Copilul și educația moral-creștină
Fizionomia morală a omului a constituit dintotdeauna un element relevant în aprecierea valorică a atitudinii sale sociale. Ea a devenit o preocupare constantă a oricărei comunități pentru a-și asigura dăinuirea și stabilitatea, precum și conviețuirea pașnică și prosperă a membrilor săi, prin cultivarea calităților lor morale. Educația moral-creștină nu va rămâne o problemă privată a fiecărui individ; ea cere o rezolvare a comunității și instituțiilor care o deservesc. Școlii îi revin sarcini pe direcția dezvoltării și formării intelectuale, morale, estetice, patriotice și religioase. Experiența religioasă îl face pe copil să înțeleagă și să acționeze mai bine, îl luminează interior. Religia este, înainte de toate, un sistem de norme morale; ea răspunde unei exigențe supreme și fundamentale: ascultarea și supunerea fața de transcendență.