Cultura generală în clasele mici

Referindu-se la cultura generală, matematicianul Miron Nicolescu arată că o veche definiție spune: „Cultura generală este ceea ce îți rămâne după ce ai uitat tot ce ai învățat”. Într-adevăr, trebuie să fii studiat mult ca să ai ce uita. Parcurgerea sistematică a unui volum mare de cunoștințe începe în școală și continuă în universitate, la aceasta adăugându-se preocupările individuale de studiu suplimentar, de cultivare. După ce ai învățat tot ce ți s-a oferit și tot ce ți-ai oferit, ceea ce rămâne este cultura generală. Rămâne o metodă de gândire, de lucru, rămâne receptivitatea față de evoluția științei, a societății, a vieții.

Nu căpătăm cultura generală numai formal, în școală și în universitate, ci și prin lecturi (uneori studii) individuale, prin abordarea fenomenului cultural actual, bogat și variat. Elevii câștigă foarte mult în pregătirea lor dacă se apropie cu plăcere  de muzică, de teatru, de muzee, de expoziții, de biblioteci, ca și de sport, dacă participă la călătorii de studii și excursii bine organizate.

Mari personalități de  nivel mondial au subliniat rolul unor domenii ale științei, artei și culturii, în afara profesiilor respective, în desăvârșirea personalității lor. Cunoscutul fizician și om de stat Benjamin Franklin afirma că „acela care cunoaște două limbi străine este ca un om cu două capete.“ Marea savantă Eva Curie îi scria soțului său: „Fără poezie și fără muzică, viața mi s-ar părea pustie și stearpă”. Academicieni și universitari din România, amintindu-și de anii de școală, subliniază contribuția altor discipline și activități, din afara celor aferente specialităților cărora s-au consacrat, la formarea profilului lor intelectual si moral.

Când un copil își formează o minte orientată spre înțelegere și raționament, orice meserie ar apărea în viitor o va putea învăța cu ușurință. Cei care comentează „ce-mi trebuie mie istorie/ chimie/ matematică/ română?“ sunt deja persoane plafonate. Când mentalitatea este „nu învăț decât ce îmi trebuie“, deja ești pe drumul care duce în jos, șansele să faci ceva în viață îți scad cu fiecare zi în care persiști în gândirea negativă. Când un copil găsește plăcere în a citi o carte, în a exersa la un instrument muzical sau a face un sport, atunci îi va fi foarte bine.

A învăța nu este un rău necesar, ci este o cale fundamentală de transformare și evoluție a individului. Nu vi s-a întâmplat ca într-o anumită perioadă din viață să doriți ceva sau să gândiți cumva, iar peste un timp, acumulând cunoștințe, deprinderi, informații să vreți altceva sau să gândiți altfel? Să nu uităm că prin asimilarea unor abilități și deprinderi de ordin general sau universal, calitățile omului evoluează și se rafinează: felul în care vorbește, în care se mișcă, felul în care reacționează în condiții de stres, felul în care aplică morala și etica în viața de zi cu zi, felul în care conduce mașina, felul în care votează, în care face politică, felul în care iubește și în care trăiește. Normal, dacă întrebi un copil ce ar vrea să facă, să învețe sau să se distreze, răspunsul este previzibil. De aceea este nevoie de părinți conștienți și de dascăli inimoși, pentru a decide în adevăratul interes al lui, interes care nu li se va părea atractiv în clipa prezentă.

„Nașterea” culturii generale se face în primii ani de școală. Desigur că unii copii vin cu un mic bagaj de noțiuni din familie, dar școala este cea care le deschide orizontul cunoașterii și le îndrumă pașii pe cărări necunoscute de ei. La ciclul primar se pun bazele culturii generale. Acestea se realizează la fiecare oră de curs. La limba și literatura română află noutăți legate de scriitori, la științe despre lumea înconjurătoare, la istorie despre mari personalități și evenimente, la muzică despre compozitori, la educație plastică despre mari creatori de artă și frumos.

Dascălii sunt făuritori de caractere și cultivatori de suflete. Profesorii au fost și sunt pentru elevi modele de viață. Datorăm dascălilor noștri, de la toate nivelurile, recunoștință pentru că ne-au condus în cunoașterea tainelor diferitelor domenii de specialitate și, mai presus de aceasta, ne-au învățat să fim oameni compleți, responsabili profesional, civic și familial.

Am fost mereu preocupată în a trezi la elevii mei interesul pentru lectură, în primul rând, apoi pentru îmbogățirea culturii generale. Chiar dacă lectura o „iei“ de pe internet, le spun, citește de acolo, că așa e la „modă“. Erau în clasa a doua elevii mei anul trecut, când am început cu ei, experimental, această „disciplină“. Ne pregăteam pentru un concurs de cultură generală, când am „dat“ peste unele întrebări referitoare la cele șapte minuni ale lumii, la sistemul solar, la planete. Așa a început totul. Așa s-a născut „portofoliul de cultură generală“. Printr-o lectură, printr-o temă care stârnea interes la clasă, am valorificat dorința lor de a cunoaște mai multe despre un anumit subiect și i-am pus să caute singuri informații despre ceva ce ei se arătau interesați. La început scriau cu mânuța lor, apoi, la calculatoare, i-am învățat să salveze informațiile găsite în computer, să redacteze un text în word, să insereze imagini într-un document. Au adus pagini întregi cu tot ce găseau pe internet despre subiectul respectiv. Le-am sugerat să încerce să extragă esențialul din multitudinea de informații pe care ți le oferă internetul și să aducă la școală maxim o pagină din ce vor găsi. Nu știam ce rezultate voi avea și cât de conștiincioși vor fi ei. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut produsele muncii lor și interesul cu care săptămână de săptămână erau tot mai mulți cei care veneau în fața clasei  și-și „prezentau“ materialul. Dacă la alte materii se bucurau când nu primeau teme, aici nu mă lăsau în pace până nu stabileam împreună tema pe săptămâna viitoare.

Mulțumirea mea cea mai mare a fost că anul acesta m-au întrebat: „Doamna, nu mai facem cultură generală?“.