Pregătirea, conducerea şi îndrumarea pedagogică corectă a jocului didactic trebuie realizată constant de către profesor, deoarece jocul este o activitate importantă în evoluţia psihică a copilului. Cadrul didactic va conduce jocul cu tact, răbdare şi inventivitate perseverând şi înţelegând psihicul fiecărui elev, urmărind scopul general de formare de capacități, valori, atitudini și de însuşire de cunoștințe, încercând în același timp să nu perturbe spontaneitatea elevilor şi nici să nu înfrâneze iniţiativele copiilor. Pentru ca elevii să participe activ la activitatea de învățare ludică propusă, profesorul se bazează pe experiențele și pe stările afective ale acestora, pe interesul şi dragostea manifestată de aceştia faţă de cunoaștere, față de mediul fizic și social, față de şcoală şi faţă de disciplina Limba şi literatura română.

Drumul spre cunoaştere este călăuzit cu pricepere de către cadrul didactic, ajutându-i pe elevi, în contextul ludic creat, să-și formeze caacități de gândire logică şi raţională. Dascălul va valorifica resursele formativ-educative ale jocului, în care va angaja personalitatea copilului. Atmosfera creată va fi de cooperare şi înţelegere.

Manifestând el însuşi creativitate, profesorul va stimula creativitatea, libertatea de manifestare şi creaţie a copiilor săi.

Avem obligaţia ca dascăli să contribuim la formarea noţiunilor sau a deprinderilor în aşa fel încât elevii să nu rămână cu impresia că acestea rămân în spațiul școlar și sunt ale disciplinei LLR, ci dimpotrivă, ei trebuie să aibă convingerea că toate aceste lucruri le vor fi necesare nu numai pe perioada şcolarităţii, ci şi pe viitor. Elevul de astăzi va integra în toate activităţile sale de mâine şi din viitor achiziţiile învățării, dacă sunt persistente în timp și au semnificație.

Jocul didactic se va dovedi eficient în măsura în care profesorul va asigura o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic utilizat. Priceperea în îndrumarea elevilor prin explicaţii, indicaţii clare şi precise, aprecieri, demonstrează buna pregătire psiho-pedagogică, ştiinţifică şi metodică a cadrului didactic. Ţinând seama de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de însuşirea temeinică de către copii a vechiului conţinut, profesorul va eficientiza parcursul de învățare prin alegerea celor mai adecvate metode.

Reuşita jocului didactic este condiţionată de proiectarea corectă, organizarea atentă şi desfăşurarea lui metodică sub directa conducere şi îndrumare a profesorului. Totodată, şi prin dozarea efortului în funcţie de vârstă, de cunoştinţele anterioare ale elevilor, jocurile didactice pot conduce la obţinerea unor bune rezultate în însuşirea noţiunilor de limbă şi literatură română. Activizând motivaţia, plăcerea şi interesul elevilor prin implicarea în rezolvarea sarcinilor jocului, acesta devine o metodă de stimulare a activităţii de învăţare.

Jocul didactic trebuie să facă parte din preocupările profesorului de a se perfecţiona sub aspect metodologic şi să-şi găsească aplicabilitate în demersul didactic. Promovarea spiritului jocului în procesul instruirii este foarte importantă şi, de asemenea, la fel de importantă este şi atmosfera de joc creată pentru desfăşurarea demersului didactic.

O situaţie-problemă poate fi o activitate la limba şi literatura română în care se foloseşte jocul didactic. Activitatea trebuie pregătită minuţios de către profesor astfel:

• alegerea potrivită a jocului didactic (nu trebuie ales la întâmplare şi doar pentru că la un moment dat activitatea aflată în curs de desfăşurare devine plictisitoare);
• alegerea potrivită a materialului didactic;
• potrivirea momentului când trebuie folosit;
• stabilirea modului în care rezultatele vor fi materializate.

Pentru buna desfăşurare a jocului se au în vedere cerinţele:

• pregătirea jocului didactic (studierea atentă a conţinutului acestuia, a structurii sale; pregătirea materialului didactic – confecţionarea sau procurarea lui; elaborarea proiectului jocului didactic);
• organizarea judicioasă a acestuia;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• respectarea ritmului jocului, alegerea unei strategii de conducere potrivită;
• stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
• asigurarea unei atmosfere prielnice pentru joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante de joc);
• controlul rezolvării sarcinilor şi evaluarea finală.

O bună proiectare a jocului trebuie să ţină seama de:

• identificarea obiectivelor (În ce scop voi face?);
• selectarea conţinuturilor (Ce voi face?);
• analiza resurselor (Cu ce voi face?);
• stabilirea sarcinilor de învăţare (Cum voi face?);
• stabilirea instrumentelor de evaluare (Cât s-a realizat?).

Competenţele specifice pe care ne propunem să le dezvoltăm ne vor ajuta la alegerea corectă a conţinutului jocului şi stabilirea cu precizie a capacităţilor de învăţare necesare atingerii lor. Resursele educaţionale se referă la resursele materiale (material didactic, mijloace de învăţământ) şi la resursele psihologice (disponibilităţile elevilor) – capacităţi intelectuale, aptitudini, atitudini etc. Organizarea jocului didactic presupune împărţirea elevilor în funcţie de acţiunea jocului, reaşezarea mobilierului şcolar şi distribuirea materialului necesar desfăşurării jocului. Organizarea trebuie făcută corect pentru a realiza cu succes scopul propus.

Respectarea momentelor jocului didactic este o altă cerinţă necesară pentru o bună desfăşurare a jocului didactic:

• introducerea în joc (se face în funcţie de tema jocului prin povestire sau ghicitori cu privire la tema jocului sau printr-o descriere cu efect motivator sau direct, prin prezentarea materialului ori enunţând direct titlul jocului);
• anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor (cât mai sintetic: Astăzi vom organiza jocul … . El constă în … .);
• prezentarea materialului didactic (Materialul trebuie să fie cât mai explicit, axat pe competenţele urmărite, aranjat frumos, viu colorat, cu elemente clare şi uşor de recunoscut, atrăgător. Pentru a asigura reuşita deplină a jocurilor, acestea vor fi însoţite de un material didactic adecvat, care va permite uşurarea activităţii de învăţare, conferindu-i un caracter plăcut, prin prezentarea fişelor cu desene haioase, prezentărilor power point, toate având elemente de surpriză.);
• explicarea jocului – moment foarte important în desfăşurarea jocului deoarece presupune înţelegerea sarcinii de către toţi elevii (aceasta trebuie să fie clară, atractivă, să producă curiozitatea elevului şi să trezească interesul), la precizarea regulilor jocului, la prezentarea conţinutului jocului  şi la precizarea sarcinilor conducătorului de joc;
• fixarea regulilor (când acţiunea este complexă);
• executarea jocului, care începe la semnalul profesorului, se desfăşoară într-un anumit ritm impus deoarece timpul poate fi limitat. Tot aici se stimulează cooperarea între elevi (aceştia pot lucra în grup, echipă, perechi sau independent), iniţiativa acestora şi inventivitatea, menţinându-se atmosfera propice jocului. Profesorul va acorda o atenţie sporită modului în care elevii respectă regulile şi rezolvă sarcinile propuse.
• introducerea altor variante de joc sau altor elemente de joc (complicarea jocului) se poate face pe parcursul jocului prin diferite modalităţi: introducerea de noi materiale, schimbarea materialelor didactice între participanţi, reorganizarea de către elevi sau de către unul singur care devine conducător (autoconducere), complicarea sarcinii sau autocorectarea în echipă. Fostul conducător (profesorul) oferă această libertate elevilor pentru a creşte rolul formativ al jocului  în diferitele moduri de desfăşurare ale unei activităţi în cadrul disciplinei limba şi literatura română.

Un moment foarte important îl reprezintă finalizarea jocului – momentul sublinierii concluziilor şi aprecierilor asupra modului desfăşurării jocului, asupra executării sarcinilor primite, analiza comportamentului elevilor. Profesorul face recomandările impuse, individual sau colectiv, anunţă câştigătorii și valorifică suplimentar diverse situații din cadrul jocului.