Simplitatea arată mereu ceea ce este dincolo de fațada fiecărui om. Sunt mulți dintre noi care fac acte umanitare pentru a înregistra la CV o… acțiune. Dar sunt mulți, totodată, care simt, doresc și sunt împreună cu cei de lângă ei. Nu văd ACTE UMANITARE, ci văd în aceste gesturi ceva firesc, normal. Este identic cu „emitem cuvinte ca să Vorbim, dar uităm să emitem cuvinte ca să Comunicăm”.
Ca profesor de educaţie fizică şi sport, cu o vechime efectivă de 22 ani (în predarea educaţiei fizice şi sportului) şi 11 ani (în sportul de performanţă), am identificat câteva nevoi care, în urma observării sistematice a elevilor, a aplicării testelor de evaluare iniţială, formativă şi sumativă, a chestionarelor cu rol de cunoaştere a personalității, au devenit obiective prioritare în activitatea mea, ca profesor și om de la catedră. De asemenea, abordarea transdisciplinară a noilor curricule şcolare şi structura organizatorică a şcolii noastre m-au determinat să găsesc zilnic noi modalităţi de predare-învăţare-evaluare autentice care să-mi permită aplicarea firească a interferenţelor între educaţie fizică, sportul de înaltă performanţă și activitățile de timp liber, recreative.
Introducerea învățării centrate pe grupe de elevi
Misiunea oricărui profesor este aceea de a determina fiecare elev să înveţe, facilitându-i acestuia învăţarea cunoştinţelor prin metode cât mai frumoase, active, care să îi acapareze interesul şi să îi sporească dorinţa de explorare, de învăţare. Totuşi, pentru ca orice act didactic să aibă rezultatele dorite, primul lucru pe care trebuie să îl facem noi ca profesori este acela de a ne cunoaştem foarte bine elevii.
Rolul motivației pentru lecția de geografie
Geografia formează la individ (numai în condițiile motivației) deprinderea de a pune întrebări, dorința de ști mai mult (informare), capacitatea de a se descurca în diferite situații (exemplu –fenomene extreme de risc), atitudini pozitive față de mediu etc. Motivația în cadrul lecției de geografie, fie ea intrinsecă sau extrinsecă, este foarte importantă, deoarece determină la elevi curiozitatea, dorința de a participa la lecție și nevoia de a acumula noi cunoștințe sau de a căpăta noi deprinderi.
Pentru a asigura reușita unei lecții, este nevoie să determinăm o stare de atenție a întregii clase, foarte importantă receptării, înțelegerii și producerii învățării.
Despre evaluarea competenței de receptare a mesajului scris la ciclul primar
De ce și cum e mai bine să evaluăm? Ne punem adeseori această întrebare în pregătirea demersului nostru didactic. Un cadru didactic responsabil își proiectează activitatea astfel încât feedback-ul din partea elevilor să fie măsurabil, în timp real, cu accent pe îmbunătățirea activității didactice viitoare prin strategii adaptate subiecților care învață, dar, mai ales, cu accent pe punerea în aplicare a ceea ce știu elevii, a ceea ce au învățat ei într-o secvență dată și valorificarea experienței lor de învățare.
Motivația în context școlar
„Motivația în context școlar este o stare dinamică ce își are originea în percepțiile elevului asupra lui însuși și asupra mediului, care îl incită să aleagă o activitate, să se angajeze şi să persevereze în îndeplinirea acesteia pentru atingerea unui scop”, afirmă Rolland Viau[1]. Potrivit viziunii sale, percepțiile specifice contextului școlar, care constituie cele mai importante surse ale motivației, sunt: percepția elevului asupra valorii unei activități, percepția elevului asupra competenței sale de a îndeplini acea activitate şi percepția controlului pe care elevul crede că-l exercită asupra unei activități.
Cum convingem copilul să nu evite sarcinile școlare
Odată cu începerea activității școlare, copilul are îndatoriri noi, obligații, responsabilități raportate la statutul de elev. Printre sarcinile școlare se numără efectuarea temelor pentru acasă la diferite discipline, date cu scopul de a exersa ca să-și consolideze cunoștințele însușite la lecții. Am observat în activitatea mea didactică că unii elevi se descurcă foarte bine la disciplinele pe care le preferă, iar la cele care nu la plac motivația este scăzută și rezultatele sunt mai puțin bune. Faptul că nu sunt suficient de motivați și nu-i interesează îi face să amâne rezolvarea sarcinilor. A amâna înseamnă a întârzia realizarea unei activități, cu toate că aceasta duce la producerea unor efecte. „Amânarea școlară intervine atunci când elevii întârzie sau evită realizarea sarcinilor școlare, deși știu că ar trebui să le facă și datorită amânării vor plăti un preț.” (Bernard, 2013, p.307). Această tendință mai este denumită „amânare academică”.
Valențele formative ale programului educațional eTwinning
Școlaritatea reprezintă perioada de vârstă în care se creează fundamentul personalității copilului, școala desfășurând un demers educativ intens și complex, ale cărui rezultate se repercutează în dezvoltarea copilului pe tot parcursul vieții acestuia. În contextul actual, se impune tuturor educatorilor „depășirea frontierelor rigide”, „deplasarea accentului educației spre conștientizare, cooperare, gândire critică și selecție, adaptabilitate și interpretarea lumii mereu schimbătoare” [1]. Într-o societate aflată în permanentă schimbare este firească preocuparea cadrelor didactice de a căuta strategii şi metode optime pentru creșterea eficienței activității didactice.
Ca să rămână un mediu permanent şi atractiv pentru elevi, școala își diversifică metodele de informare a elevilor, de formare a priceperilor și deprinderilor. Folosește variate activități, care au ca principal subiect copilul, cu aspirațiile și interesele sale. Aceasta are un rol activ, fiind tot mai importantă creativitatea şi punerea în valoare a calității personale.
Bunăstarea preșcolarului – preocuparea educatoarei
Starea de bine – așa cum este definită în „Educație cu stare de bine” – reprezintă un construct complex, multidimensional care se referă la calitatea vieții școlare, deci ține de „calitatea vieții” pe care o are copilul în perioada școlarității. Omul are cea mai lungă perioadă a copilăriei, perioadă divizată în multe alte substadii, cu dimensiuni ale dezvoltării deosebit de complexe. Este nevoie de o îndelungată aplecare asupra studierii lor, mai ales pentru identificarea metodelor care să favorizeze dezvoltarea plenară a copiilor.
Relația dintre educația parentală și particularitățile sociabilității preșcolarului
Cunoscându-se şi demonstrându-se care sunt consecinţele adoptării unui anumit stil parental se poate interveni în vederea formării şi chiar a educării părinţilor pentru optimizarea relaţiei părinte-copil, promovându-se ideea unui stil parental adecvat, precum şi cea a ameliorării efectelor practicării unui stil parental nepotrivit.
Literatura de specialitate este foarte bogată în ceea ce priveşte oferirea de informaţii despre dezvoltarea psihică umană, educaţia familială şi vârsta preşcolară. Astfel, educaţia familială constituie o formă specifică a educaţiei, ca factor funadamental al dezvoltării psihice, se exercită în mediul familial, mediul însuşi reprezentând, de asemenea, un alt factor fundamental al devenirii psihice. Vârsta preşcolară este o perioadă în care primele influenţe educative sunt cele familiale, urmând ca acestea să fie dublate de cele ale mediului grădiniţei.
Educația bazată pe competențe în contextul digitalizării
Lumea se schimbă și școlile noastre ar trebui să țină pasul. În acești pași spre schimbare, elevii devin colaboratorii noștri cu care trebuie să ne sfătuim în rezolvarea problemelor prezente și care se schimbă cu viteză de la o zi la alta. Ei trebuie să-și spună punctul de vedere asupra propriei lor metode de învățare, metode ce trebuiesc perfecționate, aceste generații trebuiesc învățate ”să învețe”. O vor face pe tot parcursul vieții. Chiar dacă digitalizarea intră profund în învățarea la clasă profesorii și ceilalți factori ce influențează organizarea și dezvoltarea învățământului trebuie să țină cont de conceptul de „învățare personalizată”.