În ultimii ani, România s-a angrenat într-o adevărată „cursă” în vederea integrării în marea familie a ţărilor europene din care face parte ca așezare geografică sau ca trecut istoric. Datorită faptului că „atmosfera” ţărilor Uniunii Europene presupune nişte standarde economice, politice, culturale, sociale axate pe valorile democraţiei, România trebuie să-şi unească eforturile pentru a se ralia la aceste niveluri de dezvoltare. În acest context, un rol deosebit revine educației, formării tinerilor, adevărata „locomotivă” a integrării europene, după cum se exprima un politician european. Formarea continuă a tinerilor include o serie de strategii educaţionale, din care menţionăm formarea unui spirit cooperant, participativ în virtutea căruia să acţioneze ca un cetăţean european în deplină cunoştinţă de cauză.
Rolul textului literar în predarea limbii franceze
Accentul pus pe comunicare are ca rezultat excluderea textului literar din practicile de la clasă în predarea limbii franceze ca limbă străină (FLE). Dacă analizăm varietatea de manuale alternative, ajungem la aceeași concluzie: toate sunt axate pe texte artificiale, extrase din reviste, ziare sau texte special concepute pentru elevi. Mai mult, textele literare sunt foarte rare în aceste manuale, iar timpul alocat pentru o astfel de lecție este foarte restrâns. Regăsim mai multe texte literare doar la niveluri mai avansate, adică începând cu anul al cincilea de studiu (în special la liceu). Falsa convingere că textul literar ar putea limita exprimarea orală la clasă a condus la neglijarea acestor tipuri de texte.
Jocul de rol și teatrul în orele de limbi străine
Prin deschiderea sa către toate abilitățile corpului și minții, eficacitatea teatrului în descoperirea pasiunilor, setea pentru nou, învățarea ascultării sau exprimării este de uimitoare. Teatrul dinamizează munca in echipa, a construiește grupuri, sporește încrederea și capacitatea de exprimare a elevilor de orice vârstă. Când ne gândim la teatru și la munca actorului, ceea ce ne vine imediat în minte este uimitoarea capacitate a actorului de a memora și de a întruchipa texte complexe. Cunoașterea depășește limitele psihicului și se manifestă în fiecare dintre gesturile, expresiile și posturile interpretului: actorul devine una cu cuvintele. „…Teatrul educațional poate educa și alina, poate forma oameni mai buni.” (observatorcultural.ro). Dar ar fi posibil ca teatrul să energizeze, să accelereze și să susțină învățarea unei limbi străine? Care pot fi beneficiile utilizării teatrului în cadrul cursurilor de limbi străine?
Dinamica relației profesor-elev pe scenă și în culise
În grupul şcolar, rolurile jucate au un caracter dinamic. Astfel, rolul elevului evoluează – de la intrarea în scoală până la absolvirea ei – de la exercitarea drepturilor şi obligaţiilor implicate în dobândirea statutului de şcolar până la dobândirea statutului de tânăr preocupat de rolul său profesional. Această dinamică este determinată sau influenţată de cerinţele activităţii şcolare, de relaţiile interpersonale în care este angrenat elevul, de evoluţia sa psihologică şi psihosocială, de factori mai mult sau mai puţin spontani, dar în mod hotărâtor de acţiunea educativă conştientă şi sistematică a şcolii. La rândul său, comportamentul de rol al profesorului evoluează prin exercitarea profesiunii, prin conlucrarea cu colegii, datorită îndrumării primite din partea factorilor de conducere şi control şi preocupărilor proprii de autoperfecţionare (concretizată mai ales în dobândirea gradelor didactice). Conştient nu numai de îndatoririle lui, ci şi de faptul că el este model pentru elevi, profesorul practică un comportament prin excelenţă autocontolat.
Rolul purtătorului de cuvânt din instituțiile de învățământ
Practicianul de relaţii publice este persoana desemnată să prezinte perspectiva oficială a unei instituţii în relaţiile cu presa, rolul său este „de a transmite informaţii importante pentru public, consistente, şi mai ales, corecte”. Organizaţia este emiţătorul mesajului, iar PR-ul este doar cel care mijloceşte distribuirea lui către publicuri. În realitate însă, situaţia este mai complicată, deoarece un practician de relaţii cu publicul nu este un simplu transmiţător de informaţii, ce are deoseori un rol prim în formularea mesajului care urmează să fie difuzat presei sau comunităţii, ci are şi rolul de a transmite acest mesaj cu succes.
Modelul van Hiele în învățarea geometriei
Geometria este ramura matematicii care stimulează gândirea copiilor, dezvoltă imaginația și creativitatea, contribuie la crearea unor raționamente. Trecerea de la gândirea de ansamblu, de-a lungul claselor primare, spre gândirea analitică, din gimnaziu, apoi liceu, se realizează etapizat, elevii progresează pe măsură ce trec de la un nivel de gândire la altul.
Pierre van Hiele și soția sa, Dina van Hiele-Geldof, cercetători și profesori olandezi, aveau experiență personală cu dificultățile pe care elevii lor le întâmpinau în studiul geometriei. Astfel, ei au tratat aceste aspecte în detaliu. Teoria își are originea în tezele lor de la Universitatea din Utrecht, din 1957. În 1986, van Hiele, publică lucrarea Structura and Insight, în care descrie teoria sa, aceasta influențând astfel programele de geometrie din întreaga lume.
Sportul ca instrument de incluziune și prevenire a absenteismului școlar. Studiu aplicat la Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, județul Buzău
Absenteismul școlar continuă să reprezinte o provocare sistemică majoră pentru învățământul românesc, influențând negativ nu doar parcursul educațional al elevilor, ci și perspectivele lor de integrare socială pe termen lung. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Educației (2022), rata abandonului școlar timpuriu în România rămâne la un nivel îngrijorător, cu o prevalență semnificativ mai mare în mediile dezavantajate, în special în zonele rurale. Aceste statistici reflectă nu doar vulnerabilități individuale, ci și disfuncționalități structurale ale sistemului educațional, care nu reușește să ofere soluții adaptate nevoilor diverse ale elevilor.
Două voci ale pedagogiei universale care m-au inspirat în activitate
Istoria pedagogiei ne oferă o panoramă amplă asupra felului în care oamenii au înțeles, de-a lungul timpului, educația – atât ca știință, cât și ca practică socială. Dincolo de metode și teorii, pedagogia este o reflecție profundă asupra umanității, o expresie a valorilor pe care dorim să le cultivăm în generațiile viitoare. În acest context, vocile marilor pedagogi reprezintă nu doar repere teoretice, ci și surse de inspirație pentru practicienii educației de azi.
Argumentarea și dezbaterile – metode de învățare interactive bazate pe comunicare
Utilizarea tehnicilor bazate pe argumentare, care provoacă învățarea prin acțiuni și reflecție, este eficientă, deoarece elevii obțin cunoștințe printr-un efort propriu de gândire, învață să susțină opiniile proprii prin argumente, să analizeze argumentele celorlalți și să le contracareze prin contraargumente, să decidă schimbarea atitudinilor în funcție de puterea de convingere a argumentelor.
Individualizarea și diferențierea instruirii – Zona proximei dezvoltări
Abordarea instruirii prin individualizarea și diferențierea instruirii este una esențială în pedagogia modernă, punând accentul pe adaptarea procesului de predare-învățare la particularitățile fiecărui elev. Individualizarea instruirii se referă la adaptarea procesului educațional la caracteristicile individuale ale fiecărui elev: ritm de învățare, stil cognitiv, nivel de dezvoltare, interese, nevoi specifice cu accent pe unicitatea elevului. Diferențierea instruirii reprezintă adaptarea metodelor, conținuturilor, strategiilor și evaluării pentru grupuri de elevi cu caracteristici similare (ex: nivel de performanță, stiluri de învățare, interese). Iar acccentul cade pe diversitatea clasei.