Călătoria vieții poate fi interesantă, fascinantă, dar în același timp și cu multe dificultăți ori încercări. Adultul este cel care însoțește copilul, până la o anumită vârstă, în această aventură a descoperirii sinelui, a învățării și a conștientizării. Dezvoltarea psihică, a comportamentului, a intelectului și dezvoltarea socială a copilului se află în mâinile adultului, care are o sarcină importantă, dar și o mare responsabilitate. Părintele și educatoarea au menirea de a-i construi, consolida, îmbogăți psihismul și, ulterior, de a-l seconda pe copil în eforturile lui de a lua piept cu lumea înconjurătoare.
Perspective transdisciplinare în evaluare la limba și literatura română
Existenţa unor perioade sensibile ale dezvoltării personalității elevilor impune o atenţie sporită referitoare la procesul de organizare a învăţării, astfel încât aceasta să devină eficientă, provocându-le elevilor experienţe educaționale relevante: spiritualitate – ca dimensiune a umanității şi a sistemelor naturale, durabilitate – conştiinţă a unei ecologii generale – şi transdisciplinaritate – ca experienţă de transformare. Dialogul cu tradiţiile populare şi cosmologia filosofiei indoeuropene străvechi este un nucleu în relaţia dintre spiritualitate şi transdisciplinaritate în măsură să stimuleze achiziţiile cognitive ale tânărului. Privită din această perspectivă, evaluarea prin proiect răspunde pe deplin exigenţei formulate datorită faptului că: rămâne o experienţă relevantă ce confirmă întotdeauna existenţa acelor abilităţi care să-i permită elevului realizarea unei lucrări originale, complete, bine realizate, conform cerinţelor date; reprezintă întotdeauna un excurs atractiv şi semnificativ ce stimulează creativitatea şi dorinţa de a proceda în aşa fel încât produsul final să aibă o ţinută demnă de a răsplăti pe deplin efortul depus pentru a-l realiza. Interesul elevilor pentru acest tip de evaluare nu este unul simulat, ci este unul real. Această lucrare descrie experienţa unui proces de evaluare transdisciplinar, având ca loc al spiritualităţii în scopul durabilităţii Colegiul Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca.
Modalități de formare a gândirii creative la elevi sau Despre disciplina creativității
Ca profesor interesat de predarea creativă, și eu am observat că aceasta inițiază și chiar sporește angajarea elevilor în învățare. Clasa de elevi devine un colectiv în care lucrul imaginativ – individual și colaborativ – dezvăluie calitățile elevilor, aceștia ajungând să se simtă văzuți, fiind scoși din anonimat.
Schimbarea rolurilor în școală a fost semnalată de mulți ani. P.I.S.A. a introdus încă din 2012 un „domeniu inovator de evaluare” numit „rezolvarea creativă a problemelor”, care a devenit „rezolvarea problemelor prin colaborare” în 2015 și „competență globală” în 2018. (1)
Personal, am apelat mereu la modalități creative pentru a dirija învățarea și a-i provoca pe elevi la parcurgerea acestui drum. Formarea unor obiceiuri de gândire creativă este un proces. Bill Lucas și Ellen Spencerau au pus împreună și au definit creativitatea și gândirea creativă „în termenul a cinci obiceiuri ale minții. Acestea sunt descrise prin adjective atribuite persoanei: curios, tenace, colaborativ, disciplinat și imaginativ.”
Alexitimia – deficit multidimensional cognitiv-emoțional la adolescenți
Cuvântul alexitimie provine din limba greacă, a-lexis-thimie, însemnând absența cuvintelor în exprimarea emoțiilor. În sens general amexitimia reprezintă incapacitatea de a regla procesarea cognitiv-motivațional-emoțională. (Parker et al., 1998) În sens restrâns, conceptul de alexitimie se explică prin deficitul identificării adecvate a propriilor emoţii şi în același timp, a comunicării acestora. Acest deficit manifestându-se ca o tensiune emoţională negativă acumulatoare de distres.
Utilizarea jurnalului ca instrument de reflecție în cadrul poveștilor psihoeducative. Studiu de caz: Girafele nu știu să danseze, de Giles Andreae
Poveștile psihoeducative sunt un instrument folosit în intervențiile psihologice, educaționale și terapeutice pentru a ajuta copiii și adulții să înțeleagă și să gestioneze diverse aspecte emoționale, comportamentale sau sociale.
Apărută la editura Pandora în anul 2017, povestea ne prezintă viața girafei Gerald care iubește dansul și își dorește să participe la marele bal african alături de celălalte animale. Abilitățile sale de dans nu sunt însă apreciate de participanții petrecerii. Mai mult decât atât, când ajunge pe scenă, Gerald este umilit, batjocorit, exlus și trăiește o situație de bullying foarte dureroasă. Aceasta îl determină să renunțe la dans, iar Gerald își dorește să se izoleze complet, simțind că nu este bun de nimic. Din fericire, un greiere pasionat de muzică îi ascultă oftatul, oferindu-i încrederea de care are nevoie. Cuvintele sale de încurajarea sterg lacrimile de pe fața lui Gerlad, iar girafa reușește să depășească toate barierele anterioare, impresionând auditoriul cu dansul său.
Cu ochii deschiși, drumul de la noțiune la practică
“On Looking: Eleven Walks with Expert Eyes” de Alexandra Horowitz, sau cum s-ar traduce în română: Privind: unsprezece plimbări prin ochii experților, reprezintă o acțiune prin care autoarea a propus unui număr de unsprezece specialiști să se plimbe pe aceeași stradă. Autoarea explorează lumea alături de aceștia, iar rezultatul este surprinzător. Printre specialiștii cu care autoarea a mers la plimbare se numără un geolog, un naturalist, un designer de sunet, un artist, un tipograf, un specialist în comportamentul animalelor, un designer de spațiu și alții. Aceste plimbări au fost concepute pentru a descoperi perspective diferite asupra atenției și modului în care percepem mediul înconjurător. Fiecare expert contribuie cu perspectiva sa unică, oferind o viziune mai profundă asupra detaliilor obișnuite ale vieții cotidiene. Astfel, putem descoperi faptul că atunci când suntem interesați de un anumit domeniu, ochii noștri se deschid în căutarea a ceea ce noi considerăm a fi interesant, iar universul devine dintr-un spațiu urât și plictisitor în cea mai vastă enciclopedie universală.
Dezvoltarea încrederii în sine la elevi
Încă de la o vârstă fragedă se pune accentul pe succesul academic și pe validarea externă ce vine odată cu acesta, iar din acest motiv, mulți elevi se luptă cu o încredere scăzută în sine, nu își asumă riscuri și nu încearcă lucruri noi, au un sentiment de inadecvare atunci când simt că nu îndeplinesc aceste așteptări ale societății. Încrederea în sine a elevilor poate fi scăzută din cauza anxietății elevilor, a nesiguranței, frica si sentimentul că ar putea fi respinși de societate (Rubio, 2007). Încrederea scăzută în sine îi face pe ceilalți să se simtă inconfortabil (Kröner & Biermann, 2007), devine o barieră în calea învățării, un factor care afectează participarea și progresul elevilor (Norman și Hyland, 2003). Cea mai mare parte a crizei actuale din sistemul educațional se datorează încrederii scăzute în sine, care determină elevii să lipsească des și să înregistreze progrese nesatisfăcătoare după mult timp petrecut în clasă (Akbari & Sahibzada, 2020).
Dezvoltarea încrederii în sine la elevi are un rol vital în succesul și bunăstarea acestora pentru ca elevii care au încredere în sine sunt siguri de abilitățile lor, sunt direcționați către obiective și muncesc din greu pentru a le atinge (Jones, 2001), fără a-și face griji cu privire la rezultate (Tripathy & Srivastava, 2012). Potrivit Perkins (2018), încrederea în sine este legată de succes, realizări în educație, conciliere și bunăstare.
Teoria inteligențelor multiple
Termenul de inteligenţă provine din latinescul intelligere, care înseamnă a relaţiona, a organiza sau de la interlegere, care înseamnă a stabili relații între oameni. Conform terminologiei, inteligența depășește gândirea, care se limitează la stabilirea relațiilor dintre însușirile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, mai degrabă decât la stabilirea relațiilor dintre relații. Capacitatea de a rezolva probleme noi, precum și capacitatea de a identifica caracteristicile și relațiile dintre obiecte, fenomene și mediu este ceea ce caracterizează inteligența. Nu structura unui sistem determină inteligența sa, ci modul în care se comportă. Inteligența este definită atât ca proces, cât și ca abilitate sau capacitate, atât ca formă și atribut al organizării mintale, cât și a comportamentului în psihologie (Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie).
Modalități de eliminare a segregării școlare
Încă din anul 2016, prin Ordinul de ministru nr. 6134/21.12.2016, s-a interzis segregarea școlară în unitățile de învățământ preuniversitar. Prin acest ordin, ministerul educației „își propune ca politică educațională asigurarea echității în educație, în ceea ce privește accesul egal la toate formele de învățământ, dar și în ceea ce privește calitatea educației pentru toți copiii, fără nicio discriminare generată de originea etnică sau de limba maternă, dizabilitate și/sau cerințe educaționale speciale, statutul socio-economic al familiilor, mediul de rezidență sau performanțele școlare ale beneficiarilor primari ai educației” [Ordin nr.6134/21.12.2016,Art.1,Alin.(1)] .
Bullying în școală și rolul directorului
Această lucrare analizează bullying-ul ca fenomen social care afectează relațiile școlare dintre elevi și care se răspândește rapid. Se prezintă rolul directorului și al profesorilor în identificarea și gestionarea bullying-ului în școală. Se face legătura între gestionarea eficientă a bullying-ului și capacitatea directorului de a gestiona comunitatea școlară și de a promova un climat școlar adecvat. În cele din urmă, subliniază nevoia de educare și formare a profesorilor și de cooperare cu părinții în vederea prevenirii și gestionării bullying-ului în mediul școlar.