Cititul este o problemă dificilă pentru copilul preșcolar?

Învățământul preșcolar este strâns legat de cel școlar, iar pregătirea pentru școală la acest nivel înseamnă, în primul rând, asigurarea unei dezvoltări mintale optime debutului carierei școlare la vârsta de 6 ani. În acest scop, educatorul trebuie să știe care sunt obiectivele urmărite în predarea conținutului instructiv-educativ preconizat pentru această vârstă.

Grădinița trebuie să încerce să-i facă pe toți copiii să iubească școala, să-i pregătească pentru începerea ei, obișnuindu-i să se exprime spontan în legătură cu tot ceea ce îi înconjoară, să-și transpună gândurile prin desen, modelaj, acțiuni concrete în cadrul diverselor tipuri de activități desfășurate, să-și exerseze limbajul corect și memoria prin învățarea unor poezii și prin jocuri de cuvinte specifice copilăriei („Eu spun una, tu spui multe”, „Cum este corect?”, „Fazan”, „Rime, sinonime, antonime” etc). De aceea, programa activităților instructiv-educative din învățământul preșcolar prevede un număr mare de obiective, conținuturi, metode și procedee care sunt tot timpul revizuite și îmbunătățite. Ceea ce s-a urmărit, mai ales, în momentul stabilirii acestora, a fost ca învățământul preșcolar să se lege armonios de școală.

În grădiniță, la ora actuală, pe lângă învățarea număratului se realizează și activități de socotit în limitele 1-10, de învățare a unor elemente primare ale teoriei mulțimilor, de însușire a unor aspecte de bază ale geometriei( prin folosirea jocurilor logico-matematice) – toate acestea considerând jocul ca metodă pedagogică. În schimb, grădinița nu realizează și nu își propune să facă nimic în vederea pregătirii citirii, în afara dezvoltării vorbirii copilului preșcolar.

A ști să citești înseamnă a câștiga de-a lungul unui proces complex de învățare și exersare o tehnică ce nu prezintă valoare și interes decât dacă cel ce citește înțelege sensul celor citite și-l poate reda printr-o exprimare orală proprie. Iată, deci, ce drum anevoios și complex trebuie să străbată copilul pentru a învăța mai întâi să citească – ca scop în sine – și apoi pentru a transforma acest scop în mijloc, în vederea însușirii unor informații de-a lungul întregii perioade școlare. Așa cum am spus mai sus, la ora actuală în țara noastră, abordarea cititului este o problemă ce aparține în exclusivitate școlii.

Astfel se face simțită necesitatea colaborării familiei cu grădinița, căci unde altundeva decât acasă și la grădiniță se poate ajunge la realizarea obiectivelor propuse și cine altcineva decât educatoarea și părinții pot realiza acest lucru…

Pentru copilul crescut într-o familie în care se citește, lectura devine ceva familiar. Acest copil caută prietenia cărților la început numai pentru a-i imita pe cei mari, apoi cu interes și curiozitate. El cere să i se citească.

Citește imaginile, se face că citește urmărind cu degetul rândurile cu semne de neînțeles pentru el. Dar cum nu în toate familiile lectura este o obișnuință, grădinița trebuie să suplinească aceste carențe și păstrând legătura cu familia să-i solicite sprijinul în acest sens. Se spune adeseori și deloc gratuit că grădinița poate fi uneori o școală pentru părinți.

În cadrul activităților obligatorii din grădiniță se realizează lecturi după imagini, cu rol deosebit în dezvoltarea vocabularului  și în exersarea vorbirii. Citirea unor povești, relatarea lor orală și spontană de către copii, activități de cunoașterea mediului înconjurător și chiar cu conținut matematic sub aspectul verbalizării operațiilor efectuate sunt momente care contribuie la dezvoltarea vorbirii copiilor, ca o condiție necesară, dar nu și suficientă a începerii lecturii.

Copilul, însă, trebuie pregătit mai mult în vederea acestei etape superioare în dezvoltarea sa intelectuală, trebuie creat accesul copilului la simboluri. El învață treptat să substituie realități; reprezentarea acesteia prin imagini, mai întâi substituenți concreți ai unor obiecte concrete, mai târziu substituenți cu caracter abstract (scheme, figuri geometrice, semne grafice) ai acestor obiecte concrete, substituenți cu care se familiarizează treptat. Lectura va conduce spre o organizare superioară a simbolurilor. Deci funcția grădiniței devine aceea de a dezvolta și îmbogăți expresiile orale și de a educa funcția simbolică la copilului  preșcolar.

Consider că activitatea de învățare a unor elemente fundamentale ale citirii nu preia sarcina ce revine învățământului primar, ea neavând caracter obligatoriu și folosind jocul ca mijloc de desfășurare, ci, dimpotrivă, pregătește copilul pentru activitatea școlară, dându-i un minimum de informații și, în primul rând, creându-i motivația pozitivă și interesul pentru însușirea lecturii.

 

Accesări: 90

prof. Elena-Claudia Toma

Grădinița Specială Sfânta Elena, Pitești (Argeş) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/elena.toma4

Articole asemănătoare