Societatea modernă presupunea includerea tuturor membrilor ei în activitățile economico-sociale, or acest lucru însemna educarea unei mari mase de oameni. În Imperiul Habsburgic modelul educării poporului a fost preluat din Prusia. În  1760 este înființată Comisia Aulică de Studii, iar în 1770 împărăteasa Maria Tereza emite două decrete prin care școala era considerată o chestiune de interes public, iar la Viena era înființată o școală normală pentru pregătirea cadrelor didactice. Johann Ignaz von Felbiger, care avea experiență în domeniul învățământului, înființând un Institut pedagogic în 1765 și scriind, la cererea lui Frederic cel Mare, o lege pentru școlile catolice din Silezia, este chemat la Viena pentru a conduce școala normală.  Va fi și consilierul împărătesei. Aceasta promulgă în 1774 o lege prin care se hotăra înființarea de școli normale în toate capitalele provinciilor imperiului, o reformare a tuturor școlilor, învățământ obligatoriu pentru copiii între șase și doisprezece ani, iar până la douăzeci de ani țăranii trebuiau să urmeze „școli de repetiție”, două ore duminicale în care se exersau cititul, scrisul și socotitul și se citea Evanghelia. Astfel s-a înființat școala normală de la Sibiu cu un curs de o lună a câte 11 ore/săptămână.