Deunăzi în laboratorul de fizică, spre surprinderea mea, un grup de elevi discutau în contradictoriu, gesticulând, în legătură cu un obiect de pe masă. Găsiseră o piesă veche dintr-o trusă de mase marcate. Ai fi zis că a fost descoperită într-un anticariat, dar inscripția de pe ea se vedea clar: 100 g.
Elevii mei nu plecau în pauză și se contraziceau pe un simplu motiv: unii spuneau că valoarea inscripționată pe piesă, 100 g, este masa, alții că este greutatea corpului.
Predarea – o formă de artă
Când am ales să predau, mi-am dorit foarte mult să mă fac plăcută și înțeleasă de copii. Mi se pare țelul pe care trebuie să-l analizăm încă de la începutul carierei. Să mă gândesc – merită să fiu profesor sau, mai exact, sunt făcută pentru o astfel de meserie? Sau, parafrazând celebra replica a lui Shakespeare, A fi sau a nu fi profesor?
Cred că predarea este o formă de artă. Dacă ești bun și implicat în ceea ce faci, poți să faci performanță. Predarea e un lucru pe care este necesar să-l stăpânești, însă nu poți fi sigur de la început dacă vei reuși. Fiecare zi petrecută în clasă alături de copii îți va da ocazia să descoperi adevărul. Este important să încerci să devii mai bun, să devii acel profesor pe care nu l-ai avut la școală sau cel pe care ți-l dorești pentru copilul tău.
Ora de curs – un timp al devenirii
Dacă la început a fost cuvântul pe care profesorul, din poziţia-cheie a demersului didactic tradiţional pe care o ocupa, îl propovăduia pe cât de (in)epuiza(n)t, pe atât de focalizat exclusiv pe transmiterea de cunoştinţe, în contextul zilelor pe care le trăim, educaţia tinde să se raporteze, în mod evident, la niște imperative greu de înlăturat, şi anume: „a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să fii şi a învăţa să trăieşti împreună cu alţii” , fiind nevoie, prin urmare, de o altă filosofie a cunoaşterii şi, implicit, de un alt tip de învăţământ.
Învățarea prin abordarea controversei în școală
Educația eficientă și de calitate presupune abordarea unor probleme controversate complexe provocatoare care stau la baza formării unor tineri capabili să se descurce într-o societate democratică. Problemele controversate apar tot mai frecvent în viața școlară iar atunci când acestea sunt bine gestionate aduc beneficii sociale și educaționale importante. Zonele în care apar sunt reprezentate de curriculum, cultură, comunitate, deși distincte uneori acestea se suprapun. Gestiunea controversei este un instrument de auto-reflecție pentru echipele de conducere.
Integrarea copiilor cu dizabilități în sistemul de educație
Dizabilitatea reprezintă o deficiență de ordin fizic, mental, intelectual sau senzorial și se referă la orice reducere, lipsă sau pierdere a aptitudinilor de-a desfășura o activitate în condiții considerate normale pentru ființa umană. Așadar dizabilitatea presupune o limitare a activității individului condiționată de-o infirmitate care creează un dezavantaj în raport cu factorii contextuali, de mediu și personali.
De-a lungul timpului, maniera de integrare a copiilor cu dizabilități în sistemul educațional românesc s-a modificat semnificativ. Dacă în urmă cu aproximativ două decenii acești copii erau școlarizați exclusiv sau aproape exclusiv în unitățile de învățământ special, în prezent se încearcă integrarea lor în școlile de masă. Un pas important în realizarea acestui obiectiv a fost crearea unui cadru legislativ pentru implementarea și susținerea educației integrate.
Școala incluzivă – o necesitate în educația actuală
Există multe provocări in spațiul educativ românesc. O astfel de provocare, menită să insereze un echilibru între idealul educațional și idealul social, este reprezentat de educația integrată a copiilor cu CES, cu asigurarea unor resurse și modalități de intervenție și de sprijin. Pentru cadrele didactice din unitățile integratoare, implicațiile majore se structurează pe cel puțin trei direcții principale: schimbarea atitudinii, perfecționarea/ dezvoltarea profesională și modificarea practicii la grupă.
Învățarea școlară la elevii cu cerințe educaționale speciale
Literatura de specialitate redă diferite definiții ale învățării, dar în toate se prezintă existența unei constante, și anume, se specifică faptul că ea reprezintă modificarea, schimbarea comportamentului pe baza experienței trăite. Conceptul de învățare după Pantelimon Golu reprezintă „acel proces evolutiv, de esență informativ-formativă, constând în dobândirea (recepționarea, stocarea, valorificarea internă) de către ființa vie – într-o manieră activă explorativă – a experienței de viață și, pe această bază, în modificarea selectivă și sistematică a conduitei, în ameliorarea și perfecționarea ei controlată și continuă sub influența acțiunilor variate ale mediului ambient” (Golu, 1985, p. 24). Autorul ne prezintă și definiția învățării școlare, care ilustrează „forma tipică, specifică, în care se efectuează învățarea la om, forma ei completă și cea mai înaltă, deoarece la nivelul ei învățarea nu decurge pur și simplu de la sine, ci este concepută, anticipată și proiectată să decurgă într-un fel anume, ca activitate dominantă” (Golu, 1985, p.23).
Educația online și copilul cu cerințe educaționale speciale
Ce se întâmplă în prezent cu sistemul educațional? Dacă ne raportăm la „învățarea online” putem afirma are loc o încorporare a tehnologiilor informației și comunicării în procesul educațional, solicitând din partea elevilor de vârstă preșcolară, primară, gimnazială și liceală, profesorilor și părinților să „dețină” abilități specifice. Putem vorbi de o „învățare modernă” adaptată procesului evolutiv care are loc pe plan social (la nivel micro- și macro), politic, economic, biologic, psihologic?
Influența poveștilor sociale asupra dezvoltării competențelor sociale la copiii cu tulburare din spectrul autist
În profesia mea, ca și cadru didactic, nu de puține ori am întâlnit elevi care prezintă dificultăți interpersonale în deprinderea abilităților sociale și în a stabili și menține relații, atât în context școlar, cât și cu persoane din cadrul familiei. Pentru unii dintre aceștia, dificultățile sunt temporare, specifice vârstei, dar pentru alții, cum sunt și copiii diagnosticați cu tulburare din spectru autist (TSA), aceste dificultăți legate de constituirea relațiilor cu ceilalți membri ai comunității sunt persistente și pot interfera pe termen lung cu integrarea lor socio-profesională.
Substratul neurofiziologic al fenomenului de bullying în școlile publice din România. Cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale
Profesorii din învățământul de masă sunt victime sigure: lipsa de resurse metodice de evaluare și intervenție în cazul fenomenului violenței în școlile din România se datorează următoarelor contexte situaționale: lipsa fundamentării epistemologice, prevalența discursului empiric în spațiul media, diminuarea autorității profesorului, lipsa psihodiagnozei.