Sari la conținut
Revista Profesorului

Activități de tip outdoor în contextul integrării copiilor cu CES

• Dănuța-Maria Avram • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 18, Buzău (Buzău) • România

În contextul integrării copiilor cu CES, activitățile outdoor pot juca un rol important în dezvoltarea lor. Aceste activități pot fi adaptate pentru a satisface nevoile și abilitățile individuale ale copiilor cu CES. De exemplu, plimbările în natură pot oferi o oportunitate de a explora mediul înconjurător și de a învăța despre plante și animale. Jocurile în aer liber pot îmbunătăți coordonarea motorie și abilitățile sociale. De asemenea, activitățile sportive precum echitația sau înotul pot contribui la dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor.

Reziliența și conștientizarea, competențe necesare în secolul XXI

• Adriana Măimăscu • Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Focșani (Vrancea) • România

Suntem în secolul XXI și trăim vremuri minunate și provocatoare, în același timp. De ce minunate?! Pentru că, spun istoricii și sociologii informați, niciodată în curgerea timpului nu a fost mai bine ca astăzi. Evoluția tehnologiei, sporirea confortului, reducerea foametei, mai puține războaie, medicamente din ce în ce mai performante, libertatea deplină a exprimării (în cea mai mare parte, oamenii nu mai sunt exilați sau răstigniți pentru ideile lor) sunt dovezi în acest sens. De ce provocatoare?! Deoarece trăim și noi, precum strămoșii noștri, pandemii, conflicte armate, crize economice, politice etc. Pentru că asta presupune dansul formelor, evoluția este dată de provocare. Dintotdeauna a fost așa. Doar împrejurările vitrege au „incitat” la dezvoltare. Provocările ne scot din letargie, din posibila fază de „mlaștină”, ne determină să creștem interior, ca indivizi sau ca popoare.
În această confruntare cu lumea, cu tine sau cu împrejurările, te poți risipi sau te descoperi mai puternic decât credeai că ești.

Aspecte esențiale despre profesia didactică / Essential Asspects about the Teaching Profession

• Larisa Ileana Casangiu • Universitatea Ovidius din Constanța (Constanța) • România

Abstract. This article is dedicated both to aspiring teachers, especially if they do not have teachers close to them, but also to all those who want to familiarize themselves with little-known aspects of a job that seems easy to practice, with apparently few hours work and even some decision-makers who reached leadership positions in education only through political support, without teaching experience.

Principiul cunoașterii copilului de către profesor – importanță și implicații asupra eficienței activității educative

• Bănuța Rădulescu • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 236 (București) • România

Ȋn lucrarea numită „Ideile moderne despre copil”, Alfred Binet (1975) atrage atenția și surprinde chintesența principiului intervenției educative asupra copiilor spunând: „pedagogia trebuie să aibă ca preliminar un studiu de psihologie individualizată”. Altfel spus, educatorilor le revine sarcina ca, înainte de orice acțiune educativă asupra copilului, să își concentreze atenția pe cunoașterea particularităților și caracteristicilor individuale, de personalitate, potențial, interese, pentru a-l conduce pe acesta către dezvoltare în direcția satisfacerii nevoilor lui. A educa în direcția obținerii unor rezultate ideale, dorite de educator, conform viziunii lui, fără a se ține seama de nevoile copilului, este cel puțin eronat, neadecvat și rupt din context.

Mediul înconjurător ca abordare interdisciplinară a realității

• Laureta Speranța Banea • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 4, Măcin (Tulcea) • România

Organizarea unor activități în natură constituie un bun prilej pentru educarea dragostei față de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura, oferind un tablou – cadru vegetal și animal pentru ipostaza de ecosistem. Pe de altă parte, mediul înconjurător constituie principala sursă de impresii care vor sta la baza procesului de cunoaștere a realității.

Educația dincolo de cursuri: Învățare continuă și diverse activități educaționale

• Daniela Pintilei • Colegiul Național Mihai Eminescu, Botoșani (Botoșani) • România

Conștientizarea că fiecare elev are ritmul său de învățare, interese și abilități unice, a condus la dezvoltarea unor forme de învățare care permit personalizarea educației, atât în instituțiile școlare, cât și în afara lor. Conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, un proces continuu de oportunități flexibile de învățare, subliniază importanța dezvoltării continue și a învățării de-a lungul întregii vieți, în diverse moduri și contexte. În contextul sistemului de învățământ, au apărut multiple forme de învățare în afara curriculumului formal, cum ar fi activitățile extracurriculare, co-curriculare, extrașcolare și activitățile outdoor. Aceste inițiative au fost dezvoltate pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor și pentru a oferi oportunități educaționale diverse.

Adaptarea curriculară – măsură necesară pentru integrarea copiilor cu CES

• Daniela Jipa • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 4, Măcin (Tulcea) • România

Copiii cu CES sunt copii ce au aceleași nevoi ca și ceilalți. Faptul că ei au nevoi educaționale speciale (funcție de probleme – hipoacuzie, deficiență vizuală, psihomotrică, intelectuală, tulburări de învățare, de comunicare sau de comportament) nu înseamnă că acest lucru exclude nevoia lor de înțelegere, respect, afirmare de sine etc, la fel ca semenii lor. Ei trebuie să participe la actul educațional în funcție de capacitățile și posibilitățile lor, alături de ceilalți. Pentru ca procesul de învățare-evaluare să se desfășoare optim, cadrele didactice au obligația să adapteze metodele pedagogice după caz. În ultimii ani s-a acordat o mai mare atenție integrării copiilor cu deficiențe și din ce în ce mai mulți dintre aceștia s-au îndreptat către școlile generale. Trebuie totuși spus că simpla prezență a lor în clasă nu oferă garanția unei educații adecvate. O școală incluzivă trebuie să găsească modalitățile adecvate prin care activitățile instructiv-educative ce se desfășoară să fie adaptate astfel încât să preîntâmpine nevoile copiilor cu C.E.S.

Dezvoltarea abilităților de viață prin intermediul activităților extracurriculare cu suport matematic. Aplicații

• Mihaela Rușconi • Școala Primară Gheorghe Asachi, Iași (Iași) • România

În societatea contemporană, problematica educației este redimensionată datorită schimbărilor din toate domeniile vieții sociale. Educația se deplasează tot mai mult spre mediul nonformal, deoarece un curriculum (prescris) unitar nu poate răspunde, singur, dezideratului educației permanente, care este o realitate de necontestat. Astfel, se observă cum educația extracurriculară câștigă teren în formarea tinerilor. Educația, văzută ca un proces continuu de învățare, va asigura dezvoltarea pe termen mediu și lung. În contextul actual, transmiterea de cunoștințe însoțite de abilități, valori și atitudini asigură îndeplinirea finalităților relevate de documentele școlare. Deoarece elevii vor fi formați sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, „educația curriculară” trebuie completată cu valențele formative ale activităților extracurriculare.

Școala de azi: Cum mai reușim să motivăm elevii?

• Liliana Ramona Rădoi • Școala Gimnazială Oprea Iorgulescu, Câmpulung (Argeș) • România

Copiii sunt însetați de cunoașterea lumii din jurul lor. Ei trebuie încurajați să se gândească la ceea ce fac și nu la cât de bine execută. Însă putem și trebuie să-i influențăm. Misiunea pedagogilor nu este nici să motiveze elevii, dar nici să stea degeaba; misiunea lor este de a oferi condițiile care facilitează procesul învățării. După cum au formulat unii psihologi, provocarea este să nu așteptăm „până când este interesat un individ, ci să oferim un mediu stimulator care poate fi perceput de către elev drept conținând opțiuni viabile și valoroase, care pot duce la performanță și învățare încununate de succes”.

Tendințe actuale în predarea istoriei. Transdisciplinaritatea ca modalitate de modernizare a învățământului

• Ioana Alexandra Morar • Școala Gimnazială Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca (Cluj) • România

În noul context al existenței umanității, globalizarea este un fenomen contemporan care s-a conturat atât pe plan socio-economic, cât și geo-politic și educațional. Dinamica mediului economic, schimbările de pe piața muncii și avansul tehnologic implică schimbări în profilul uman cerut de noua societate a învățării. Modernizarea învățământului și depășirea crizei din educație presupun depășirea modelului tradițional și abordarea modelului centrat pe elev. Învățământul în care accentul se pune pe informare și nu pe formare și în care se creează mereu ierarhii trebuie înlocuit cu unul în care se asigură formarea de competențe și de oameni capabili să învețe pe tot parcursul vieții. În ultimele decenii, cercetarea psiho-pedagogică a sugerat tot mai multe căi și strategii de ameliorare a procesului instructiv-educativ, cu intenția de a veni în sprijinul practicienilor. Didactica zilelor noastre este așadar una a metodelor activ-participative, în care elevul este subiectul principal al cunoașterii. Procesul didactic și-a mutat centrul de interes de la ce facem? înspre cum facem?, vizând formarea unui om capabil să se adapteze schimbărilor viitorului printr-o formare continuă.