „e-learning”-educația online, se înscrie într-o nouă paradigmă în plan educațional. Acest concept semnifică o formă alternativă de învățământ în cadrul căreia se asigură continuarea procesului educațional în condiții normale sau de autoizolare, de intemperii etc., prin intermediul diverselor instrumente informatice de comunicare la distanță.  Trecerea bruscă la o altă modalitate de interacțiune educațională – activitatea online, fără o pregătire prealabilă, aduce cu sine o serie de efecte negative precum: nivelul insuficient al competențelor digitale, infrastructura deficitară, acces limitat la Internet, dificultăți tehnice, scăderea interacțiunii umane dintre profesor și elev, precum și dintre elevi, dezechilibru emoțional.

Deși pe termen scurt și într-o situație de criză, cum este cea în care ne aflăm, școala online pare a fi o soluție corectă pentru a asigura continuitatea și stabilitatea în procesul educațional, se impune o regândire a materiei, a modalităților de predare, a educării profesorilor, dar și a evaluării elevilor.

Note
(1)https://dexonline.ro/definitie/globalizare
(2) Dobrescu, Paul, Geopolitica, Bucureşti, Comunicare.ro, 2003, p. 371.
(3) Adrian Gorun, Horațiu Tiberiu Gorun, Un scurt tratat despre educație (Teoria generală și sociologia educației. Elemente de memetică), Editura Universitaria, Craiova, 2016; p.81
(4) legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/125150
(5) S. Cemortan, Oportunitatea dezvoltării curriculumului preşcolar în conformitate cu teoria noilor educaţii, Centru educaţional PRO DIDACTICA, 2007, nr. 3-4, p. 14
(6) Adrian Gorun, Contribuții la reconstrucția identității educației naționale. Sinteze, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2015, Partea I, p. 62
(7) Ibidem, p. 97

Bibliografie
1. Gorun A., Contribuții la reconstrucția identității educației naționale. Sinteze, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2015, Partea I
2. Gorun A., Gorun H. T., O nouă paradigmă a educației? Construcții normative după 1989, Editura Pro Universitaria, București, 2014
3. Gorun A., Gorun H. T. , Un scurt tratat despre educație (Teoria generală și sociologia educației. Elemente de memetică), Editura Universitaria, Craiova, 2016
4. Gorun H. T., Gorun A., Al doilea tratat despre educație (Virușii culturali și virușii proiectați), Editura Universitaria Craiova, 2017

 

Accesări: 68

Articole asemănătoare