Influența învățării de acasă asupra relațiilor din grupului școlar (Studiu)
Școala online sau școala de acasă este un fenomen de actualitate mult analizat în societatea românească și nu numai. Pandemia a perturbat sistemul de învățământ, a produs îndepărtarea de școală, aceasta a fost mutată din clasele în casele copiilor. În această situație, comunicarea profesorilor cu grupul de elevi s-a făcut în cea mai mare parte prin utilizarea de soluții simple precum apeluri telefonice, Messenger, Facebook, Whatsapp, dar și prin folosirea unor platforme specializate, de învățare online. Motivarea alegerii acestei teme de studiu a fost constatarea că, în spațiul public, dezbaterile privind dezvoltarea psihică a copiilor în absența relaționării directe, datorate situației de criză provocată de pandemia de Covid-19 lipsesc sau sunt foarte puține. Scopul cercetării a fost acela de a identifica repercusiunile pe care școala online le poate avea asupra relațiilor din grupul-clasă.
Situația de criză a dat naștere unor provocări atât pentru decidenți, cât și pentru masa populației, dar mai ales pentru copii. Aceștia au fost puși în situația de a sta în casă, laolaltă doar cu familia. Viața lor s-a limitat în această perioadă la spațiul propriei case și la ecrane. Ei au fost nevoiți să se adapteze schimbărilor educaționale, dar mai ales izolării sociale. Prezența în fața ecranelor prea mult timp ar putea avea efecte nocive asupra sănătății lor. Faptul că nu au contact direct cu colegii și prietenii, cu profesorii ar putea duce la însingurare, închidere în sine, pierderea abilităților de comunicare. Mai mult, prezența lor pe internet fără un program bine structurat, sau fără supraveghere din partea părinților ar putea crește riscul de a fi hărțuiți online.
Dacă în ceea ce privește acumularea de cunoștințe, școala de acasă poate avea chiar avantaje, deoarece programul e mult mai flexibil față de învățarea în clasă (elevii pot parcurge conținuturile în ritm propriu și fără limită de timp), se pune problema dacă aceasta generează aceleași efecte ca și școala față-în-față în planul relațional și al socializării.
Cercetarea privind relaționarea în grupul-clasă în perioada școlii de acasă a fost realizată în perioada 22 aprilie – 22 mai 2020 și a antrenat două grupuri de câte 20 elevi de vârste diferite, din cadrul unui colegiu cunoscut din Roman, jud. Neamț. Obiectivele urmărite au fost:
1. Cunoașterea și analiza opiniilor elevilor cu privire la învățarea de acasă
2. Determinarea măsurii în care învățarea de acasă afectează relațiile de intercomunicare și integritatea grupului
3. Determinarea măsurii în care învățarea de acasă afectează dezvoltarea afectivă a elevilor
4. Înțelegerea complexității fenomenului studiat prin măsurători și comparări.
În cercetarea de față s-a pornit de la ipoteza că dacă membrii grupului-clasă nu-și desfășoară activitatea împreună, nu socializează față-în-față, relațiile în cadrul grupului se deteriorează și coeziunea grupului scade.
Clasa de elevi este „un grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membri egali între ei (elevii) și dintr-un animator (profesorul), ale căror raporturi sunt reglementate oficial …” (Neculau, apud Cosmovici și Iacob, 1999, 235). Clasa școlară este un grup social instituționalizat, care are o structură organizatorică și de conducere, are scop și activități comune, este o reuniune de personalități care comunică, își coordonează preocupările și se modelează reciproc.
Grupul-clasă are un rol semnificativ în viața copilului, pregătindu-l pentru viața în societate. Are o importanță deosebită în dezvoltarea copiilor de vârstă școlară, deoarece are unele caracteristici psihosociale pe care alt grup nu le are. În primul rând, este un grup stabil, care poate rămâne constituit mai mulți ani. În cadrul grupului-clasă – considerat în psihologia socială un grup mic – interacțiunea între membrii săi este nemijlocită, directă, presupune prezența față-în-față a acestora și cunoașterea reciprocă, ceea ce înseamnă că fiecare membru comunică și realizează schimb de informații cu toți ceilalți, iar toți ceilalți realizează schimb de informații cu el.
Coeziunea sau gradul de unitate, de legătură, de înțelegere reciprocă dintre membri, dar și rezistența acestuia la destructurare este o altă caracteristică a clasei de elevi ca grup social. Coeziunea grupului poate însemna și sentimentul de apartenență sau trecerea pe plan verbal de la eu la noi. Existența coeziunii unui grup are efecte psihologice puternice asupra membrilor grupului. Creșterea acesteia este determinată în esență de atracția ce se stabilește între membrii grupului, iar atracția individului față de grup există în măsura în care grupul respectiv îi satisface nevoile. Dacă atracția este mare, individul se supune extrem de ușor presiunilor grupului.
Interacțiunea socială este, în sensul cel mai larg, „…un contact vizual, un gest, o expresie facială sau o atingere.” (Kennedy apud Boncu și Ceobanu, 2013, 256). Ea contribuie la dezvoltarea cognitivă și emoțională a indivizilor. Aceștia progresează prin interacțiunea cu alții, iar grupul școlar poate fi considerat – în acest sens – un laborator în care iau naștere elementele comportamentului social.
În cadrul grupului-clasă, copilul învață să-i cunoască pe ceilalți, dar să se cunoască și pe sine, învață să coopereze, să ia decizii, să-și asume responsabilități, dobândește modele, norme și valori comportamentale. Grupul școlar răspunde nevoilor copilului: nevoia de altul, nevoia de participare, nevoia de afiliere. Copilul caută în grup susținere emoțională. Aici el se poate compara cu alții de vârsta lui atunci când nu e sigur de deciziile pe care le ia, e angajat în interacțiune. Elevul, ca membru al unui grup social, nu trăiește izolat. Toată activitatea lui se desfășoară în interiorul și în interdependență cu mediul social înconjurător sau în condițiile date de acesta. Relațiile lui cu grupul social căruia îi aparține au o importanță deosebită atât asupra evoluției personalității sale, cât și asupra randamentului activității desfășurate. Îndeplinirea unor sarcini sau activități comune determină între membrii grupului-clasă o serie de relații funcționale de interdependență în vederea atingerii scopului propus. Pe de altă parte, pe lângă relațiile legate strict de natura obligațiilor sau a activităților, viața în grup comportă totdeauna și aspecte emoționale și afective, precum și momente de tensiune și conflict.
Clasa de elevi constituie cadrul psihosocial al desfășurării activității de instruire și educare, dar și un mediu de comunicare și socializare, în care membrii acesteia ocupă diverse poziții, au roluri variate și stabilesc relații. Ca urmare a relațiilor dezvoltate între membrii clasei de elevi se va constitui o realitate socială cu consecințe multiple asupra desfășurării procesului instructiv-educativ, în ansamblul său.
Ca grup social, grupul clasei presupune relații între membrii săi, tot așa cum la nivelul societății există o multitudine de relații între oameni. În grupul-clasă se formează relații de cunoaștere, relații de comunicare, relații socio-afective, relații de influență, relații de colaborare. Relațiile de cunoaștere (intercunoașterea) sprijină elevii în procesul de construire a coeziunii grupului, determinându-i să lege relații constructive și eficiente. Un rol central îl joacă aici imaginea de sine a fiecăruia, corelată cu imaginea membrilor grupului, unul despre celălalt. Sociologia educației, care tratează și problematica clasei, ca microsistem social, accentuează importanța intercunoașterii, în lipsa căreia apar erori de comunicare și relaționare, în concluzie, relații sociale defectuoase.
Relațiile de comunicare – constau în comunicarea dintre profesor și elevi dar și în comunicarea elevi-elevi. Comunicarea „pe verticală”, profesor-elev este prezentă, într-o formă sau alta, în toate componentele procesului de învățare: oferta, receptarea și evaluarea. Interacțiunea profesor-elev descrie o relație cu caracter preponderent informațional, datorat schimbului permanent de informații între cei doi poli ai învățării, dar totodată și unul formativ, concretizat în formarea și dezvoltarea continuă a competențelor comunicaționale, fără de care nu se poate imagina comunicarea reală.
La fel de importantă este și comunicarea „pe orizontală”, între elevi. Ca în orice grup social elevii în clasă au nevoie să comunice unii cu alții, împărtășindu-și impresii cerând și oferind informații. Intercomunicarea este strâns legată de intercunoaștere, influențându-se reciproc. Relațiile socio-afective apar inevitabil între membrii grupului-clasă și sunt relații de simpatie sau de antipatie, relații de preferință sau de respingere. Asemenea relații interpersonale apar ca rezultat al nevoii schimbului de emoții și sentimente. Aceste relații au la bază atracția interpersonală, cauzată de emoții înțelese ca modificări organice, provenite din atitudini rapide și pripite, cu grad destul de mare de dezorganizare.
În clasa de elevi mai apare un tip de relații, cunoscute în literatura de specialitate ca relații de influențare, care nu se manifestă doar ca rezultantă a unor afinități personale, ci sunt generate și de poziția ocupată de fiecare elev în ierarhia subiectivă sau obiectivă a clasei.
Relațiile copilului în grupul-clasă reprezintă „un stimulent în activitatea sa școlară și un suport moral care-l ajută să depășească mai ușor situațiile stresante prin care poate trece.” (Iancu, 2000, 163). Ele au un rol important în menținerea stării de bine, în promovarea sănătății psihice. Grupul-clasă oferă suport social prin reciprocitatea relațiilor din cadrul său. Copilul simte că aici e acceptat, e iubit, e stimat, are sentimental de apartenență la un grup social.
Școala nu se rezumă doar la materii, teste, lucrări. La școală se învață cum se face comunicarea cu alți copii sau adulți, cum se lucrează în echipă, cum se face față stresului și conflictelor. Urmare a studiului desfășurat, s-au constatat următoarele:
a) Dacă predarea-învățarea s-a mutat online, socializarea nu. Copiii care – se știe că au nevoie de contact direct, de afectivitate și empatie – vin la școală pentru a fi văzuți, pentru a li se recunoaște direct eforturile, pentru a-și aduce aportul la viața grupului, or învățarea de acasă tocmai de aceste lucruri îi privează. Când se vor reîntâlni, există pericolul să aibă dificultăți în comunicare, să nu se mai asculte unii pe alții, să nu mai respecte deprinderile sau regulile sociale ale grupului, să nu mai colaboreze.
b) Școala de acasă poate duce elevii la individualism, deoarece interacțiunea dintre ei este de un nivel redus, poate duce la o independență a scopurilor membrilor grupului clasă. Școala de acasă nu crează motivație prea mare pentru învățare, nu contribuie la activismul copiilor, nu stimulează dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune cu ceilalți, spre deosebire de învățarea în clasă care combate egoismul și dezvoltă altruismul, scade nivelul anxietății sociale (timiditatea, dificultatea de a vorbi cu străinii, stânjeneala de a lucra când e privit de cineva).
c) Ca efect social al închiderii școlilor, pierderea contactului social afectează învățarea, dar mai ales dezvoltarea copiilor. Deși aplicațiile de comunicare online oferă posibilitatea de interacțiune socială, sentimentul de izolare nu poate fi evitat. Prezența online nu poate salva stângăcia sau neîndemânarea în comunicare.
d) Tehnologia nu poate lua locul profesorului. Ea facilitează învățarea dacă e integrată într-un demers didactic planificat, organizat și condus cu măiestrie de cadrul didactic. Învățarea online nu poate și nu va putea înlocui învățământul tradițional, care promovează interacțiunea și implicarea elevilor. Ea poate prelua anumite sarcini – mai ales în ce privește gestionarea învățării: pregătirea temelor, pregătirea și derularea unor proiecte, activități extracurriculare.
e) Din analiza rezultatelor a reieșit că elevilor mai mici le lipsesc într-o măsură mai mare relaționarea cu colegii, cooperarea, aprecierile colegilor la adresa lor, precum și explicațiile profesorilor, ceea ce duce la concluzia că: școala online, lipsită de relațiile interumane se pretează mai bine elevilor de vârste mai mari (liceu), în timp ce pentru copiii de vârstă școlară mică e mai potrivită școala tradițională, prin care li se oferă posibilitatea să respecte un program, să fie mai disciplinați, să își spună în mod direct opiniile, să interacționeze cu persoane de vârsta lor, să se cunoască mai bine pe ei, dar și pe ceilalți din grup.
Rezultatele studiului și concluziile la care s-a ajuns confirmă ipoteza conform căreia dacă membrii unui grup – în cercetarea de față elevii – nu-și desfășoară activitatea împreună, nu socializează față-în-față, relațiile în cadrul grupului se deteriorează și coeziunea grupului scade.
Bibliografie
Andronic, Răzvan-Lucian. Psihologie socială II – suport curs. Brașov. Universitatea Spiru Haret
Babbie, Earl. Gherghina, Sergiu, Jigălău, George, și Andriescu, Monica (trad.). (2010). Practica cercetării sociale, Iași: Editura Polirom
Boncu, Ștefan și Ceobanu, Ciprian. (2013). Psihologie școlară. Iași: Editura Polirom
Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminița (coord.). (1999). Psihologie școlară. Iași: Editura Polirom
Dafinoiu, Ion și Boncu, Ștefan. (2014). Psihologie socială clinică. Iași: Editura Polirom
Farcaș, Genoveva. (2020). Învățare online sau învățare la distanță? În Tribuna învățământului
Gavreliuc, Alin. (2019). Psihologia socială și dinamica societății. Iași: Editura Polirom.
Iancu, Stela. (2000). Psihologia copilului. De ce merg unii elevi încruntați la școală. Iași: Editura Polirom.
Neculau, Adrian (coord). (1996). Psihologie socială, aspecte contemporane. Iași: Editura Polirom
Popoviciu, Salomea. (2013). Psihologie socială: o abordare a individului ca actor social. Oradea: Editura Universității Emanuel
Sălăvăstru, Dorina. (2005). Psihologia educației. Curs PIR
Zlate, Mielu. (2015). Introducere în psihologie. Iași: Editura Polirom.
Accesări: 1.447
prof. Irina Petronela Scorțescu
Școala Gimnazială Alexandru Ioan Cuza, Roman (Neamț), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/irina.scortescu