Sari la conținut
Revista Profesorului

Școala și comunitatea locală – parteneriat pentru colaborare, educație și reziliență (Studiu)

• Mihaela-Florica Fulgă • Școala Gimnazială, Izbiceni (Olt) • România

Cercetarea de față a vizat modalitățile de realizare a parteneriatului școală-comunitate în învățământul primar. Școala este un sistem format din interacțiunea dintre cei trei piloni ai educației: cadrul didactic, părinte și comunitate. Fiecare latură a acestui triunghi echilateral educațional are rolul său  important, în egală măsură. Pornind de la cei trei factori implicați în realizarea parteneriatelor educaționale în scopul realizării unei educații moderne și eficiente a copiilor, am ținut seama în realizarea cercetării științifice referitoare la importanța acestor modalități de realizare a unor proiecte de parteneriat educațional între școală și comunitate care să asigure accesul la un învățământ de calitate pentru elevii din învățământul primar, mediul rural, de importanța acordată de echipa managerială din școală relațiilor școală-comunitate, pe de o parte, dar și de faptul că parteneriatul școală-comunitate poate influența semnificativ calitatea serviciilor educaționale oferite de către școală și rezultatele elevilor, pe de altă parte.

În urma cercetării realizate, echipa managerială a ajuns la concluzia că prezentele proiecte educaționale de parteneriat realizate la nivelul școlii cu reprezentanți ai comunității locale au evidențiat și demonstrat nevoia implicării specialiștilor și instituțiilor de referință în rezolvarea și soluționarea unor probleme apărute la nivel comunitar și familial ca urmare a necunoașterii de către părinți și a membrilor comunității locale a unor modalități de educare a copiilor care ar putea gestiona și rezolva anumite situații de dificultate.

Ca urmare, necesitatea formării specialiștilor din comunități este analizată și verificată în comunitatea locală studiată, localitatea Izbiceni, astfel încât realizarea de proiecte de parteneriat educațional de educație remedială periodică trebuie să existe în comunitate pentru remedierea situațiilor de abandon școlar la elevii ce provin din medii dezavantajate, dar și realizarea unor planuri de intervenție personalizată pentru acești elevi, precum și consilierea părinților cu privire la educația copiilor ce poate preveni apariția unor situații de dificultate și ar putea duce la rezolvarea unor probleme de natură psiho-socială.

De asemenea, am constat că identificarea timpurie a nevoilor copiilor din comunitatea locală poate determina găsirea unor soluții în ce privește educația lor, cum ar fi educația remedială, care printre altele, ajută la prevenirea, protecția și reintegrarea socială, familială și educațională. Acest tip de educație este o structură complexă, de abordare a actului educativ, ce se poate desfășura în spațiul comunității educaționale locale, asigurând, pentru grupul țintă o participare activă, îndrumați de cadrele didactice și specialiști în acest sens.

În proiectele de parteneriat, am urmărit să asigurăm surse de activități integrative, accesibile în special copiilor din categoriile sociale defavorizate, să elaborăm un curriculum specific activităților de remediere școlară și să promovez egalitatea de șanse, în educația copiilor, creând o imagine de ansamblu pozitivă asupra educației.

Pot afirma că obiective studiului au fost atinse și că am remarcat conștientizarea de către profesori a rolului nu doar instructiv-educativ, ci și formator al școlii, de pregătire a elevului pentru viață, de mediere între mediul educațional formal și non-formal, pe baza parteneriatului educațional cu alte instituții reprezentative ale comunității locale culturale, agenți economici, cu comunitatea în ansamblul său.

În urma investigației realizate prin chestionar, am înțeles că părinții nu participau în număr mare la toate activitățile proiectelor de parteneriat local pentru că nu știau că prezența lor este importantă în derularea acestora, nu aveau cunoștințele necesare de a înțelege că activitățile desfășurate fac parte din curriculum extins, având rolul de a oferi copilului noi oportunități și situații de învățare. Cu prilejul studiului, am văzut părinți implicați, dornici să fie alături de copiii lor, adulți care au devenit pentru puțin timp din nou copii, participând cu drag la activitățile proiectelor educaționale de parteneriat local. Multitudinea activităților din cadrul proiectelor educaționale de parteneriat local prezentate mai sus au apropiat cei trei piloni importanți în viața copiilor – școala, familia și comunitatea – fiecare conștientizându-și rolul și identificând carențele avute în trecut.

Dezavantajul cel mai evident constat a fost faptul că acțiunile parteneriatului educațional nu se planifică în baza unor analize profunde, nu se consideră obligatorii și nu se monitorizează continuu pentru a lichida la timp lacunele și greșelile comise.

Am concluzionat că, cu cât sunt mai multe și mai diverse proiectele educaționale de parteneriat local oferite copiilor, cu atât sporește interesul lor pentru școală și pentru oferta educațională.

Experiența avută în cadrul proiectelor educaționale de parteneriat local prezentate anterior, mi-au arătat că există un interes în creștere pentru activitățile extracurriculare din cadrul unor astfel de proiecte de parteneriat din partea părinților, a cadrelor didactice și a copiilor, dar trebuie să se acorde o atenție deosebită întregului proces care stă la baza dezvoltării acestora, o comunicare mai bună între părinte, dascăl și reprezentanți ai comunității locale și o înțelegere în profunzime asupra importanței acestor proiecte de parteneriat, deoarece cele mai multe dintre ele sunt proiecte izvorâte din suflet, mai mult decât pentru că „trebuie”, părinții, copiii și cadrele didactice, din eșantionul cercetării manifestând bucurie în cadrul desfășurării lor, indirect și membrii ai comunității locale.

Pot spune că ipotezele formulate au fost validate: parteneriatele educaționale eficiente se dezvoltă atunci când fiecare partener este respectat și poate să participe la luarea deciziilor. Personalul didactic, familia și membrii comunității sunt astfel într-o strânsă legătură prin împărtirea autorității, fapt ce generează încredere reciprocă și eforturi comune în succesul elevilor la școală. O astfel de poziționare a celor trei actori sociali reprezintă esența unei societăți democratice: participarea la conducere în cunoștință de cauză și în mod responsabil.

Am remarcat astfel că una dintre cele mai importante condiții ale creșterii eficienței activității educative desfășurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unități de acțiune a tuturor factorilor educativi: școală, familie, comunitate. Dacă este adevărat că școala este factorul de care depinde în mod covârșitor devenirea personalității umane, tot atât de adevărat este că educația coerentă nu poate face abstracție de rosturile familiei, dar și ale comunității în această comuniune. Școala, familia și comunitatea fac parte din trilogia care are nevoie de fiecare componentă.

 

Accesări: 1.652

Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Mihaela-Florica Fulgă

Școala Gimnazială, Izbiceni (Olt), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihaela.fulga

Articole asemănătoare