În ultimii ani, cercetătorii au început să acorde o importanță din ce în ce mai mare studierii sindromului burnout în rândul cadrelor didactice, cu scopul explorării cauzelor și efectelor pe care le are asupra personalului didactic și posibilelor soluții care pot fi abordare spre reducere acestor influențe. Numeroase studii confirmă că o mare parte din cadrele didactice au experiențiat stresul sau epuizarea profesională (Cox et. al., 1985; Corten et. al.,2007) și că efectele care vin odată cu acestea nu se răsfrâng doar asupra lor, ci și asupra mediului înconjurător (elevi, societate, sistem de învățământ). Prin urmare, considerăm că studierea acestui fenomen în rândul cadrelor didactice este un domeniu demn de luat în calcul și foarte important, deoarece satisfacția cu munca, starea de bine pe care o au cadrele didactice influențează dezvoltarea și evoluția societății, iar dacă acestea își desfășoară activitatea într-un mediu continuu stresant, plin de solicitări și cu puține resurse, este inevitabil să nu apară sindromul de epuizare profesională, ceea ce reprezintă un lucru negativ, conducând la abandonul profesiei, la scăderea calității procesului de predare și în același timp și la regresul societății în care trăim.