Potrivit principiului regresiei funcționale, esențial în cadrul mecanismelor psihologice de autoreglare, omul simte periodic nevoia de a trece de la o muncă încordată, care reclamă un mare consum energetic, la activitatea ludică, în vederea relaxării, a refacerii forțelor fizice şi intelectuale [1, p.730]. La fel se poate afirma despre elevul de vârstă școlară mică. Acesta, în procesul de învățare, care constituie a activitate solicitantă sub aspectul efortului fizic și intelectual, simte necesitatea de destindere și bună dispoziție. Activitățile ludice dau această posibilitate ca să se satisfăcute necesitățile elevilor, dar și să se realizeze obiective de instruire proiectate.
Așadar, pentru a încadra corect și eficient activitatea ludică în procesul didactic este necesară clarificarea acestui concept, elucidarea legăturii cu alte concepte aferente.

„Ludus” din limba latină înseamnă joc, deci caracter ludic se referă la ceva ce are caracteristicile unui joc. „Activitatea ludică reprezintă una dintre metodele de învățare activă, caracterizată prin aceea că în timpul implementării acesteia se folosesc, de obicei, unul sau două principii de joc (din principiile învățării active), a căror implementare are loc în condiții de activitate liberă, nereglementată prin reguli formale și o structură organizatorică” [10].

Ushakov D.N. dă următoarea definiție a activității ludice: „Un set de circumstanțe care creează anumite relații, condiții sau situații”. O activitate ludică este înțeleasă ca un ansamblu de circumstanțe de interacțiune și relații educaționale a celor care educă și sunt educați, care necesită luare de decizii și efectuare de acțiuni adecvate din partea participanților” [11].

Noțiunea de activitate ludică este sinonimă cu categoria de activitate instructiv-educativă centrată pe promovarea spiritului jocului. Componenta instructiv-educativă se realizează prin obiectivele urmărite sistematic, iar componenta joc se realizează prin modul de desfășurare, prin elementele surpriză, prin elemente de relaxare şi mișcare, prin participarea tuturor copiilor în ritmul propriu.

Valoroase idei cu referire la rolul activităților ludice în evoluția cognitivă a elevilor le-au lansat renumiții psihologi J. Piajet și L. Vygotskij.  Prin urmare, „J. Piaget evidențiază rolul fundamental al activităților ludice în evoluția cognitivă a minorului, deoarece ele creează un spațiu intermediar de comunicare cu lumea exterioară (Piaget 1980: 130-131). Celebrul psiholog utilizează chiar o metaforă din câmpul lexico-semantic al jocului pentru a explica aspectele sociale în evoluția personalității: „Schimbul intelectual dintre indivizi este deci comparabil cu o imensă partidă de șah, care continuă fără întrerupere și în care fiecare acțiune efectuată asupra unui punct antrenează o serie de acțiuni echivalente sau complementare din partea partenerilor: legile grupării nu sunt altceva decât niște reguli care asigură reciprocitatea jucătorilor și coerența jocului lor” (Piaget 2008: 185). Și în concepția lui L. Vygotskij, ludicul îndeplinește o pregnantă funcție formativă, deoarece reprezintă răspunsul sui generis, ancorat profund în lumea imaginației, pe care copilul îl elaborează fiind stimulat de elementele din exterior. Grație polivalenței și maleabilității sale, activitatea ludică poate fi aplicată în diverse modalități și ipostaze ale procesului didactic. Elevii pot fi invitați să se joace cu obiecte, imagini, culori, cuvinte, sunete etc., iar profesorii, prin intermediul jocului, pot preda tema nouă, pot consolida sau evalua cunoștințele discipolilor [apud. 7].

Activitatea ludică este strâns legată de jocul didactic, așa după cum se poate desprinde din ideile expuse mai sus, dar nu este similară cu acesta. Din perspectivă pedagogică, jocul „reprezintă activitatea ludică valorificată în procesul de învățământ la nivel de metodă didactică bazată predominant pe acțiune practică simulată prin jocuri cu obiecte și mai ales prin jocuri de rol, care stimulează învățarea/autoînvățarea” [2, p. 55-54].

Roșu M. afirmă că „Jocul didactic poate desemna o activitate ludică propriu-zisă, fizică sau mentală, generatoare de plăcere, distracție, reconfortare, dar care are, în același timp, rolul de asimilare a realului în activitatea proprie a copilului” [3, p. 77].

Jocul didactic se încadrează în categoria jocurilor cu reguli, se caracterizează prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice. Activitatea ludică combină elementele de joc tradiționale cu aspectele educaționale. Obiectivul activității ludice este de a distra jucătorii oferindu-le în același timp o experiență de învățare plină de satisfacții.

Prin urmare, poate fi punctat un aspect important: ceea ce deosebește jocul didactic de activitatea ludică este faptul că jocul didactic se încadrează în anumite limite metodologice stricte, iar activitatea ludică este privată de aceste limite. Dimensiunea motivațională a activității ludice este oferită de voluntarietatea acesteia, oportunitățile de alegere și elementele de competiție, satisfacerea nevoii de autoafirmare, autorealizare a elevilor. Ludicul permite participanților să se simtă liberi în momentul comunicării și interacțiunii cu alte persoane, acceptând, în mod implicit, să respecte acele „înțelegeri„” care reglează relațiile interpersonale. Jocurile didactice sunt concepute pentru a atinge obiective specifice de învățare, în timp ce activitățile ludice combină aspecte ludice și educaționale pentru a oferi o experiență de învățare captivantă și distractivă. O activitate ludică se realizează cu scopul de a elibera tensiunea, de a ieși din rutina zilnică și de a obține puțină plăcere, distracție și divertisment. Valoarea ambelor tipuri de activități este incontestabilă.

Se poate afirma că noțiunea de activitate ludică nu este sinonim cu cea de joc, dar ea se reflectă în categoria de activitate instructiv-educativă fiind centrată pe promovarea spiritului jocului, prin implicarea  tuturor participanților în ritmul propriu. Este importantă ideea conform căreia  jocul didactic în care elementul de joc este slab, accentul punându-se pe rezolvarea sarcinii instructive își pierde caracterul ludic, transformându-se în simplu exercițiu.

Importanța activităților ludice în procesul didactic este cu atât mai accentuată cu cât aceasta are o semnificație majoră pe dimensiunea formării personalității elevului de vârstă colară mică în conformitate cu prevederile profilului acestuia, precizat în Cadrul de referință al curriculumului național (Republica Moldova) [4, pp.34-38]. În tabelul 1, în contextul atributelor generice ale profilului absolventului claselor primare,  sunt prezentate caracteristicile care devin proprii unui elev antrenat corect și rațional în activități cu caracter ludic.

Aspecte formative ale activităților ludice din perspectiva profilului elevului claselor primare

„Persoanele cu încredere în propriile forțe”

• manifestă respect şi grijă pentru cei din jur;
• pot distinge între bine şi rău, între corect şi greşit;
• ştiu să pună întrebări pentru a înţelege mai bine o informaţie, pentru a-şi forma o opinie − își expun liber şi cu încredere ideile;
• îşi exprimă/ împărtăşesc cu alţii satisfacţia şi bucuria pentru rezultatele şi succesele obţinute;
• iau decizii, solicitând opinii şi sfaturi.

„Persoanele deschise către învăţarea pe parcursul întregii vieţi”

• manifestă respect şi grijă pentru cei din jur;
• pot distinge între bine şi rău, între corect şi greşit;
• ştiu să pună întrebări pentru a înţelege mai bine o informaţie, pentru a-şi forma o opinie − își expun liber şi cu încredere ideile;
• îşi exprimă / împărtăşesc cu alţii satisfacţia şi bucuria pentru rezultatele şi succesele obţinute;
• iau decizii, solicitând opinii şi sfaturi.

„Persoanele active, proactive, productive, creative şi inovatoare demonstrează”

• cunosc şi aplică regulile de comunicare corectă şi eficientă în diverse contexte;
• participă cu interes la activităţi comune cu semenii lor;
• manifestă dorinţa de a-şi ajută colegii;
• manifestă curiozitate pentru activităţi inovative;
• manifestă creativitate în domeniile de interes.

În literatura de specialitate pot fi găsite unele sugestii metodologice pentru planificarea, organizarea şi desfășurarea activităților ludice, care se vor baza pe respectarea condițiilor generale, dar și pe particularitățile de dezvoltare și potențialul fiecărui elev în parte sau grup de elevi. Astfel, pot fi specificate următoarele sugestii metodologice:

• cadrul didactic va ţine cont de achizițiile elevilor şi de obiectivele activităţii;
• sarcinile activităților ludice vor respecta ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil;
• complexitatea sarcinilor de joc va fi gradată în funcţie de particularitățile individuale de dezvoltare a fiecărui copil;
• prin joc se va urmări ca achizițiile elevilor să-şi găsească expresia în comportamente adecvate care să le permită adaptarea şi integrarea;
• crearea unui mediu favorabil manifestării libere a elevului;
• asigurarea unui climat socio-afectiv securizant, plăcut, stimulativ în cadrul comunităţii de joc;
• respectarea individualităţii şi valorificarea maximală a potenţialului fiecărui copil prin centrarea resurselor pe acesta;
• asigurarea flexibilităţii activităţilor educaţionale şi de învăţare prin joc etc. [5].

Valoarea activităților ludice este nuanțată de funcțiile acesteia. Funcția principală a activității ludice este divertismentul, iar prin aceasta se trezește interesul copilului, se oferă plăcere și inspirație

Funcția comunicativă a activității ludicei este aceea că în procesul său elevul își dezvoltă mecanismul vorbirii în procesul de găsire a unui limbaj comun cu partenerii. Funcția de autorealizare a activității ludice este ascunsă. Un copil care a ales un rol cu acțiuni suplimentare este mai activ și are elementele unui lider. În depășirea diferitelor dificultăți (care apar peste tot) constă funcția terapeutică a activității ludice.

Datorită funcției de diagnostic, elevul își poate cunoaște mai bine abilitățile, în același timp cadrul didactic va determina prezența posibilă a abaterilor de la comportamentul normal al copilului. Atât prin joc, cât și prin activități ludice se poate ajusta cu atenție structura personalității elevului. În plus, copilul învață regulile societății umane, valorile, se obișnuiește cu normele socio-culturale, este integrat în sistemul de relații sociale [6].

În procesul aplicări jocului didactic  și al activităților ludice, orice cadru didactic ar trebui să țină cont de următoarele cerințe:

1. Regulile jocului trebuie să fie simple, formulate clar și ușoare de înțeles de către elevii mici. Dacă regulile și conținutul jocului sunt accesibil doar unor elevi, atunci acesta nu va stimula interesul elevilor, iar realizarea lui va avea un caracter formal.
2. Pentru ca activitatea ludică să contribuie la realizarea finalităților proiectate, aceasta nu trebuie doar să declanșeze la elevi reacții puternice, dar să ofere hrană suficientă pentru activitatea mentală directă, pentru dezvoltarea perspicacității.
3. La realizarea unei activități ludice între echipe/ prin competiție, trebuie să se asigure transparența rezultatelor pentru fiecare echipă.
4. O activitate ludică este cu adevărat interesantă pentru elevi, dacă aceștia sunt participanți activi la aceasta. Dacă elevul așteaptă prea mult pentru a-i veni rândul să se implice în activitatea ludică, atunci scade interesul și motivația acestuia.
5. Caracterul ludic al activității trebuie să fie bine și rațional dozat, așa încât elevii să nu vadă în toate doar o joacă.
6. Conținutul activităților ludice trebuie să aibă, în special, o funcție cognitivă, să solicite gândirea elevilor, operații ale gândirii precum analiza, sinteza, judecata, generalizarea etc. În asemenea caz, activitatea ludică va contribui nu doar la dezvoltarea gândirii logice a elevilor, dar și la dezvoltarea unui limbaj corect, laconic și precis.
7. În procesul realizării activităților trebuie realizată o acțiune finalizată, trebuie rezolvată o sarcină concretă. Jocul nu trebuie întrerupt înainte de finalizarea acestuia [9].

Ursu L. menționează câteva condițiile valoroase pentru asigurarea unei valorificări  eficiente a activităților ludice în procesul didactic:,

• Activitățile ludice nu trebuie să se reducă la exersare cu folosirea materialelor didactice.
• Elementele de joc trebuie să se aleagă în corespundere cu particularitățile generale de vârstă ale copiilor și interesele lor concrete.
• Activitatea ludică trebuie să se încadreze în obiectivele lecției, să nu se realizeze doar de dragul asigurării stării de bine.

Alegerea elementelor de joc depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o varietate de sugestii: surpriza, așteptarea, competiția individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, dramatizarea, recompensarea performanțelor bune ș.a. Sarcina profesorului este de a găsi elemente de joc potrivite în fiecare caz și a le varia la un timp, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai fie atractive pentru copii” [8, p.15].

Concluzie

Activitatea ludică este un element important în procesul didactic. Acest tip de activitate constituie un bun mijloc de educație şi instruire care influențează mult posibilitățile elevului de a acumula noi cunoștințe şi de a se manifesta potrivit propriului potențial. Cercetările și experiențele didactice, reflectate în literatura de specialitate,  subliniază diverse aspecte formative ale activității didactice: imprimă activității didactice un caracter dinamic şi atrăgător; induce o stare de destindere și de bucurie; previne monotonia şi oboseala elevilor; fortifică resursele intelectuale şi fizice ale elevilor. Totodată, valorificarea activităților ludice în procesul didactic dezvoltă abilitățile elevilor de lucru în echipă și cultura comunicării a acestora, absolut necesară unei interacțiuni de succes.

Bibliografie
1. GOLU, M. Fundamentele psihologiei, Vol. 1, ediția V. București, Editura Fundației România de Mâine, 2007, p.730.
2. CRISTEA, S. Teorii ale învățării modele de instruire. București: Editura: Didactică și Pedagogica, 2005.
3. ROȘU, M. Didactica matematicii în învățământul primar. Disponibil la: tinread.usarb.md:8888/tinread/fulltext/morari/didact_matem.pdfdagogica, 2005.
4. GUȚU, V., BUCUN, N., GHICOV, A. Cadrul de referință al curriculumului național. Chișinău: Lyceum 2017. 104 p.
5. Rolul activităţilor ludice în învăţarea şi dezvoltarea elevilor cu CES. 2021]. Disponibil la: muhaz.org/ministerul-educaiei-al-republicii-moldova-centrul-republican-d.html?page=13î
6. Joc, activitate de joc. Jocul ca un fel de activitate umană. Disponibil la:
rschips.ru/ro/krash-testy-avto/igra-igrovaya-deyatelnost-igra-kak-vid-chelovecheskoi-deyatelnosti.html
7. Ludicul în predarea limbii române. Disponibil la: limbaromana.md/index.php?go=articole&n=3725
8. URSU, L. Valorificarea activităților ludice în formarea competențelor de calcul oral la elevii din clasele primare. In: Probleme ale științelor socioumanistice și modernizării învățământului, Ed. 23, 26 martie 2021, Chişinău. Chişinău: CEP UPS „I.Creangă”, 2021, Seria 23, Vol.3, pp. 9-20.
9. Абросова Л. В. Система игр на уроках математики в начальной школе. Disponibil la: festival.1september.ru/articles/520393/
10. Игровые ситуации. Disponibil la: ru.wikipedia.org/wiki/Игровые_ситуации
11. Понятие игровой ситуации. Disponibil pe Internet: mydocx.ru/3-55331.html