Potrivit Declaraţiei universale a drepturilor omului, familia constituie elementul fundamental al societăţii. Ea ocroteşte copilul şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii. Pornind de la această idee subliniem faptul că familia reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă instituţie socială. Privită ca un nucleu social, aceasta este prima care influenţează dezvoltarea omului punându-şi amprenta pe întrega sa personalitate.
Familia ca mediator între copil și jocuri video
În cele mai multe situații întâlnim o atitudine pasivă din partea părinților în ceea ce privește relația propriilor copii cu jocurile digitale. Adesea, părinții sunt doborâți de oboseală, de grija pe care le-o poartă zilnic micuților, pentru a le oferi toate cele necesare unui trai bun. Dacă de la o vârstă fragedă partea sufletească a copiilor este ușor neglijată, trecând-o în plan secund, atunci copiii se înstrăinează treptat refugiindu-se în diverse lucruri unde își găsesc liniștea, unde sunt apreciați, felicitați. De aceea, majoritatea copiilor spre vârsta adolescenței își găsesc satisfacția în practicarea jocurilor electronice. Unul dintre specialiști promovează această perspectivă în cartea sa, Psihologia jocurilor video, afirmând următoarele: „Dacă un adolescent angoasat de prezent își găsește confortul în fața ecranului și a consolei, asta se întâmplă până la urmă pentru că jocurile îi alimentează stima de sine. În timp ce părinții își fac griji pentru viitorul său, iar el se întreabă ce va face în viață, jocurile îl liniștesc: de fiecare dată când depășește o etapă primește mesaje de încurajare din partea calculatorului, noi puncte de viață și rezistență, noi arme și chiar felicitări de la ceilalți jucători dacă joacă în rețea. O ocazie de a se simți în sfârșit apreciat, nu doar ca un elev mediu sau mediocru care „dacă va continua tot așa, nu va face nimic în viață”. (S. Tisseron, 2010, p. 35).
Dezvoltarea socio-emoțională a copilului în societatea contemporană
În stadiul antepreșcolarității, relațiile copilului sunt caracterizate de o ușoară superficialitate. Relațiile copilului în această perioadă sunt mai diversificate și nuanțate în comparație cu stadiul sugarului. În această perioadă relațiile lui cu mama și membrii familiei sunt profund ancorate de aceștia. Universul relațiilor pentru preșcolar se limitează la un grup restrâns, comparativ cu stadiile ce urmează.
Necesitatea educației pentru carieră la elevii de gimnaziu
Consilierea și orientarea școală și profesională a elevilor de clasa a VIII-a a fost dintodeauna o activitate extrem de necesară și pusă în practică în mod deosebit la final de nivel gimnazial. Programa școlară în vigoare pentru disciplina „Consiliere și dezvoltare personală” (ise.ro, 2017), mai precis programa pentru ora de dirigenție, așa cum este cunoscută în mod popular, are în vedere încă din clasa a V-a domeniul de conținut „managementul carierei”, astfel putem observa faptul că este obligatoriu încă din clasa a V-a să se efectueze activități de consiliere și orientare școlară sau a carierei încă de la vârsta de 11-12 ani.
Rolul și contribuția profesorului în realizarea opțiunilor școlare ale elevilor
Édouard Claparède spunea că „exerciţiul unei profesiuni se cheamă vocaţie atunci când răspunde la anumite nevoi adânci ale sufletului”. De asemenea, este un adevăr de necontestat că alegerea profesiunii rămâne o problemă dificilă pentru un tânăr, fiindcă în această alegere se interferează influenţa a numeroşi factori, adesea încă greu influenţabili de şcoală. Practic, influenţa şcolii se izbeşte, adesea, de unele erori ale familiei, iar viaţa dezminte uneori îndrumarea dată de şcoală care dispune încă de mijloace limitate în a face o orientare ştiinţifică. De aici, însă, şi până la politica „braţelor încrucişate”, până la „prejudecăţi” este o mare distanţă.
Studiu privind consolidarea relației școală-familie
Realizarea tuturor sarcinilor instructiv-educative are loc pe fondul unor particularităţi specifice ale modalităţilor de colaborare şcoală-familie şi a valenţelor părinţilor în educarea elevului de clasa I. Educaţia trebuie să cultive valori precum, respectul reciproc, credinţa în egalitatea sau complementaritatea culturală, în vederea unei bune comunicări sau convieţuiri. Fiind necesară cunoaşterea completă a profilului elevului, atât din punct de vedere psiho-pedagogic cât şi a condiţiei sale sociale, şcoala trebuie să colaboreze cu familia sub diverse forme. Colaboarea părinţilor cu şcoala este o condiţie obligatorie pentru atingerea scopului educaţional propus, aceasta conducând la completarea educaţiei elevului şi la dezvoltarea armonioasă a personalităţii acestuia.
Rolul mentorului de practică pedagogică, la debutul în cariera didactică
Mentoratul este o relație care are loc într-un mediu de confort şi siguranţă în care învăţarea şi experimentarea au loc prin analiză, examinare şi reexaminare, reflecţie asupra experiențelor, asupra situaţiilor şi problemelor, asupra greşelilor şi succeselor pentru a identifica oportunităţile de învăţare. Mentoratul este procesul prin care mentorul ajută debutantul să se dezvolte, să-şi dezvolte încrederea în sine, să devină independent, autonom şi matur. Este o relaţie specială prin care se formează o legătură construită pe încredere şi respect, deschidere şi onestitate, un cadru unde fiecare parte poate fi ea însăşi. Pentru ca această relaţie să fie una fructuoasă, trebuie să fie recunoscută nevoia de dezvoltare personală. În primele etape într-o astfel de relație debutantul este relativ dependent de mentor, iar mentorul trebuie să ofere suport, să fie prieten şi să-l încurajeze pentru ca acesta să învețe şi să crească.
Incluziunea socială. Invitație către schimbarea mentalității actuale
În ultima perioadă, am tot auzit vorbindu-se de incluziunea socială. La ce se referă acest tip de incluziune? Conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 – Legea asistenţei sociale – procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării – comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii.
Cititul cu voce tare sau conversația?
Cititul cu voce tare nu doar întărește relația dintre părinte și copil ci și contribuie la dezvoltarea creierului, a competențelor lingvistice sau a creativității, a abilităților de ascultare, atenție sau concentrare. Cărțile oferă lecții de viață stimulând dezvoltarea socială și emoțională învățându-i cum să facă față situațiilor dificile sau stresante din viață. Sunt un real sprijin în dezvoltarea gândirii critice. Citind copilului în fiecare zi, părintele pune bazele învățării, care nu e altceva decât un avantaj pentru atunci când va începe școala. Puțini părinți știu că, atunci când i se citește copilului, anumite zone ale creierului sunt foarte active și exersează recunoașterea și înțelegerea cuvintelor, ulterior contribuind într-o mai mare măsură la dezvoltarea abilităților cognitive esențiale.
Profesorul ideal
Pentru a putea dezbate conceptul de „profesor ideal”, trebuie să începem prin a delimita noţiunea de „profesor”. Termenul este definit în DEX ca fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ; persoană care îndrumă, educă pe cineva”. „Profesorul este conducătorul activităţii didactice ce se desfăşoară în vederea realizării obiectivelor” sau mai nou a competenţelor „prevăzute în documentele şcolare.” Termenul şi conceptul de profesor este adeseori asociat cu termenii dascăl, pedagog, mentor, psiholog, educator etc., deoarece profesorul trebuie să însumeze calităţi subtile de psiholog, pedagog, didactician şi metodist, inventiv şi infatigabil.
Profesorul are o multitudine de roluri în activitatea sa de coordonare didactica, el este lider, expert al actului didactic, agent motivator, consilier, manager etc. El îşi asumă aceste roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui.