Activitatea școlară complementară orelor de curs
Predarea matematicii în școală are ca obiectiv fundamental acela de a-l învăța pe elev să gândească. În acest context, profesorul de matematică trebuie să fie nu doar un transmițător de informație ci și un „modulator” al informației, având rolul să capaciteze elevii să utilizeze informația transmisă.
Un rol important în acest sens îl are tema pentru acasă. Stabilirea temei pentru acasă este unul dintre cele mai importante momente ale lecției și constituie un mod de învățare cu un rol esențial în formarea deprinderilor de muncă independentă ale elevului. Profesorul trebuie să țină cont de subiectul temei, de dificultatea acesteia și de volumul ei.
Este recomandat să fie date ca tema pentru acasă tipuri de probleme asemănătoare cu cele rezolvate în clasă, care au ca rol fixarea cunoștințelor dobândite și exersarea capacităților de lucru. Aceste probleme ar trebui să fie asemenea celor existente în manualele școlare (sau în auxiliarele aprobate) de la finalul unității de învățare sau ca probleme recapitulative, astfel încât rezolvarea temei să epuizeze toate exemplele din manual.
Tema pentru acasă trebuie să fie controlată zilnic în mod cantitativ (cât a rezolvat elevul) și calitativ (dacă elevul a rezolvat corect problemele date), profesorul putând astfel să urmărească îndeaproape progresul școlar al elevului.
Un alt aspect important îl reprezintă activitățile diferențiate în afara clasei. Acestea se împart în:
1) activități de aprofundare cu elevii capabili de performanță
2) activități remediale cu elevii care au lacune în cunoștințele matematice.
Profesorul de matematică trebuie să descopere elevii capabili de performanță și să creeze condiții prielnice pentru evoluția acestora. În acest sens sunt recomandate concursuri individuale între elevii aceleiași clase care au fost în prealabil selecționați prin teste, organizarea de cercuri științifice de matematică, participarea acestora la olimpiade și concursuri de matematică și nu în ultimul rând, participarea lor la orele din cadrul claselor de excelență organizate la nivel județean.
O altă categorie de elevi este aceea a elevilor cu lacune în cunoștințele matematice. Aceștia pot fi depistați, la fel ca și elevii capabili de performanță, prin intermediul testului inițial. În cazul acestora, tema pentru acasă trebuie să fie dată diferențiat, să conțină aplicații simple și imediate ale noțiunilor predate la clasă. Profesorul poate stabili pentru început un barem de cunoștințe pe care elevul trebuie să le cunoască, apoi acest barem poate fi modificat „din aproape în aproape” până la recuperarea de către elev a cunoștințelor pe care nu le stăpânea. Astfel, elevul „va prinde curaj” și și-ar înlătura teama sau lipsa de interes pentru matematică.
Profesorul trebuie să aprecieze atât munca elevului capabil de performanță cât și a celui mai puțin înzestrat (prin evidențierea acestuia în fața clasei și prin note mai bune decât acesta obișnuia să obțină). Includem aici și discuțiile cu elevul, cu dirigintele clasei, cu părinții elevului sau cu consilierul psihopedagogic din cadrul școlii.
Ca o concluzie a acestui material, aș aminti aici „decalogul” lui G. Polya din lucrarea „Descoperirea în matematică”, care, cred eu, ar trebui să fie cartea de vizita a fiecărui profesor de matematică:
1) să fie interesat de subiect
2) să stăpânească subiectul
3) să știe că cea mai bună metodă de a învăța este să descoperi singur
4) să încerce să descopere la elevi anticipările și dificultățile acestora, să se transpună în situația elevului
5) să transmită nu doar informații, dar și priceperea de a le utiliza
6) să învețe elevii să intuiască un adevăr matematic și apoi să urmeze demonstrația
7) să învețe elevii cum să demonstreze o propoziție matematică
8) să desprindă din problemele rezolvate o schemă generală, un algoritm
9) să nu prezinte elevului un conținut care poate fi descoperit de el
10) să sugereze, nu să impună.
În speranța că rezultatele obținute de elevii noștri vor fi din cele mai bune, propun „descifrarea” și „practicarea” decalogului atât de colegi cadre didactice, cât și de elevi. În plus, consider că, din când în când, un moment de reflecție asupra rolului și valorii adăugate a temei pentru acasă este binevenit.
Bibliografie:
Rus, Ileana (1996). Metodica predării matematicii. Arad: Editura Servo-Sat.
Accesări: 1.728
prof. Ciprian-Ioan Cozma
Liceul Tehnologic Dr. Florian Ulmeanu, Ulmeni (Maramureș), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/ciprian.cozma