Exploatarea documentului sonor în ora de limba franceză

Documentul sonor constituie o parte importantă a documentelor autentice. Din perspectiva predării și învățării unei limbi străine, a înțelege a avea acces la sensul fundamental al documentului citit sau ascultat; aceasta înseamnă că achiziția începe prin ascultare, înțelegerea poate fi urmată de o activitate de exprimare. Așadar, înțelegerea precede exprimarea. Înțelegerea orală constituie o etapă în sprijinul unui ansamblu de activități de ascultare, de reproducere, de antrenament și de producție.
Documentul sonor are caracteristici care vin  în ajutorul înțelegerii: debitul, pauzele, ezitările, fonetica și obiceiurile proaste de pronunție.

Dar dificultățile dau ritmul intonației. Elevul ascultă și recunoaște vocalele, consoanele și silabele, el percepe unitățile fonetice, dar nu le asociază sensului. Îi lipsește comportamentul lingvistic care îi permite în mod normal să asocieze formele sonore cu semnificații cunoscute.

Documentele sonore sunt diverse: interviul, schimbul spontan, dialogul, expunerea, buletinul meteo, cântecul.

Alegerea documentului sonor este importantă căci tipul documentului este un factor important pentru asigurarea înțelegerii. Etapele înțelegerii orale:

1.  Preascultarea
Este primul pas către înțelegerea mesajului. Înainte de a introduce documentul sonor, putem lucra la prezentarea unei situații, a unui context, care corespunde la punerea în condiție fizică a elevului, astfel vedem rolul cunoștințelor lingvistice. Această fază permite introducerea vocabularului nou, un instrument indispensabil înțelegerii.

2. Ascultarea
O ascultare activă este o ascultare conștientă, efectuată cu vigilență și care pune în joc dubla funcționare a percepției și a cuvântului, adică o tratare în două moduri: una de tip global și alta de tip analitic. Prima ascultare poate fi concentrată pe înțelegerea situației pentru a se sesiza cadrul textului: cine, unde, cui, când, ce, despre ce?

3. După ascultare
Elevii trebuie să știe ce se așteaptă de la ei după ascultare, adică ce sarcini va trebui să ducă la îndeplinire. Se insistă mult pe reinvestirea cunoștințelor dobândite într-o situație concretă.

Strategiile ascultării

1. Ascultarea analitică cere ca elevul să fie atent la cuvântul oral spus, citit sau cântat. Exemple: să scrie cuvinte pe tablă, să găsească anumite cuvinte într-un text.
2. Ascultarea sintetică sau globală presupune ca elevul să știe să reunească detaliile pentru a ajunge la o vedere de ansamblu sau la o idee principală. Exemple: a rezuma o poveste, a asculta o compunere. O muncă de acest fel permite elevilor să recunoască înainte de a înțelege.
3. Ascultarea critică consistă în evaluare, judecare, comparare. Exemple: a construi un tablou care ajută la ameliorarea ascultării, invitarea elevilor la compararea a doua reportaje despre același eveniment.
4. Ascultarea perceptivă se adresează elevilor care nu caută decât sensul. Ea permite concentrarea atenției asupra registrului vocii, a formelor expresive. Exemple: alegerea dialogurilor înregistrate între persoane care vorbesc în maniere diferite, alegerea unui document constituit dintr-o suită de fraze având scheme intonative diferite.
5. Ascultarea creativă consistă în utilizarea elementelor ascultate, înțelese și interpretate, pentru a inventa o soluție nouă și originală unei probleme anume. Ea poate fi anticipativă sau recapitulativă. Exemple: povestirea unei povești sau întâmplări – elevii sunt invitați să le termine în maniera lor; povestirea unui sfârșit de întâmplări și cererea elevilor să își imagineze conținutul poveștii.

Exploatarea didactică a cântecului în ora de limba franceză

Cântecele sunt din ce în ce mai prezente în ora de limba franceză. Această exploatare permite abordarea problemelor lingvistice și culturale. Cântecul francofon permite învățarea limbii franceze în toată diversitatea sa culturală și lingvistică. Cântecul are numeroase atuuri pentru a solicita motivația elevilor. Cântecele contemporane permit descoperirea limbii franceze orale în toată diversitatea sa, și de a aborda chestiuni uzuale.

Aceste chestiuni sunt coduri care joacă rol de marcări sociali: este important ca elevul să le știe și să le utilizeze. Această competență lingvistică și socială este dificil de predat ca și limbă este într-o continuă evoluție. Cântecele contemporane permit urmărirea în direct a tendințelor limbii franceze. Ascultând mai mulți cântăreți, elevul poate înțelege limbajul străzii fără sa fie în Franța.

Activități pe bază de cântec

Activitățile în jurul cântecelor vizează competențe diverse. Pentru debutanți, munca este axată pe fonetică: pronunție, debit, ritm al frazei, accent. Pentru nivelul intermediar și avansat, cântecele permit definirea sau redefinirea normelor cu privire la deformări gramaticale.

Bibliografie:
Simona Cremarenco, L’approche du document authentique en classe de FLE, ed. Teocora, 2009.

 

Accesări: 222

Articole asemănătoare