Revista Profesorului
Calitățile unui bun profesor nu se rezumă doar la competența sa didactică și la pregătirea în domeniul de specialitate, ci includ și capacitățile care țin de inteligența emoțională și socială – doar împreună, acestea îl fac cu adevărat un profesor apreciat de către elevii săi.
Tema reprezintă pentru elevi un mijloc de a-și fixa, consolida și extinde achizițiile învățării din cadrul activităților de la școală, iar pentru părinți, un mod concret de a se implica în procesul educațional.
Odată devenit școlar, copilul începe sa aibă anumite responsabilități, mult mai mari decât atunci când mergea la grădiniță, ca preșcolar. În primul rând, începe să aibă responsabilități în ceea ce privește viitorul său în devenirea sa ca adult. Printre aceste responsabilități ale sale se află și «temele pentru acasă».
Includerea și, mai ales, integrarea printre elevii tipici a unui copil special este o provocare pentru orice cadru didactic care își asumă acest rol. Sunt niște dificultăți ce presupun disponibilitate la efort, empatie și multă dedicație. Cum fiecare este un caz în sine, nu există un șablon integrativ general, dar se poate defini un anumit cadru educațional propice: un cadru didactic cu vocație, o clasă de elevi și părinți empatici și implicați, un mediu general propice incluziunii – cabinete de logopedie, kinetoterapie sau senzorial, profesor de sprijin dedicat cauzei etc.
Trebuie să recunoaștem că a fi cadru didactic nu este același lucru cu a fi educator. Pare un nonsens, dar nuanțele tușează o diferență categorică.
Cred cu tărie că, în lecțiile de limbi moderne, noi, profesorii, ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea atât a competențelor lingvistice ale elevilor, cât și a gândirii critice a acestora. Metoda comunicativă trebuie să fie în prim-planul oricărei ore de limbă străină, obiectivul principal fiind să-i determinăm pe elevi să comunice în limba țintă, să își însușească limba în varietatea registrelor sale dimpreună cu elemente de cultură și civilizație, fără să le fie teamă de greșeli gramaticale sau de pronunție. Dar, pe lângă ideea de comunicare, noi dorim ca elevii noștri să-și manifeste și creativitatea, să dea formă celor mai îndrăznețe gânduri, ținând de noi să-i facem să înțeleagă că, în ora de limbă străină, nu există nici răspunsuri greșite, nici sancțiuni. De aceea, cea mai eficientă strategie de predare-învățare-evaluare care îi ajută pe elevi să integreze deopotrivă competențele lingvistice și gândirea critică rămân întrebările deschise. Prin întrebări deschise, noi încurajăm elevii să dezvolte o gamă largă de abilități: ei vor identifica conținutul de învățat și vor interacționa cu colegii lor, vor observa și vor deduce, vor învăța să vorbească și să asculte și, în consecință, vor învăța și vor practica vocabularul specific.
Mulți specialiști au punctat importanța primilor pași în învățarea unei limbi străine. În acest stadiu de început al învățării, elevul are o mare disponibilitate pentru achiziții lingvistice și, de aceea, deprinderile de comunicare, de vorbire corectă sunt cel mai ușor de format.
Însă dezvoltarea competențelor de comunicare într-o limbă modernă pornind de la vârsta de 6 ani este o provocare, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevi.
Scopul educației pentru sănătate în învățământul românesc actual este de a asigura acțiuni coerente de calitate, ancorate în mod real și eficient în realitatea de zi cu zi. Tot mai mulți copii și tineri adoptă un stil de viață nesănătos față de ei înșiși și față de cei din jur, de cele mai multe ori ca urmare a unei informări deficitare sau ca răspuns la avalanșa de produse alimentare nesănătoase popularizate excesiv în magazine, în media, pe site-uri comerciale…
Este bine, adevărat și frumos ceea ce facem pentru copiii noștri?
Iată întrebarea care ne străfulgeră la intervale regulate de timp conștiința morală și conștiința socială, ne-o străfulgeră, e drept, lăsându-ne-o în mare măsura în întuneric după cutremurare. Și toate acestea se petrec așa pentru că suntem copiii modelor, iar anvergurile sunt astăzi determinante și determinative la nivel global, trăim în cadrul construit de galaxia Marconi, în era masificării, era informației subțire, a superficialității globalizate.
Suntem pe deplin de acord că societatea în care trăim a suferit de-a lungul ultimilor 20 de ani transformări remarcabile, iar progresul științific și tehnologic a condus spre o schimbare în comportamentul nostru, al tuturor. Preocupările s-au schimbat, viteza de transmitere a informațiilor a scăzut inimaginabil ajungând să fie simultană, deseori, emiterii. Diversitatea surselor impune formarea spiritului critic în receptare, schimbările continue necesită informare permanentă, iar acestui asalt îi putem face față doar fiind dispuși să învățăm permanent, de-a lungul întregii noastre existențe. Din acest motiv, pledăm pentru susținerea educației permanente care se constituie ca parte integrantă a întregii existențe socio-umane, fiind factorul decisiv al formării și dezvoltării personalității individului. Desigur că nu putem neglija rolul celorlalți factori implicați în dezvoltarea armonioasă a personalității, mediul și ereditatea. Factorul de mediu și datele genetice au suscitat, de-a lungul timpului dezbateri serioase, polarizând atenția teoreticienilor. Dar intenția noastră nu este de a teoretiza, ci dorim să atragem atenția asupra influențelor nefaste pe care factorul social le poate avea în traseul școlar al copilului.