În realitatea economică și socială actuală, problema alegerii studiilor și a carierei la adolescenți este importantă atât pentru elevi, cât și pentru buna funcționare a sistemului educațional și a societății în ansamblu. Prin decizia urmării unor studii sau a unei cariere, pe baza unor criterii bine stabilite și  în  conformitate  cu  propriile  aspirații  și  posibilități,  adolescenții  își  asigură  succesul academic și profesional, contribuind totodată la creșterea calității mediului educațional și a resurselor umane din domeniul profesional. Importanța acestei alegeri este dată de nevoia de realizare personală și profesională a fiecărui individ în parte. Aflați într-o perioadă de tranziție între copilărie și maturitate, elevii care finalizează gimnaziul încearcă să se afirme pe plan social pentru a-și stabili identitatea personală și profesională. Interesul acordat alegerii carierei se justifică prin faptul că oamenii își petrec cea mai mare parte din viață la muncă și prin ideea că modul lor de viață,  depinde în bună măsură de opțiunile și deciziile de carieră pe care le-au luat de-a lungul timpului.

Consilierea privind cariera constă în sprijinul și asistența specializate acordate persoanei pentru a-i facilita alegerea optimă a profesiei, ocupației sau muncii care corespunde nevoilor, intereselor și aspirațiilor acesteia (Dumitru, 2008). Orientarea în carieră cuprinde o gamă largă de activități: activități de informare, de consiliere, de evaluare, de educație pentru carieră.

În context școlar, „educația pentru carieră constituie o intervenție educațională de dezvoltare a deprinderilor și abilităților necesare individului pentru alegerea, planificarea și dezvoltarea propriei sale cariere. Prin urmare, este vorba de o intervenție focalizată pe dezvoltarea de competențe necesare elevilor pentru managementul propriei cariere” (Tomșa, 2007, p. 36).  Consilierea pentru carieră realizată în mod optim în spaţiul şcolar contribuie la prevenirea apariției unor dezechilibre în integrarea profesională și socială a tinerilor.

Planificarea carierei la elevi reprezintă un proces prin care aceștia își conturează o direcție de carieră, își stabilesc scopuri și inițiază acțiuni în vederea atingerii lor. Este un proces continuu de adaptare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale și la oferta educațională și ocupațională aflată în permanentă schimbare și dezvoltare. Savickas (cit. in Băban, 2011) precizează că activitățile de orientare vizează educarea tinerilor pentru independență și flexibilitate în următoarele domenii de competență: cunoștințe despre sine, informații ocupaționale, luarea deciziei, planificare și rezolvare de probleme. Capacitatea de autocunoaștere presupune explorarea și structurarea informațiilor despre sine; explorarea educațională și ocupațională constă în colectarea informațiilor relevante despre oportunitățile educaționale și ocupaționale; abilitățile în ceea ce privește decizia de carieră înseamnă o bună capacitate de selectare a opțiunii celei mai potrivite, din mulțimea de variante existente la un moment dat, iar promovarea personală este abilitatea de prezentare sistematică a informațiilor despre sine (experiența educațională și profesională, competențele personale) în vederea atingerii scopurilor de carieră propuse. Dezvoltarea acestor domenii esențiale permite exercitarea unui anumit grad de control asupra propriei dezvoltări și asigură flexibilitate în managementul carierei (Băban, 2011).

Programele de orientare a carierei elevilor din ciclul gimnazial se desfășoară, de regulă, în cadrul orelor de consiliere și orientare. Pentru parcurgerea unor astfel de programe sunt necesare mai multe etape (Zlate, 2001, p. 361):

• Evaluarea nevoilor de orientare pe care le au elevii;
• Evaluarea resurselor necesare programului (umane, materiale, financiare, temporale);
• Stabilirea scopurilor pentru programul de orientare a carierei;
• Identificarea strategiilor optime de lucru;
• Stabilirea modalităților de evaluare a programului;
• Distribuirea responsabilităților personalului implicat (profesori, consilieri);
• Implementarea activităților cuprinse în programul de orientare a carierei elevilor;
• Evaluarea programului;
• Valorificarea informațiilor obținute ca feedback al programului, în scopul îmbunătățirii acestuia.

După Klein (Zlate, 2001), la vârsta de 14 ani nu se poate pretinde maturitate vocaţională unui copil, la această vârstă nefiind clarificate încă propriile interese şi valori. De regulă, acestea se schimbă de la un moment la altul, dar rămân relativ ferm formulate în jurul vârstei de 25 ani. Totuși, această perioadă este foarte importantă sub aspectul cunoașterii și conștientizării de sine, care se intensifică în mod deosebit în etapa preadolescenței. Acest stadiu este considerat în lucrările de specialitate din psihologia vârstelor și a dezvoltării, începutul orientării spre viitor și al identității vocaționale (Crețu, 2009). Preadolescența este perioada cristalizării idealului de viață, caracterizat printr-o serie de particularități specifice începutului: păstrează o influență puternică a modelelor preluate de la ceilalți, nefiind întotdeauna congruent propriei persoane, este relativ instabil și uneori departe de posibilitățile reale, deci oarecum fantezist, este unilateral, referindu-se mai mult la studiile școlare viitoare și mai puțin la profesia pe care o va alege (Crețu, 2009). Conform periodizării elaborate de D. Super, la vârsta de 14-15 ani, copilul se află la finalul stadiului de creștere, când realizează parțial care îi sunt interesele și capacitățile și la debutul stadiului de explorare, în care procesul de autodescoperire va deveni din ce în ce mai realist. Prin intermediul activităților de orientare, elevul trebuie sensibilizat în ceea ce privește importanța propriei persoane și a necesității de autodescoperire. El va fi îndrumat spre realizarea nevoii de asumare a responsabilității propriilor acțiuni și pregătit pentru a face față trecerii de la un rol de altul.

L. Vetter (cit. in Zlate, 2001) consideră că scopurile programelor de consiliere trebuie diferențiate în funcție de specificul vârstei elevilor și propune pentru elevii de 10-15 ani, următoarele scopuri:

• asumarea responsabilității pentru planificarea propriei cariere;
• clarificarea conceptului de sine;
• achiziționarea de informații referitoare la posibilitățile educaționale (pregătire, formare, calificare) și la diferite ocupații;
• achiziționarea unor cunoștințe care îi permit să evalueze opțiunile educaționale;
• formarea unei atitudini pozitive față de muncă și piața muncii;
• conștientizarea procesului de luare a deciziilor privind cariera;
• fixarea unor posibile scopuri privind viitorul profesional.

La acestea se pot adăuga conștientizarea importanței cunoașterii de sine și a necesității informării sistematice și cât mai vaste în legătură cu dinamica pieței muncii.

Pornind de la faptul că activitatea de bază în această etapă este conștientizarea, direcțiile urmărite în cadrul activităților de orientare a carierei concepute pentru elevii de gimnaziu sunt (Zalte, 2001):

• În domeniul autocunoașterii: achiziționarea unor cunoștințe privind conceptul de sine, conștientizarea interacțiunilor cu ceilalți și a schimbării și dezvoltării propriei persoane;
• În domeniul explorării educaționale și ocupaționale: conștientizarea beneficiilor achizițiilor educaționale, conștientizarea relației dintre muncă și învățare, dar și a modului în care munca răspunde nevoilor și funcțiilor societății, conștientizarea importanței  căutării, înțelegerii și utilizării informațiilor privind cariera și a responsabilității personale;
• În domeniul planificării carierei: înțelegerea modului de luare a deciziilor, conștientizarea relațiilor dintre rolurile pe care le îndeplinesc în viață, conștientizarea diferențierii ocupațiilor și a necesității procesului de planificare a carierei.

Alegerea carierei reprezintă o mare provocare pentru tineri în condițiile unei societăți actuale dinamice. Responsabilitatea orientării în carieră a elevilor și a facilitării unei decizii optime pentru viitorul școlar și profesional al acestora este o responsabilitate comună a profesorilor, în special a dirgintelui și consilierului școlar, abilitat pentru această activitate, dar și a familiei. Chiar dacă elevul beneficiază de cele mai bune recomandări și i se oferă consultanță adaptată particularităților sale în vederea alegerii vocaționale, fără suportul emoțional și financiar al familiei nu ar putea avea acces la toate oportunitățile.

Bibliografie
1. Băban, A. (2011). Consiliere educațională. Cluj-Napoca: Editura ASCR;
2. Crețu, T. (2009). Psihologia vârstelor. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Editura Polirom;
3. Dumitru, I. Al. (2008). Consilierea psihopedagogică: baze teoretice și sugestii practice. Iași: Editura Polirom;
4. Tomșa, Gh. (2007), Consilierea și managementul carierei, M.E.C., București;
5. Zlate, M. (2001). Psihologia la răspântia mileniilor. Iași: Editura Polirom.