Suntem în secolul XXI și trăim vremuri minunate și provocatoare, în același timp. De ce minunate?! Pentru că, spun istoricii și sociologii informați, niciodată în curgerea timpului nu a fost mai bine ca astăzi. Evoluția tehnologiei, sporirea confortului, reducerea foametei, mai puține războaie, medicamente din ce în ce mai performante, libertatea deplină a exprimării (în cea mai mare parte, oamenii nu mai sunt exilați sau răstigniți pentru ideile lor) sunt dovezi în acest sens. De ce provocatoare?! Deoarece trăim și noi, precum strămoșii noștri, pandemii, conflicte armate, crize economice, politice etc. Pentru că asta presupune dansul formelor, evoluția este dată de provocare. Dintotdeauna a fost așa. Doar împrejurările vitrege au „incitat” la dezvoltare. Provocările ne scot din letargie, din posibila fază de „mlaștină”, ne determină să creștem interior, ca indivizi sau ca popoare.
În această confruntare cu lumea, cu tine sau cu împrejurările, te poți risipi sau te descoperi mai puternic decât credeai că ești.
Aspecte esențiale despre profesia didactică / Essential Asspects about the Teaching Profession
Abstract. This article is dedicated both to aspiring teachers, especially if they do not have teachers close to them, but also to all those who want to familiarize themselves with little-known aspects of a job that seems easy to practice, with apparently few hours work and even some decision-makers who reached leadership positions in education only through political support, without teaching experience.
Principiul cunoașterii copilului de către profesor – importanță și implicații asupra eficienței activității educative
Ȋn lucrarea numită „Ideile moderne despre copil”, Alfred Binet (1975) atrage atenţia şi surprinde chintesența principiului intervenției educative asupra copiilor spunând: „pedagogia trebuie să aibă ca preliminar un studiu de psihologie individualizată”. Altfel spus, educatorilor le revine sarcina ca, înainte de orice acţiune educativă asupra copilului, să îşi concentreze atenţia pe cunoaşterea particularităţilor şi caracteristicilor individuale, de personalitate, potenţial, interese, pentru a-l conduce pe acesta către dezvoltare în direcţia satisfacerii nevoilor lui. A educa în direcţia obţinerii unor rezultate ideale, dorite de educator, conform viziunii lui, fără a se ţine seama de nevoile copilului, este cel puţin eronat, neadecvat şi rupt din context.
Mediul înconjurător ca abordare interdisciplinară a realității
Organizarea unor activități în natură constituie un bun prilej pentru educarea dragostei față de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura, oferind un tablou – cadru vegetal și animal pentru ipostaza de ecosistem. Pe de altă parte, mediul înconjurător constituie principala sursă de impresii care vor sta la baza procesului de cunoaștere a realității.
Educația dincolo de cursuri: Învățare continuă și diverse activități educaționale
Conştientizarea că fiecare elev are ritmul său de învăţare, interese şi abilităţi unice, a condus la dezvoltarea unor forme de învăţare care permit personalizarea educaţiei, atât în instituţiile şcolare, cât şi în afara lor. Conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, un proces continuu de oportunități flexibile de învățare, subliniază importanța dezvoltării continue și a învățării de-a lungul întregii vieți, în diverse moduri și contexte. În contextul sistemului de învățământ, au apărut multiple forme de învățare în afara curriculumului formal, cum ar fi activitățile extracurriculare, co-curriculare, extrașcolare și activitățile outdoor. Aceste inițiative au fost dezvoltate pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor și pentru a oferi oportunități educaționale diverse.
Adaptarea curriculară – măsură necesară pentru integrarea copiilor cu CES
Copiii cu CES sunt copii ce au aceleași nevoi ca și ceilalți. Faptul că ei au nevoi educaționale speciale (funcție de probleme – hipoacuzie, deficiență vizuală, psihomotrică, intelectuală, tulburări de învățare, de comunicare sau de comportament) nu înseamnă că acest lucru exclude nevoia lor de înțelegere, respect, afirmare de sine etc, la fel ca semenii lor. Ei trebuie să participe la actul educațional în funcție de capacitățile și posibilitățile lor, alături de ceilalți. Pentru ca procesul de învățare-evaluare să se desfășoare optim, cadrele didactice au obligația să adapteze metodele pedagogice după caz. În ultimii ani s-a acordat o mai mare atenție integrării copiilor cu deficiențe și din ce în ce mai mulți dintre aceștia s-au îndreptat către școlile generale. Trebuie totuși spus că simpla prezență a lor în clasă nu oferă garanția unei educații adecvate. O școală incluzivă trebuie să găsească modalitățile adecvate prin care activitățile instructiv-educative ce se desfășoară să fie adaptate astfel încât să preîntâmpine nevoile copiilor cu C.E.S.
Dezvoltarea abilităților de viață prin intermediul activităților extracurriculare cu suport matematic. Aplicații
În societatea contemporană, problematica educației este redimensionată datorită schimbărilor din toate domeniile vieții sociale. Educația se deplasează tot mai mult spre mediul nonformal, deoarece un curriculum (prescris) unitar nu poate răspunde, singur, dezideratului educației permanente, care este o realitate de necontestat. Astfel, se observă cum educația extracurriculară câștigă teren în formarea tinerilor. Educația, văzută ca un proces continuu de învățare, va asigura dezvoltarea pe termen mediu și lung. În contextul actual, transmiterea de cunoștințe însoțite de abilități, valori și atitudini asigură îndeplinirea finalităților relevate de documentele școlare. Deoarece elevii vor fi formați sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, „educația curriculară” trebuie completată cu valențele formative ale activităților extracurriculare.
Școala de azi: Cum mai reușim să motivăm elevii?
Copiii sunt însetați de cunoașterea lumii din jurul lor. Ei trebuie încurajaţi să se gândească la ceea ce fac şi nu la cât de bine execută. Însă putem şi trebuie să-i influenţăm. Misiunea pedagogilor nu este nici să motiveze elevii, dar nici să stea degeaba; misiunea lor este de a oferi condiţiile care facilitează procesul învăţării. După cum au formulat unii psihologi, provocarea este să nu aşteptăm „până când este interesat un individ, ci să oferim un mediu stimulator care poate fi perceput de către elev drept conţinând opţiuni viabile şi valoroase, care pot duce la performanţă şi învăţare încununate de succes”.
Tendințe actuale în predarea istoriei. Transdisciplinaritatea ca modalitate de modernizare a învățământului
În noul context al existenței umanității, globalizarea este un fenomen contemporan care s-a conturat atât pe plan socio-economic, cât și geo-politic și educațional. Dinamica mediului economic, schimbările de pe piața muncii și avansul tehnologic implică schimbări în profilul uman cerut de noua societate a învățării. Modernizarea învățământului și depășirea crizei din educație presupun depășirea modelului tradițional și abordarea modelului centrat pe elev. Învățământul în care accentul se pune pe informare și nu pe formare și în care se creează mereu ierarhii trebuie înlocuit cu unul în care se asigură formarea de competențe și de oameni capabili să învețe pe tot parcursul vieții. În ultimele decenii, cercetarea psiho-pedagogică a sugerat tot mai multe căi și strategii de ameliorare a procesului instructiv-educativ, cu intenția de a veni în sprijinul practicienilor. Didactica zilelor noastre este așadar una a metodelor activ-participative, în care elevul este subiectul principal al cunoașterii. Procesul didactic și-a mutat centrul de interes de la ce facem? înspre cum facem?, vizând formarea unui om capabil să se adapteze schimbărilor viitorului printr-o formare continuă.
Cum predăm gramatica unei limbi străine prin jocuri didactice?
Indiferent de modul în care este interpretată gramatica, cert este fapul că ocupă un loc central în procesul de predare și profesorii ar trebui să găsească cele mai utile instrumente pentru a o face cât mai interesantă și interactivă pentru elevii lor. Rinvolucri afirmă în cartea sa Grammar Games că „gramatica este, poate, atât de serioasă și centrală în învățarea unei alte limbi, încât ar trebui căutate toate căile care să concentreze energia elevului pe sarcina de a o stăpâni și de a o interioriza. O modalitate de a concentra această energie este prin destinderea oferită de jocuri.” Cercetările actuale privind însuşirea limbii a doua au arătat importanţa unor aspecte precum: natura organică a limbajului, dezvoltarea competențelor de comunicare prin cooperare, experimentarea limbajului şi corectarea erorilor în timpul lecţiilor. O privire mai atentă asupra modului în care aceste aspecte influențează predarea unei limbi străine poate oferi o perspectivă asupra modului în care gramatica poate fi predată eficient.