Meseria de profesor este recunoscută drept una dintre cele mai importante și nobile, având un impact direct asupra dezvoltării și evoluției umane. Rolul educatorului nu este doar să ofere cunoștințe, ci să învețe elevii cum să gândească critic și creativ. După cum sublinia Pușkin, scopul unui profesor este să „descătușeze gândurile, să trezească curiozitatea și să aprindă mințile” elevilor. Succesul în educație se bazează pe abilitatea de a fi un profesor reflexiv, care adaptă și îmbunătățește constant metodele de predare.
Copilul și educația moral-creștină
Fizionomia morală a omului a constituit dintotdeauna un element relevant în aprecierea valorică a atitudinii sale sociale. Ea a devenit o preocupare constantă a oricărei comunităţi pentru a-şi asigura dăinuirea şi stabilitatea, precum şi convieţuirea paşnică şi prosperă a membrilor săi, prin cultivarea calităţilor lor morale. Educaţia moral-creştină nu va rămâne o problemă privată a fiecărui individ; ea cere o rezolvare a comunităţii şi instituţiilor care o deservesc. Şcolii îi revin sarcini pe direcţia dezvoltării şi formării intelectuale, morale, estetice, patriotice şi religioase. Experienţa religioasă îl face pe copil să înţeleagă şi să acţioneze mai bine, îl luminează interior. Religia este, înainte de toate, un sistem de norme morale; ea răspunde unei exigenţe supreme şi fundamentale: ascultarea şi supunerea faţa de transcendenţă.
Necesitatea psihologiei educației în demersul instructiv-educativ
Deși există sintagma „profesor ideal” în limba română, identitatea care poartă această etichetă este departe de a fi adevărată și identificabilă în realitatea zilelor noastre, din păcate, căci perfecțiunea nu înseamnă altceva decât subiectivitate, deci un astfel de profesor nu are o imagine anume. Există, totuși, în orice școală românească, „ghizi ai educației”, care, în afara cunoștințelor din domeniul de activitate, conștientizează măiestria de a fi profesor prin faptul că reușesc să creeze oportunități de învățare prin care elevii să poată fi înțeleși, ascultați, validați și susținuți în mod deliberat. Această reușită „se câștigă” în timp, întrucât formarea inițială oferită profesorilor pe timpul studiilor nu garantează decât un aport teoretic al acestei dimensiuni psihopedagogice a educației. Mai simplu spus, niciunui individ care se pregătește pentru cariera didactică nu i se dă spre memorizare o rețetă specială, universală pe care să o aplice în viitoarea sa activitate cu elevii.
Modelul american de autoritate a profesorului în școală: „apropiat de inima elevilor”
Articolul de față are obiectivul de a realiza portretul unui profesor pornind de la situații concrete de predare-învățare-evaluare și de interacțiune cu elevii. Acesta constituie un demers de tip inductiv, întrucât va rezulta un model general de autoritate din activitatea concretă a profesorului, desfășurată la clasă. În general, societatea recunoaște utilizarea excesivă a autorității de către profesor în timpul cursurilor, uneori într-un mod discreționar. Acest articol apare ca o reacție la această constatare, fiind menit să schimbe percepția societății contemporane asupra autorității profesorului prin exemple elocvente de exercitare a funcției didactice.
Etica și misiunea profesorului: crearea unui mediu incluziv și echitabil
În contextul educațional contemporan, etica și misiunea profesorului sunt esențiale pentru dezvoltarea unui mediu de învățare incluziv și echitabil. Profesorii nu sunt doar transmițători de cunoștințe, ci și ghizi și mentori care influențează profund experiențele și viitorul elevilor lor. Misiunea lor se extinde dincolo de predarea lecțiilor, implicând crearea unui spațiu în care toți elevii, indiferent de background-ul lor social, cultural sau economic, pot învăța și se pot dezvolta într-un mod echitabil.
Pornim de la premisa că etica în educație se referă la setul de principii și valori care ghidează comportamentul profesorilor și deciziile lor profesionale. În acest context, respectul, integritatea și echitatea sunt fundamentale. Profesorii au responsabilitatea de a trata fiecare elev cu respect și demnitate, asigurându-se că toți au acces la aceleași oportunități de învățare.
În cușcă
Și regresul e un progres – dacă-i spui altfel.
Presupunând că literația (o denumire ce pare atât de modestă, dar care începe să devină emfatică, precum dezvoltarea personală) are ca bază (etimologică, desigur) termenul de literă, atunci nouă – acest atât de nou (scuzată-ne fiind ciocnirea paronimică), dar, totuși, vechi termen, dobândește, dacă nu vocația absolutizării (poate chiar a absolutismului), măcar pe aceea a totalității – ni se pare că e doar un fel de calc extins, avându-și etimonul în vechea grecească, gramma, ulterior tradusă ca littera latină. În atare condiții, trebuie menționat că noul (post-,post) modern termen preia, în fapt, ceea ce altădată pretindea așa-numita litteratura (grammatica), cândva o „artă” (o „tehnică”) elementară, deci o disciplină (didactică).
Caracteristicile jocului didactic
Mulţi cercetători au consacrat în scrierile lor faptul că jocul este esenţial în dezvoltarea personalităţii copilului şi totodată literatura de specialitate susţine că jocul este primordial în dezvoltarea capacităţilor şi competenţelor de bază ale şcolarilor. Jocul are un rol important în viaţa copilului deoarece satisface în mare măsură dorinţa de manifestare, de afirmare şi de acţiune a acestuia. Jocurile didactice fac parte din categoria cea mai amplă a jocurilor cu reguli. Jocurile didactice sunt întotdeauna concepute de către cadrul didactic şi sunt adaptate nivelului de vârstă ale copiilor. Acestea sunt create prin îmbinarea elementelor instructiv-educative cu cele distractive având asupra copilului diverse efecte, precum: stimulează şi intensifică participarea acestora la activitate, copilul aplică cunoştinţele dobândite la activitatea propusă, îşi exersează priceperile şi deprinderile în cadrul unei activităţi plăcute (Glava, A., Glava, C., 2002; Antohe, G., Huţupaş, I., 2002).
Activități de mentorat de practică pedagogică. Rolul practicii observative în activitatea de mentorat
Cariera didactică trece printr-o perioadă de multiple transformări, determinate de globalizarea și implicit europenizarea la care țară noastră este parte, de necesitatea armonizării sistemului de educație în concordanță cu cerințele pieței muncii, dar și de schimbările paradigmelor: educaționale, politice, sociale, economice. Astfel, toate aceste transformări implică automat, creșterea și optimizarea calității sistemului educațional, profesionalizarea carierei didactice fiind vizată, prin implementarea unor standarde profesionale în procesul de formare a viitorilor educatori. Formarea viitorilor educatori presupune un amplu efort de raționalizare a întregului proces de formare inițială și continuă a cadrelor didactice.
Sportul în unificarea țărilor, prin proiectele eTwinning
Proiectele internaționale eTwinning le-am descoperit prin intermediul acestei platformei iTeach, exact într-o perioadă când toți a trebuit să ne adaptăm și să găsim soluții de susținere nu numai a lecțiilor și legăturilor cu elevii, ci și a noastră, ca persoane. Aceste proiecte internaționale au fost soluția de evidențiere atât a multidisciplinarității, cât și a transdisciplinarității, indiferent de disciplina predată, și, exact cum am observat în cursul „Abordarea bazată pe proiecte”, s-a trecut de la predarea convențională la cea centrată pe elev și pe depășirea unor standard de predare, învățare și evaluare. Temele descoperite au fost variate, nu a contat că s-a discutat de schimbările climatice, de știri false, de nutriție și sănătate, de sporturi, de tradiții și obiceiuri culturale ale elevilor (indiferent de vârstă) sau de legătura dintre activitățile motrice și jocurile digitale. A fost o provocare să descopăr, să învăț, să aflu despre cum pot administra situațiile, cum pot afla ce strategii sunt eficiente și cum pot implica elevii în comunicarea interactivă cu persoane din alte țări și regiuni, păstrând, însă, linia educațională și legătura cu obiectivele și temele lecțiilor noastre. Totodată, evaluarea să fie un reper pentru observarea progresului într-un context nou, centrarea fiind pe elev și învățarea continuă bazată pe colaborare, reflecție și într-un context real direct, cu care elevii se confruntă în educația școlară și extrașcolară.
Proiectul eTwinning „Nature – Toy Factory” – o abordare inovatoare a predării în clasele primare
Proiectul eTwinning „Nature – Toy Factory”, la care am participat în acest an școlar, începând din luna octombrie până în prezent, ne-a oferit oportunități deosebite de învățare tuturor celor implicați: dezvoltarea abilităților de comunicare în alte limbi, utilizarea tehnologiilor digitale, implementarea la clasă a unor metode și procedee inovatoare, învățarea prin cooperare, dezvoltarea deprinderilor de îngrijire și protejare a mediului, dezvoltarea creativității, a lucrului în echipă. Tema proiectului, realizarea unor jucării cu materiale oferite din natură specifice fiecărui anotimp, a atras ca un magnet un număr foarte mare de parteneri (42) din toate colțurile Europei: România, Grecia, Turcia, Italia, Macedonia de Nord și Lituania.