Traversăm vremuri tumultoase, cu impact emoțional pe termen imediat, mediu și lung. Emigrația, scăderea natalității, la care s-au adăugat pandemia secolului, aduc schimbări de percepție și de gândire pentru fiecare individ, comunitate, națiune și chiar la nivel global. Ne aflăm într-o continuă căutare, nemulțumiți cu ceea ce suntem și mânați de dorința de a ne autodepăși limitele. Perioade istorice ne-au fost favorabile, altele ne-au adus regres și suferințe. Factorii esențiali ai dezvoltării nu mai sunt resursele naturale sau tehnica, ci oamenii inteligenți, cu aptitudini creatoare, flexibili și ușor de recalificat. Și aici avem o mare problemă ca popor: exodul inteligenței. Suntem într-un moment de cumpănă, care naște o problemă crucială: suntem capabili să ne regenerăm ca neam, să preîntâmpinăm viitorul prin preocuparea de a da tot ce suntem capabili, prin autoeducare și autoperfecționare pe toate planurile vieții socioprofesionale?
În definirea propriei identități, parcurgem o traiectorie sinuoasă, sub influența schimbărilor sociale, pe plan politic, economic și profesional. În tot acest proces dinamic de adaptare participăm, conștienți, la un proces continuu de învățare și rămânem un reper, unul din factorii educaționali constanți și stabili în raport cu elevii noștri.
Plecând de la analiza poziției sociale și rolului cadrului didactic asupra formării și dezvoltării personalității elevilor, s-a conturat problema studiului: necesitatea elaborării de strategii de dezvoltare personală a cadrului didactic. Obiectivele urmărite:
1. Analiza reperelor teoretice privind activitatea și personalitatea cadrului didactic.
2. Determinarea strategiei ca sistem teoretico-acțional global în educație și autoeducație;
3. Precizarea metodologiei de dezvoltare personală a cadrului didactic.
Investigația s-a realizat în baza unor concepții, teorii, din domeniul pedagogiei generale, psihologiei generale și a vârstelor/ dezvoltării, psihologiei personalității umane, managementului educațional etc. În mod special, drept repere teoretice cercetării au servit: concepțiile privind personalitatea cadrului didactic și rolurile acestuia asupra formării şi dezvoltării personalității elevilor, susținute de J. A. Comenius, M. Gandhi, C. Cucoș, I. Bontaș, E. Păun, E. Crețu; viziunile privind procesul de dezvoltare personală pe tot parcursul vieții și principiile dezvoltării personale, ale cercetătorilor G. W. Allport, C. G. Jung, A. Cury, D. David, J. Petty, N. Gheorghiță, A. Pavelcu, D. Sălăvăstru, A. Bolboceanu, A. Dragu; strategiile eficiente de dezvoltare a personalității umane evidențiate de A. Barna, J. Delors, S. Marcus, V. Ceaușu, A. Szekely.
Metodele aplicate sunt: studierea surselor bibliografice, observația științifică, studiul de caz, conversația, chestionarea, experimentul pedagogic, analiza calitativă și cantitativă a rezultatelor cercetării. Pentru precizarea metodologiei de dezvoltare personală a cadrului didactic, am realizat investigarea pe bază de chestionar, pe un eșantion compus din două grupe:
I – cadre didactice din învățământul preuniversitar – 193 de profesori;
II – părinți ai elevilor din învățământul primar, în calitate de beneficiari ai educației – 51 de respondenți.
În primul rând, am vizat calitățile psihosociale şi profesionale ale cadrelor didactice: comunicarea, pregătirea profesională, calmul (răbdarea), empatia (înțelegerea) şi imaginea personală. Comparând frecvența răspunsurilor alese de respondenții eșantionului 1, cadrele didactice (Figura 1.), identificăm cote maxime pentru empatie, 44% dintre profesori mizând în calitate de facilitator al învățării pe empatie pedagogică (angajată în plan cognitiv, motivațional, afectiv și caracterial). Pe locul doi este plasată pregătirea profesională, cu o pondere de 39,89%, la mică distanță de comunicarea pedagogică, 38,34%. Calmul (răbdarea) și imaginea personală (ținuta profesională) sunt importante resurse la care orice cadru didactic apelează, așa cum reiese și din procentajele înregistrate: 31,60%, respectiv 26,9%.
Interesant de remarcat este rezultatul din chestionarul adresat părinților (Figura 2.) unde empatia este tot pe locul 1, cu un procent remarcabil, de 49,09%, ceea ce evidențiază faptul că profesorii sunt apreciați pentru empatia și înțelegerea arătată față de copiii lor în timpul procesului educațional. Comparând rezultatele, observăm că, în timp ce profesorii sunt preocupați mai mult de pregătirea lor profesională şi într-o măsură mai mică de imaginea personală, părinții sunt foarte atenți la abilitățile de comunicator, 43,13% şi preocupați de imagine, 41,17%. Chiar dacă la modul declarativ părinții preferă profesorii calmi și răbdători cu copiii lor, din analiza rezultatelor la acest chestionar, calmul este o calitate preferată doar în proporție de 39,21%, în exact aceeași măsură cu pregătirea profesională.
Itemul 2 din chestionarul adresat cadrelor didactice evidențiază așteptările pe care aceștia le au vizavi de implicarea elevilor în procesul educațional. Iată ce doresc profesorii de la elevii lor, conform rezultatelor înregistrate:
– să memoreze (să înveţe): 1- 26; 2- 61; 3- 55; 4-31; 5- 20.
– să exerseze (să îşi facă temele): 1- 44; 2- 41; 3- 48; 4-45; 5- 15.
– să simţă (să participe emoţional): 1- 69; 2- 20; 3- 52; 4-27; 5- 25.
– să gândească (să digere informaţiile noi): 1- 87; 2- 18; 3- 34; 4-24; 5- 30.
– să fie prezenţi (să fie atenţi): 1- 80; 2- 19; 3- 39; 4-23; 5- 32.
Din scorurile obținute, deducem că profesorii își doresc în mod special ca elevii lor să proceseze informațiile noi: să le înțeleagă, să le rețină conștient şi să le încadreze în sistemul lor informațional, de unde sã le acceseze când au nevoie de ele. O problemă actuală cu care se confruntă cadrele didactice este prezența la ore, la propriu, dar şi la figurat, adică elevii prezenți să fie atenți, conectați la activitățile specifice de la clasă. Unele comunități se confruntă cu frecvența redusă, chiar şi cu abandonul școlar. Tot mai des intră în învățământul de masă copii cu cerințe educaționale speciale (CES), cu diagnosticul de deficit de atenție (ADHD), Autism sau Sindrom Down. Mai nou, autismul virtual răvășește mințile elevilor noștri și apare ca urmare a folosirii excesive a telefoanelor şi tabletelor. Fenomenul gândirii accelerate, prezent la tot mai mulți copiii, creează furtuni de gânduri şi emoții greu de gestionat. Iată de ce preocupările noastre se îndreaptă serios către atragerea către școală, captarea şi menținerea interesului pentru învățare şi formarea atenției conștiente. Implicarea emoțională este direct proporțională cu conștientizarea atenției, cunoscut fiind faptul că trăirile intense fac amintirile vii. Exersarea (efectuarea temelor, activitățile suplimentare) și învățarea (memorizarea) sunt deziderate ale învățământului tradițional la care puțini profesori mai aderă.
Itemul 2 al chestionarului adresat părinților surprinde reacția copiilor față de școală, pe care o punem în relație directă cu orientarea profesorilor spre eficientizarea şi conștientizarea învățării (Figura 3). Un raport de 62,7% dintre elevi au o reacție bună, pozitivă față de școală, în timp ce la poli opuși sunt 17,6% ce vin cu entuziasm la școală și doar 7,8% ce au o reacție adversă (11,8% acceptă pasiv).
Ultimul item se adresează în aceeași măsură cadrelor didactice și părinților, pentru precizarea tipului de plan de dezvoltare personală, în funcție de perioada pe care o acoperă.
Profesorii declară că au un plan de dezvoltare personală pe termen scurt doar în proporție de 18,7%, ceea ce indică o amânare permanentă a schimbărilor pe plan personal; 60,1% au în vedere o transformare personală pe termen mediu (1-2 ani), perioadă temporară previzibilă considerată de majoritatea propice aplicării unui astfel de plan; 38,3% se raportează la un termen lung, de aproximativ 5 ani, perioadă în care schimbările pe plan personal sunt clare, mai ușor de sesizat, iar 34% au câte un plan pe termen scurt și unul pe termen mediu sau mediu şi lung.
Părinții au o viziune pe termen scurt şi mediu asupra dezvoltării personale a copiilor lor în egală măsură – de 49%, doar 37,3% având şi un plan pe termen lung și 35% un plan mixt. Prin urmare, aceștia sunt preocupați de rezultatele imediate sau pe un an școlar, iar pe termen lung lăsând timpul să decidă (62,7%).
În literatura de specialitate sunt avansate două categorii de premise pedagogice ale autoeducației: strategice şi operaționale. Premisele strategice se referă la proiectarea, realizarea şi dezvoltarea unei educații de calitate. Obiectivele propuse trebuie urmărite zilnic, săptămânal, semestrial iar proiectarea trebuie să aibă în vedere integrarea școlară, profesională şi socială.
Construirea unui Plan individual de dezvoltare personală şi profesională este o strategie care vizează principiile și direcțiile de dezvoltare personală a fiecărui cadru didactic pe termen mediu şi lung. E posibil să vă întrebați: la ce folosește un astfel de plan? Indiferent în ce stadiu al dezvoltării dumneavoastră personale vă aflați, poate că pur şi simplu nu știți încă în ce mod vă puteți construi o carieră didactică. Este necesar să porniți la o autoreflecţie sau poate aveţi nevoie de un mentor care să vă îndrume. E bine să ştiţi exact ce doriţi pe termen mediu şi lung având în vedere evoluția profesională, oferta de formare continuă a Caselor Corpului Didactic, universităților, organizațiilor guvernamentale şi nonguvernamentale. Odată ce vă veţi stabili proiectul, nu vă rămâne decât să-l urmați, să-l modificați (dacă e cazul) sau să-l adaptați în funcţie de noile nevoi apărute.
Valoarea teoretică și aplicativă a studiului este reprezentată prin analiza reperelor teoretice privind activitatea și personalitatea cadrului didactic; prin determinarea strategiei ca sistem teoretico-acțional global în educație și autoeducație și, totodată, prin precizarea metodologiei de dezvoltare personală a cadrului didactic.
Bibliografie
1. Comisia Comunităților Europene. Competențe cheie pentru o lume în curs de schimbare. Bruxelles: 2009. [online]. 13 p. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/
2. LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE, Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011. [online]. În Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011 cu data intrării în vigoare 09.februarie 2011. 200 p.:
https://www.edu.ro/sites/
3. ȘERBĂNESCU, L. Formarea profesională a cadrelor didactice – repere pentru managementul carierei. București: Editura Printech, 2011. 234 p. [online] . Disponibil: https://researchgate.net/
Profil iTeach: