Poveștile psihoeducative sunt un instrument folosit în intervențiile psihologice, educaționale și terapeutice pentru a ajuta copiii și adulții să înțeleagă și să gestioneze diverse aspecte emoționale, comportamentale sau sociale.
Apărută la editura Pandora în anul 2017, povestea ne prezintă viața girafei Gerald care iubește dansul și își dorește să participe la marele bal african alături de celălalte animale. Abilitățile sale de dans nu sunt însă apreciate de participanții petrecerii. Mai mult decât atât, când ajunge pe scenă, Gerald este umilit, batjocorit, exlus și trăiește o situație de bullying foarte dureroasă. Aceasta îl determină să renunțe la dans, iar Gerald își dorește să se izoleze complet, simțind că nu este bun de nimic. Din fericire, un greiere pasionat de muzică îi ascultă oftatul, oferindu-i încrederea de care are nevoie. Cuvintele sale de încurajarea sterg lacrimile de pe fața lui Gerlad, iar girafa reușește să depășească toate barierele anterioare, impresionând auditoriul cu dansul său.

Cartea „Girafele nu știu să danseze”, scrisă de Giles Andreae și ilustrată de Guy Parker-Rees, este o poveste psihoeducativă care se poate utiliza cu succes la elevii din clasele primare deoarece abordează următoarele dimensiuni psihoeducaționale:

• Acceptarea de sine: Povestea ajută la promovarea ideii că fiecare persoană are abilități unice și că este important să îmbrățișezi și să accepți cine ești cu adevărat.
• Curajul de a fi diferit: Gerald învață că nu trebuie să urmeze mulțimea și că a fi diferit nu este un lucru rău, ci o oportunitate de a descoperi ce te face unic.
• Depășirea criticii și a judecății: Povestea ilustrează cum Gerald depășește criticile inițiale ale celorlalți animale și învață să aibă încredere în sine.
• Autodescoperirea și ddaptarea: Prin găsirea propriului ritm, Gerald demonstrează importanța adaptării și autodescoperirii în fața dificultăților.
• Încrederea în sine: Povestea promovează ideea că încrederea în propriile abilități este esențială pentru a-ți atinge potențialul.
• Scrisă în rime, cu un limbaj relativ simplu și accesibil, povestea poate fi ascultată și de preșcolari. Situația pe care o trăiește Gerald poate fi ușor înțeleasă de copii și deschide cadrul în care putem vorbi despre comportamente de bullying, dar mai ales cum să le descoperim și evităm. În utilizarea cărții pot fi realizate activități educaționale integrate, parcurgând diferite domenii esențiale în dezvoltarea copiilor.

Fila de jurnal reprezintă un instrument care poate fi utilizat cu succes în cadrul activităților bazate pe cartea „Girafele nu știu să danseze”, pentru că acesta promovează reflecția și auto-cunoașterea, încurajează exprimarea emoțională, dezvoltă gândirea critică și încurajează creativitatea și imaginația. Utilizarea jurnalului în contextul poveștilor psihoeducative nu doar că îmbogățește experiența de învățare, dar contribuie semnificativ la dezvoltarea personală a elevilor, ajutându-i să devină mai conștienți de sine, mai empatici și mai capabili să gestioneze provocările emoționale și sociale.

Modalități de utilizarea a jurnalului:

• Jurnal de reflecție emoțională: Imaginează-ți că ești Gerald și tocmai te întorci de la marele bal african. Ce ai povesti despre experiența trăită? Ce ai simțit și ai gândit în momentul în care animalele au râs de tine?
• Jurnal de auto-reflecție: „Descrie un talent sau o abilitate pe care ai dori să o dezvolți și cum ai putea face acest lucru.”
• Jurnal de încredere și complimente: „Ce complimente poți oferi azi colegilor tăi pentru abilitățile/comportamentele lor?

Bibliografie
Hirsch, Iris. „The Therapeutic Use of Storytelling: An Interdisciplinary Approach.” Journal of Child Psychology, vol. 32, no. 2, 2005, pp. 115-127.
G. Andreae, Guy Parker-Rees, 20217, Girafele nu știu să danseze, Pandora