Tradițional și modern în procesul de predare-învățare în învățământul preșcolar

Mulți copii se chinuie în școli… pentru că felul în care li se predă este incompatibil cu felul în care învață. Fiecare elev dispune de un echilibru diferit între punctele tari și slabe în aceste domenii. Aceasta va influența la rândul ei atât preferințele lor de învățare cât și eficacitatea lor în diferite situații de învățare.
Indiferent de diferențele pe care elevii le pot prezenta, ei nu învață o idee nouă în izolare, ci se dezvoltă și își adaptează gândirea în continuu, în lumina experienței anterioare. În promovarea învățării centrate pe elev, trebuie să recunoaștem experiența anterioară individuală a elevului, și să o folosim ca pe o bază pentru a furniza noi experiențe care să-l ajute să-și dezvolte ideile și abilitățile.

Variațiile în formația cu care vin elevii pot îmbrăca multe forme. Toți venim cu formații diferite. Profesorul receptiv stabilește o relație și rezonanță, simțind nevoile, conflictele, speranțele și temerile neexprimate. Respectând autonomia elevului, profesorul petrece mai mult timp ajutându-l să articuleze întrebările urgente decât cerându-i răspunsurile potrivite. În cadrul unei societăți bazate pe cunoaștere, este vitală nu doar creșterea accesului la oportunitățile de învățare, ci și consolidarea motivației personale de a învăța la școală și în afara acesteia pe tot parcursul vieții.

Învățarea centrată pe elev trebuie să se concentreze asupra dezvoltării, testării și implementarii materialelor, noilor metode pedagogice și strategiilor destinate să contribuie la creșterea motivației elevilor și a atractivității învățării; să consolideze dobândirea abilităților de învățare; să consolideze educația interculturală și contribuția acesteia la integrarea socială.

Privind spre învățământului preșcolar și educația timpurie, curriculum permite implicarea părinților în calitate de co-responsabili, presupunând:

• identificarea experienței și bunelor practici
• schimbul de experiență
• abordări pedagogice care să dezvolte creativitatea copiilor de la o vârstă cât mai timpurie
• învățarea timpurie a limbilor străine
• consolidarea autonomiei și atractivității sistemelor de educație, prin accentuarea relației cu comunitatea
• proiectarea, dezvoltarea și punerea în aplicare a celor mai performante instrumente care să contribuie la procesul de formare în orice context
• proiectarea și punerea în aplicare a unor instrumente care să sprijine familia în procesul de autoinstruire.

A le permite elevilor să controleze ritmul de studiu pare ceva haotic. Cred că este eficient acest lucru, dat fiind faptul că elevii sunt diferiți și nu învață cu toții în același ritm.

Dacă vrem ca toți elevii noștri să învețe eficient, trebuie să acceptăm această provocare. Am recunoscut că fiecare elev este unic. Putem să ne confruntăm cu o provocare chiar mai mare, când ne gândim la rolul jucat de elevi în evaluarea învățării.

Într-o învățare centrată pe elev, rolul profesorului este de instructor, ghid, îndrumătorul care te companiază, mentor, sfătuitor,consultant, transmițător de cunoștințe, formator, supraveghetor, coordonator, cercetător critic, model, colaborator – o  persoană care facilitează procesul învățării pentru elevi, încercând să descopere ce anume este interesat să învețe elevul, și determinând apoi cea mai bună modalitate de a-i pune la dispoziție elevului acele informații prin  furnizarea de sisteme de cunoștințe sau materiale, care să-i dea acestuia posibilitatea să se achite mai eficace de o sarcină. Acest lucru se realizează  prin ascultare, punere de întrebări, furnizare de idei, sugerarea de alternative și identificare de posibile resurse.

Organizarea clasei

Tradițional:
Asistăm la o lecție obișnuită. Elevii sunt în bănci, unii în spatele celorlalți, câte unul sau câte doi, ca pe vremea străbunicilor. Toți au privirile ațintite înainte (acolo sunt catedra și profesorul). Asta li se cere: privirea în față.
Unde găsesc ei răspunsurile la confruntările personale? La profesor, în spatele colegului, departe de zidurile școlii?…

Modern:

• Elevii sunt pretutindeni în clasă.
• Ei se grupează / sunt grupați potrivit opțiunilor de studiu și resurselor asigurate de profesor.
• Elevii privesc unii la alții, față în față. Ei comunică. Toți au șansa dialogului efectiv.
• În parteneriat cu profesorul ei vor găsi răspunsurile…

Rolul elevului

Tradițional:

• Urmărește prelegerea, expunerea, explicația profesorului.
• Încearcă să rețină și să reproducă ideile auzite.
• Acceptă în mod pasiv ideile transmise.
• Lucrează izolat.

Modern:

• Realizează un schimb de idei cu ceilalți.
• Cooperează în rezolvarea sarcinilor de lucru.
• Exprimă puncte de vedere proprii.
• Argumentează, pune și își pune întrebări cu scopul de a înțelege.

Rolul  profesorului

Tradițional:

• Expune, ține prelegeri
• Impune puncte de vedere.
• Se consideră și se manifestă “ca un părinte”.

Modern:

• Facilitează și moderează învățarea
• Ajută elevii să înțeleagă și să explice punctele de vedere.
• Este partener în învățare.

Modul de realizare a învățării

Tradițional:

• Învățarea are loc predominant prin memorare și reproducere de cunoștințe.
• Învățarea conduce la competiție între elevi, cu scopul de ierarhizare.

Modern:

• Învățarea are loc predominant prin formare de competențe și deprinderi practice.
• Învățarea se realizează prin cooperare.

Evaluarea

Tradițional:

• Vizează măsurarea și aprecierea cunoștințelor (ce știe elevul).
• Pune accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informație deține elevul).
• Vizează clasificarea elevilor.

Modern:

• Vizează măsurarea și aprecierea competențelor (ce știe să facă elevul cu ceea ce știe).
• Vizează progresul în învățare la fiecare elev.
• Pune accent pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini).

Concluzii

Ancorarea școlii românești în secolul XXI presupune în mod obligatoriu utilizarea unor astfel de metode moderne. Nu este cazul să absolutizăm utilizarea acestor metode în detrimentul celor clasice. Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va trebui să știe să adapteze demersul didactic. Sunt lecții care în mod cert produc performanțe școlare superioare numai cu ajutorul metodelor moderne, dar sunt și lecții în care prezența acestora nu este obligatorie.

Interesul elevilor pentru lecții crește ori de câte ori sunt folosite astfel de metode în predare. Prestanța profesorului care le folosește este și ea, în mod sigur, mai ridicată.

Bibliografie:
 Cojocariu,V., , 2006, Secrete metodice în didactica preșcolară, vol. 2, Editura C.C.D., Bacău.
 Crețu, C. , 1997, Psihopedagogia succesului, Iași, Editura Polirom.
 Erich Geissler, 1977,  Mijloace de educație, Bucuresti, Editura Didactică și Pedagogică.