În ultimele decenii, au fost realizate o serie de cercetări cu privire la efectele utilizării tehnologiilor informaționale asupra performanțelor școlare, abilităților cognitive și non-cognitive ale copiilor și adolescenților, atât în cadrul programelor de promovare a tehnologiei în diverse tipuri de instituții educaționale, cât și în cazul utilizării calculatorului acasă. Promotorii utilizării acestor tehnologii informaționale au subliniat diferite efecte pozitive: creșterea performanțelor elevilor la testele de inteligență vizuale și spațiale; dezvoltarea inteligenței intuitive, a atenției distributive și a reacțiilor prompte; îmbogățirea și restructurarea reprezentărilor mentale; potențarea învățării constructive (learning by doing – John Dewey apud Stănculescu, 2005). În literatura de specialitate sunt prezente și multe voci care scot în evidență, cu argumente și pe baza studiilor, o serie de efecte negative (Stănculescu, 2005).
Misiunea profesorului în școala de astăzi
Misiunea profesorului, în școala zilelor noastre, este aceea de a forma elevi cu abilități de gândire și de învățare de care vor avea nevoie după ce au părăsit sala de clasă. Să le inspire o dragoste de învățare pe tot parcursul vieții prin crearea de lecții interesante, autentice, captivante și relevante pentru viitorul lor. Se vorbeşte adesea de aşteptările pe care le are şcoala vis-a-vis de elevi. Dar foarte rar vorbim despre aşteptările pe care le au elevii referitor la şcoală. Acestea sunt foarte importante deoarece constituie un fel de angajament pe care un potenţial elev îl face, sau nu, faţă de o anumită şcoală, şi care îl poate păstra angajat conştient în procesul de învăţare. Pentru exemplificare, se pot enumera doar câteva: relaţiile, relevanţa informaţiilor primite, autenticitatea lor, evaluarea, aplicabilitatea, oportunitatea de a alege, competiţia.
Cum percep copiii de grădiniță rolurile ecologice ale organismelor vii
Copiii noștri vor moșteni actuala biosferă, prin urmare, este esențial ca aceștia să recunoască importanța tuturor organismelor vii pe baza valorii lor intrinseci și a funcției ecosistemice, nu numai pe baza „drăgălășeniei” lor. Sub acest aspect, trebuie de luat în considerare că cei mici au foarte puține cunoștințe despre interdependența dintre organismele vii și chiar însăși organismele vii. Scopul studiului este de a investiga percepția preșcolarilor asupra importanței avute în natură a șase organisme vii reprezentând diferite categorii trofice (producători, consumatori, descompunători) fiecare asigurând diferite servicii ecosistemice. Cercetarea va fi făcută pe două grupe de câte 20 de preșcolari de la grădinița Pătârlagele, pornind de la ipoteza că trebuie să punem mai mult accent pe creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța interdependenței dintre nivelurile trofice și rețelele trofice încă de le cele mai mici vârste.
Starea de bine. Perspectivă stabilă și dinamică a conceptului
Starea de bine se referă la gradul de satisfacție al angajatului cu munca, la trăirea unor emoții pozitive frecvente și a unor emoții negative mai puțin frecvente. Dar starea de bine nu se rezumă doar la atât, se referă și la efectele solicitărilor ocupaționale asupra angajatului, asupra influențelor experiențelor și evaluărilor contextului muncii asupra experiențelor și evaluărilor din alt domeniu decât cel ocupațional (de exemplu viața personală) și la calitatea experiențelor psihologice de la muncă. Starea de bine prezintă două componente, una cognitivă sub forma evaluărilor subiective, și una emoțională sub forma răspunsurilor emoționale asupra aspectelor personale și de muncă. Cercetările pun accent mai mare asupra componentei cognitive, analizând starea de bine mai degrabă ca o dispoziție personală stabilă, dar cercetări recente încearcă să accentueze tot mai mult caracterul dinamic al acestui concept, lucru care îl vom discuta prin prisma teoriilor abordate în acest articol.
Comunicare eficientă – elevi fericiți
Comunicăm eficient cu elevii noștri? Aceasta este o întrebare la care răspunsul trebuie să fie afirmativ dacă dorim să fim dascăli adevărați. Relația noastră cu elevii este o construcție reciprocă ce nu rămâne fixă în timp, ci se schimbă permanent, se modelează în funcție de circumstanțe și de scopurile educative urmărite. O relație eficientă există cu adevărat numai în cazul în care are doi participanți activi: profesor și elev. Relația profesorului cu elevul nu trebuie să fie una formală, ci una capabilă să se personalizeze în funcție de situație, de grupul de elevi și de specificul acestuia.
Formarea copilului modern prin imaginea școlii sale
Putem spune că fiece școală este o unică oglindă. O oglindă cu fețe. Într-una se vede personalul managerial și corpul profesoral, iar într-una se vede grupul format din copii și familiile lor. Cei ce se zăresc pe fețele de cristal se influențează reciproc, fie în sensul dorit, fie în sensul nefavorabil. Probabil că, deloc întâmplător, cuvintele declin și dezvoltare sunt antagonice. Probabil că, tot deloc întâmplător, cuvintele comportament și caracter încep cu același C – unul constructivist. Să vedem cum ajung toate acestea să aibă înrâurire asupra imaginii școlii.
În cele ce urmează ne raportăm la factorii ce influențează mersul procesului de învățământ.
Importanța educației senzoriale și dezvoltării simțului stereognostic la elevul cu CES
Este cunoscut faptul că baza unei dezvoltări armonioase a copilului şi cunoaşterea adecvată a lumii înconjurătoare încep cu interacţiunea senzorială asupra acesteia. Dezvoltarea creierului şi evoluţia sa încep şi se bazează pe mişcare şi explorare senzorială. Atunci când copilul are o experienţă senzorială bogată, stimulii sunt abundenţi şi diferenţiati, i se oferă acestuia şansa unei dezvoltări emoţionale, intelectuale şi fizice sănătoase, cu o personalitate echilibrată.
Manualul de istorie – instrument de învățare
Manualul de istorie rămâne unul dintre cele mai importante instrumente ale muncii la clasă, dar şi individuale ale elevilor. Reforma învăţământului românesc presupune adoptarea şi utilizarea la clasă a manualelor alternative. „Manualele alternative sunt un semn al normalizării şcolii în direcţia democratizării învăţării”, reprezintă faţete ale unităţii prin diversitate pentru că acestea reflectă programa şcolară care prevede ceea ce este comun pentru toţi elevii. Manualele alternative nu reprezintă o modă importată din Occident, căci manuale alternative au existat şi în perioada interbelică în România şi s-au impus ca o necesitate datorată diversităţii manifestate atât în masa elevilor cât şi a profesorilor. Acceptând existenţa diferenţelor individuale între elevi, dascălul este conştient de necesitatea existenţei unei oferte cât mai variate de instruire, capabilă să vină în întâmpinarea diferitelor interese, nevoi, ritmuri, stiluri de învăţare şi chiar tipuri de inteligenţă.
Semnale nonverbale ale decodificării minciunii
De ce (se) mint oamenii? Probabil că oamenii mint pentru a se apăra, pentru a-și asigura supraviețuirea sau confortul, pentru a-și pune în aplicare și a-și duce planurile (oricât de malefice!) la bun sfârșit, pentru a-și vedea liniștiți de treburi. Procesul de comunicare fundamentează bazele spațiului social pentru indivizi. Comunicarea nonverbală este cea mai cea mai utilă în descifrarea limbajului trupului ce ar putea ajuta la decodificarea minciunii.
Conduita didactică a profesorului – factor esențial în sporirea eficienței metodelor activ-participative
Rezultatele la învățătură ale elevilor depind într-o mare măsură de metodele de învățământ utilizate, de mijloacele didactice, de gradul de activizare a elevilor în lecţie şi nu în ultimul rând de conduita dascălului, de stilul său pedagogic, de felul în care știe să antreneze fiecare elev după posibilitățile sale şi să-i sporească interesul pentru cunoaștere. Metodele activ-participative pot avea un randament mai mare sau mai mic, în funcţie de conduita cadrului didactic. El este cel care poate face imposibilul dacă adoptă un stil pedagogic adecvat oricărei situaţii la clasă şi dacă are tact pedagogic, mergând până la măiestrie didactică.