Sari la conținut
Revista Profesorului

Erasmus+, o experiență premergătoare școlii online

• Hrista Octavia Niculescu • Școala Gimnazială Nr. 19, Brașov (Brașov) • România

În anul 2019, am avut șansa de a participa la primul schimb de experiență în cadrul programului Erasmus+, „Optimizarea procesului educativ prin mijloace moderne specifice sec XXI”. Încă de la început, am fost încântată de posibilitatea participării, fiind o temă de actualitate, necesară pentru a aduce un plus de calitate actului educativ. Elevii actuali sunt născuți în universul tehnologiei, fiind conectați în permanență și manifestând un interes crescut în utilizarea unor multitudini de aplicații în cadrul orelor și nu numai. Ulterior, odată cu apariția pandemiei și desfășurării școlii în mediul online, am descoperit și am apreciat și mai mult utilitatea aplicațiilor pe care le-am aflat în cadrul schimbului de experiență.

Rolul activ al conversației în orele de literatura română

• Dorina Violeta Dărăban • Școala Gimnazială Octavian Goga, Satu Mare (Satu-Mare) • România

În studiul limbii și literaturii române, se impune o relație de echilibru, de interdeterminare și conlucrare între text, profesor și elev. Profesorul trebuie să joace rolul de facilitator al contactului dintre elev și text, dar și rolul de mediator prin punțile de legătură stabilite între celelalte două elemente implicate. Elevul este parte activă, cel deschis cunoașterii, gata să descifreze noi sensuri și să-și însușească noi termeni cu ajutorul profesorului pe baza textului. Despre rolul și locul pe care îl ocupă conversația în activitatea didactică se pot spune foarte multe, probabil pentru că aproape oră de oră o folosim ca metodă. Tocmai deoarece este atât de utilizată, are și multe forme de manifestare. Este normal ca în timpul unei ore, mai ales în timpul unei ore de literatură, să se poarte un dialog continuu. Dacă nu există dialog, rămâne ca variantă monologul profesorului, lucru de nedorit de către nimeni, nici de profesor, nici de elev.

Rolul personajelor feminine prezente în literatura școlară

• Camelia Zuza • Școala Profesională, Mogoșești (Iași) • România

Nu de puține ori, literatura română a fost caracterizată drept misogină: nu există nicio autoare printre autorii canonici, iar singurele personaje feminine puternice care apar în manualele școlare sunt Mara și Vitoria Lipan. Literatura studiată în liceu, spre exemplu, e una scrisă de bărbați, femeile fiind personaje protejate, înșelate, manipulate sau părăsite când sunt neînțelese. Și așa stau lucrurile și cu literatura studiată de cei mici: în basme eroul este mereu de sex masculin iar partea feminină așteaptă neputincioasă să fie salvată, zdruncinând încrederea  în sine a atâtor fetițe care-și formează o părere eronată despre viață în general.

Sistemul de competențe promovat în curriculumul național. Un model de abordare la limba franceză

• Ruxandra-Magdalena Manea • Colegiul Național Dr. Ioan Meșotă, Brașov (Brașov) • România

Acest articol își propune să prezinte o modalitate de centrare a procesului de predare-învățare-evaluare pe formarea de competențe la limba modernă franceză, la gimnaziu, plecând de la profilul absolventului de gimnaziu prezentat în curriculumul național. Pentru aceasta, va fi prezentată pe scurt noțiunea de competență, tipurile de competențe prezente în programa școlară națională. Accentul va fi pus pe corelarea competențelor generale și specifice cu activitățile de învățare adaptate mediului digital pe care le poate propune profesorul la clasă, dar și exemple de tipuri de itemi selectați pentru a forma competențele specifice vizate, toate într-o manieră modernă, adaptată CECRL și Volumului complementar al CECRL (2018).

Formarea deprinderilor de citire și de scriere în învățământul tradițional și în alternativele educaționale

• Cristiana Spatariu • Școala Gimnazială Teodor V. Stefanelli, Câmpulung Moldovenesc (Suceava) • România

Odată cu apariția curentului pedagogic „Educația nouă”, curent novator, susținut de mari pedagogi cu viziune în ceea ce privește sistemul educațional, s-au remarcat, ca răspuns la învățământul tradițional, pedagogiile alternative, care au atras în jurul lor susținători și practicieni și care au reușit să-și dovedească valoarea și eficiența, promovând puternic metodele active și naturale și reușind să modifice, treptat,  întreaga abordare a practicii și activității pedagogice. Principala caracteristică ce a permis dezvoltarea rapidă a acestor alternative, precum și aderarea cadrelor didactice și a beneficiarilor educației la aceste variante de organizare școlară constă în diferențierea și individualizarea activității didactice, având mereu atenția concentrată pe dezvoltarea holistică a personalității copilului. Li s-a oferit părinților libertatea de a opta în ceea ce privește parcursul educațional al copilului și posibilitatea de a se implica activ în viața școlii.

Dimensiuni ale profesorului multicultural

• Cătălina Satmari • Școala Gimnazială Avram Iancu, Satu Mare (Satu-Mare) • România

Valorificarea diversității culturale în educație e un domeniu încă în dezvoltare. Factorii centrali ai evoluției sale sunt, fără îndoială cadrele didactice, profesioniștii aflați cel mai aproape de elevi și care au un rol fundamental în evoluția acestora. Însă, nepregătiți și nesusținuți suficient, profesorii pot deveni, chiar involuntar, factori de frânare ai procesului de construire a unei școli democratice, nediscriminate, interculturale. Prof. Anca Nedelcu susține că „o politică eficientă de formare a cadrelor didactice pentru secolul XXI trebuie să vizeze ca un element central educația tuturor profesorilor, incluzându-i pe cei minoritari, prin modalități care îi vor susține să primească acele cunoștințe, abilități și atitudini necesare pentru a lucra eficient cu elevii aparținând unor grupuri etnice, sociale diverse.” Programele de dezvoltare profesională trebuie să ajute profesorii să înțeleagă elementele caracteristice ale grupurilor etnice, culturale precum și modalitățile prin care etnicitatea, limba și apartenența la o anumită clasă socială interacționează și influențează comportamentele elevilor. A fi un bun cadru didactic presupune să depășești ca pregătire problemele clasei sau școlii, să știi să gestionezi situații ce transcend spațiul școlar.

Învățarea în mediul virtual – de la atractivitate la accesibilitate: Mozaweb

• Mihaela-Alina Chiribău-Albu • Colegiul Național de Artă Octav Băncilă, Iași (Iași) • România

De mai mult de 20 de ani deja, mediul educațional digital a devenit o realitate, chiar dacă virtuală, în care se mișcă zeci de mii de utilizatori la nivel global. Propun spre analiză un site educativ care reunește zilnic mii de utilizatori, grație faptului că are variante pentru mai mult de 30 de limbi: mozaweb.com. Site-ul este destinat nu doar „actorilor” și „regizorilor” din prim-planul actului educațional (elevii și profesorii), ci și părinților, care pot cu ajutorul acestui site să se implice activ în educația copiilor.

Aspecte ale reformării învățământului muzical din secolul XX

• Ana Bucur • Liceul Teoretic Iulia Zamfirescu, Mioveni (Argeș) • România

Sistemul  de învățământ clasic/ tradiționalist adoptat treptat de țările europene începând cu secolul XVII a suferit schimbări, începând cu secolul XIX și mai ales în secolul XX, când și-a redefinit principiile și s-a reorganizat, în funcție de finalitatea urmărită. Se menține totuși sistemul clasic,  care avea ca obiectiv să ofere  informația teoretică și  să formeze deprinderile de scris – citit și cântare vocală.
Sistemul nou își propunea ca obiectiv prioritar, ceva ce lipsea vechiului sistem și anume: formarea interesului pentru practicarea muzicii, prin procedee, mijloace și metode adaptate vârstei și capacității de intonare a elevului. Noul sistem, cunoscut sub numele de „școală activă”, se însoțește mereu cu ceea ce este specific copilului, adică cu jocul.
Vom trece în revistă cele mai importante elemente ce au permis ca secolul XX să poată fi numit secolul reformării învățământului muzical prin mijloacele considerate clasice.

Întâlnirea scriitorului cu lectorul său

• Ana-Mihaela Cadleț • Colegiul Tehnic Alexandru Roman, Aleșd (Bihor) • România

Cartea este locul de întâlnire a scriitorului cu lectorul său. Invitația este lansată de scriitor, iar răspunsul pe care îl dă cititorul este condiționat de: vârstă, cultură, formație, informație, experiență, dispoziție, disponibilitate, sensibilitate.
Cartea există numai dacă este citită. Destinul ei este determinat de cititor. Textul tipărit rămâne același de-a lungul vremii și pentru toți. Interpretările diferă! Așadar, lectura înseamnă comunicare: autorul (emițătorul) transmite indirect (textul este tipărit) idei (mesajul) unui receptor (lectorul). Cuvântul folosit ca „mijloc de comunicare” (codul comun celor doi) este un semn ce poartă semnificații. Semnificațiile se nasc în mintea și inima cititorului, cel care reacționează la textul citit (feedback).

Parteneriatul școală-familie: atitudini, valori, comportamente, eficacitate

• Ioana Bîtu-Țup • Liceul Tehnologic, Nucet (Dâmbovița) • România

Rolul de părinte se învață empiric, fără o pregătire prealabilă sistematică. Încercările școlii de a-i forma ca părinți prin consiliere în cadrul școlii și prin Centrele de Resurse pentru Părinți sunt încă sporadice, nu suficient popularizate, uneori chiar vin târziu, după ce copilul s-a format așa cum s-a format în „cei șapte ani de-acasă”.
„Școala părinților” organizată de instituția școlară in diferite modalități vizează, de obicei, o pregătire generală, cu multă teorie, cu informație generală care prea puțin ajută la rezolvarea problemelor reale, concrete ale educației în familie.
Ce înseamnă de fapt „implicarea familiei în educație”? Este un proces de durată, ce presupune o mulțime de activități. Răspunsul poate fi „a citi o poveste înainte de culcare…”, „a verifica temele în fiecare seară…”, „a discuta cu profesorii asupra progresului copiilor”, „a ajuta școala în a-și stabili standarde de performanță”, „a limita vizionarea programelor TV”, a deveni un susținător al unei mai bune educații în comunitatea căreia aparține și a insista în a impune standarde ridicate de comportament copiilor.