Această lucrare explorează sistemul de educație pentru studenții internaționali din România, concentrându-se pe cadrul legal, coordonarea instituțională și provocările cu care se confruntă aceștia. Sunt examinate procesele de admitere pentru studenții din UE și din afara UE, precum și suportul oferit de universități pentru integrarea culturală și socială. De asemenea, lucrarea subliniază rolul noilor tehnologii în îmbunătățirea experienței educaționale pentru studenții internaționali, în special prin platforme de învățare online, modele de învățare hibridă și instrumente de realitate virtuală (VR). Aceste tehnologii facilitează o mai mare flexibilitate, ajută la depășirea barierelor lingvistice și oferă oportunități de învățare imersive. Lucrarea se încheie cu recomandări pentru îmbunătățirea sistemului educațional pentru studenții internaționali din România, punând accent pe utilizarea tehnologiei, incluziune și servicii de suport îmbunătățite.

Cuvinte cheie
România, studenți internaționali, învățământ superior, cadru legal, integrare culturală, tehnologia educației.

Introducere

În ultimii ani, educația pentru studenții internaționali a devenit un aspect din ce în ce mai important al sistemelor de învățământ superior la nivel global, în special în țări precum România, care își propun să își îmbunătățească prezența internațională. Educația pentru studenții internaționali joacă un rol esențial în internaționalizarea universităților, contribuind la diversificarea mediilor academice și la promovarea schimbului intercultural. România, cu istoria sa bogată și oportunitățile educaționale variate, a devenit o destinație de top pentru studenții internaționali, atrăgând tineri din țări din Uniunea Europeană și din afara ei. Lucrarea de față explorează cadrul educațional pentru studenții internaționali din România, punând accent pe structura sa legală, coordonarea instituțională, procesele de admitere, dar și pe provocările și oportunitățile cu care se confruntă aceștia. De asemenea, sunt evidențiate rolul noilor tehnologii în îmbunătățirea experienței de învățare și integrarea culturală a acestor studenți, oferind sugestii pentru utilizarea instrumentelor digitale în scopul îmbunătățirii rezultatelor educaționale. În final, lucrarea își propune să ofere o înțelegere cuprinzătoare a dinamicii educației pentru studenții internaționali în România și impactul acesteia asupra peisajului academic local, dar și asupra regiunii mai largi a Europei Centrale și de Est.

1. Evoluția sistemului educațional pentru studenții internaționali din România: O perspectivă istorică

Sistemul de învățământ superior din România pentru studenții internaționali a suferit o transformare semnificativă, de la regionalizare la internaționalizare, pe parcursul dezvoltării sale istorice. Această evoluție, influențată de o combinație de factori sociali, politici și economici, poate fi împărțită în patru etape majore: perioada timpurie, perioada interbelică, era socialistă și era modernă. Aceste evoluții reflectă nu doar schimbările în politicile naționale, ci și rolul educației în promovarea relațiilor internaționale și modernizării economice (Stanef & Manole, 2013).

1.1 Perioada timpurie: Înainte de 1918
Înainte de 1918, sistemul de învățământ superior din România se caracteriza printr-o concentrare pe educația religioasă și un număr limitat de instituții de învățământ superior. Numărul studenților internaționali în această perioadă era extrem de mic, fiind în principal studenți din regiunile vecine ale Balcanilor, cu o concentrare în domenii precum teologie și drept. Statisticile istorice indică faptul că, la sfârșitul secolului XIX, numărul studenților internaționali era de aproximativ 500, reprezentând circa 8% din totalul populației studențești, ceea ce reflectă un grad scăzut de internaționalizare a sistemului educațional din acea perioadă (Anghelache et al., 2018). Totuși, înființarea unor instituții precum Universitatea din București (1864) și Universitatea din Iași (1860) a poziționat România ca un hub educațional regional, punând bazele internaționalizării viitoare.

1.2 Perioada interbelică: După Primul Război Mondial
După semnarea Tratatului de la Trianon, crearea României Mari a deschis oportunități pentru dezvoltarea rapidă a sistemului său de învățământ superior, în special în domenii precum medicina și ingineria. În această perioadă, România a integrat resurse educaționale din toate provinciile și a consolidat disciplinele academice ale universităților locale, stabilindu-se treptat ca un centru academic în regiune. Această dezvoltare a atras studenți din țările vecine și din alte părți ale Europei. Totuși, Marea Depresiune și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au împiedicat semnificativ procesul de internaționalizare. Până în 1938, numărul studenților internaționali în România scăzuse la doar 211, reprezentând 0,69% din totalul populației studențești (Anghelache et al., 2018). În ciuda acestor provocări, progresele educaționale din această perioadă au consolidat poziția academică a României în regiune și au pus bazele cooperării educaționale internaționale postbelice (Strat et al., 2013).

1.3 Era socialistă: 1945–1989
Era socialistă a marcat o perioadă de creștere rapidă a educației pentru studenții internaționali din România. Ca parte a blocului socialist, România a implementat politici de burse și ajutoare educaționale pentru a atrage un număr semnificativ de studenți din țările în curs de dezvoltare din Africa, Asia și America Latină (Tudorel Andrei et al., 2010). O trăsătură distinctivă a acestei perioade a fost utilizarea educației ca un instrument diplomatic pentru a întări legăturile politice și economice cu țările în curs de dezvoltare. Până la începutul anilor 1980, numărul studenților internaționali ajunsese la aproape 17.000, reprezentând 13% din populația studențească totală a universităților, cu o concentrare pe domenii precum medicina, ingineria, agricultura și economia. Politicile de învățământ superior din această perioadă aveau ca scop nu doar diseminarea cunoștințelor academice, ci și promovarea cooperării internaționale și a schimbului cultural. Aceste eforturi au consolidat poziția României în învățământul superior global.

1.4 Era modernă: După 1990
După 1990, România a făcut tranziția de la un sistem socialist la o economie de piață, deschizând o nouă fază de internaționalizare a învățământului superior pentru studenții străini. După aderarea României la Uniunea Europeană, Ministerul Educației a introdus programe multilingve (engleză, franceză și germană), făcând țara o destinație de top pentru educația medicală din Europa. Conform Raportului privind starea învățământului superior din România pentru anul universitar 2022–2023 , țara a găzduit 30.480 de studenți internaționali la licență în 2022, reprezentând 7,4% din populația totală de studenți la licență. Medicina și ingineria rămân cele mai populare domenii, în special în universități de renume din orașe precum Cluj-Napoca, Iași și București. Comparativ cu alte țări din UE, România atrage studenți internaționali datorită taxelor de școlarizare scăzute, costurilor de trai accesibile și flexibilității programelor multilingve.

2. Analiza orientărilor studenților internaționali din România

2.1 Numărul și distribuția studenților internaționali

2.1.1 Tendințe în evoluția numărului studenților internaționali
Conform Raportului privind starea învățământului superior din România pentru anul universitar 2021–2022, numărul studenților internaționali în România a crescut constant, ajungând la 35.392 de studenți internaționali înscriși în anul universitar 2021–2022, inclusiv studenți români din diaspora. Acest număr reprezintă o creștere de peste 26% față de anul universitar 2015–2016, subliniind importanța tot mai mare a României în educația internațională. În mod specific, medicina, ingineria și economia sunt domeniile principale care atrag studenți internaționali. Domeniul medical, în special, atrage un număr semnificativ de studenți din Europa, Africa și Orientul Mijlociu datorită curriculei riguroase și a predării de înaltă calitate. În plus, taxele de școlarizare scăzute, costurile de trai accesibile și reputația academică acreditată internațional au contribuit semnificativ la creșterea numărului de studenți internaționali înscriși în universitățile din România.

2.1.2 Țările de origine principale
Populația de studenți internaționali din România prezintă o diversitate semnificativă din punct de vedere geografic și cultural. În anul universitar 2021–2022, instituțiile de învățământ superior din România au găzduit 35.392 de studenți internaționali din 149 de țări. Cele mai importante țări de origine includ Republica Moldova, Franța, Israel, Italia, Maroc, Germania, Grecia, Siria, Tunisia, Serbia, Ungaria și Iordania. Republica Moldova reprezintă cea mai mare pondere a studenților internaționali datorită proximității culturale și lingvistice. Studenții din Franța și Italia aleg în principal programele medicale, în timp ce studenții din Maroc și Tunisia sunt atrași de posibilitatea de a studia în limba franceză sau engleză. În plus, numărul studenților din Siria și Iordania a crescut semnificativ în ultimii ani, probabil din cauza resurselor educaționale limitate din țările lor de origine și a politicilor de burse ale României. Studenții din Germania, Grecia și Ungaria sunt mai predispuși să aleagă România datorită proximității și colaborărilor academice internaționale.

2.2 Caracteristici și integrare culturală a studenților internaționali

2.2.1 Caracteristici ale grupurilor
Studenții internaționali reprezintă un grup extrem de diversificat din punct de vedere demografic și academic. În anul universitar 2021–2022, mai mult de 17.000 de studenți internaționali au fost înscriși în programe de medicină, reprezentând aproape 50% din totalul populației de studenți internaționali. Ingineria rămâne, de asemenea, un domeniu important, în special pentru tehnologia informației, ingineria mecanică și arhitectura. Mai mult, numărul studenților internaționali care urmează studii în domeniul artelor și științelor umaniste este în creștere constantă, reflectând atractivitatea României în domeniile non-tehnice. Originile socio-economice ale acestor studenți sunt de asemenea variate. Studenții din țările mai bogate consideră România o destinație de studiu rentabilă, în timp ce cei din țările cu venituri medii și mici sunt atrași de oportunitățile de burse și de costurile de trai mai scăzute.

2.2.2 Adaptarea culturală și integrarea
Procesul de adaptare culturală a studenților internaționali în România variază semnificativ și presupune mai multe provocări, în special pentru studenții din țările non-UE, unde diferențele culturale tind să fie mai pronunțate. Aceste diferențe pot include norme sociale, practici religioase și metode educaționale. De exemplu, mulți studenți au nevoie de timp pentru a se adapta la sistemul educațional din România, care pune un accent puternic pe cunoștințele teoretice.

Limba reprezintă o altă barieră semnificativă. Deși multe universități oferă programe în limba engleză, studenții trebuie, totuși, să învețe limba română de bază pentru comunicarea practică de zi cu zi. În plus, iernile din România, cu clima sa rece, precum și dieta tradițională – adesea bogată în carne – pot fi dificile pentru studenții din regiunile mai calde, tropicale.
În ciuda acestor provocări, studenții internaționali din România manifestă o dorință puternică de a se integra în cultura locală, păstrând în același timp propriile tradiții. În orașele cu niveluri mai înalte de internaționalizare, precum Timișoara, Cluj și București, studenții organizează frecvent activități culturale, cum ar fi schimburi lingvistice, festivaluri de mâncare tradițională și expoziții culturale. Mediul multicultural al României creează un cadru primitor pentru astfel de schimburi. Universitățile încurajează, de asemenea, înțelegerea interculturală prin organizarea de evenimente pentru studenți internaționali și înființarea de birouri studențești dedicate sprijinului multicultural. De exemplu, Universitatea din București găzduiește o săptămânii ale diferitelor culturi internaționale, în cadrul cărora studenții pot prezenta propriile culturi și pot interacționa cu studenții români, promovând astfel înțelegerea reciprocă.

3. Sistemul de educație pentru studenții internaționali din România

3.1 Cadru legal și reglementări

În România, educația studenților internaționali este reglementată de un set de reglementări naționale și europene. La nivel național, Legea educației naționale (Legea nr. 1/2011) reprezintă cadrul legal principal care reglementează toate aspectele educației, inclusiv învățământul superior, admiterea studenților internaționali și drepturile acestora pe durata studiilor. Conform acestui cadru, studenții din statele membre ale Uniunii Europene (UE) beneficiază de tratament preferențial, având aceleași drepturi ca și cetățenii români, inclusiv în ceea ce privește procesele de admitere, taxele de școlarizare și accesul la programele educaționale (Europa.eu, 2024).

Pentru studenții din țările UE, procesul de admitere este reglementat prin acorduri bilaterale între România și respectivele țări, iar condițiile de admitere sunt în general simplificate, reflectând principiile liberei circulații a persoanelor și recunoașterii diplomelor în cadrul UE. Acest sistem asigură un proces administrativ transparent și eficient, care include recunoașterea automată a diplomelor de învățământ superior din statele membre ale UE.

În contrast, pentru studenții din țările non-UE, reglementările sunt mai detaliate și procesul administrativ mai complex. Acești studenți trebuie să îndeplinească condiții suplimentare, precum obținerea unei vize de student, completarea unor proceduri suplimentare pentru recunoașterea studiilor anterioare și susținerea unor evaluări de competență lingvistică, în funcție de limba de predare a programului ales. În plus, universitățile din România sunt obligate să ofere facilități adecvate pentru integrarea studenților internaționali, cum ar fi cazare, orientare culturală și consiliere academică.

Mai mult, pentru a răspunde cerințelor pieței educaționale internaționale și a atrage studenți atât din statele UE, cât și din cele non-UE, România a reglementat în mod specific programele de studiu oferite în limba engleză. Aceste programe sunt structurate astfel încât să asigure coerența educațională la nivel european și internațional, luând în considerare diversitatea lingvistică și culturală a studenților internaționali.

3.2 Instituții care coordonează educația studenților internaționali

În România, educația studenților internaționali este coordonată de diverse instituții centrale și locale care asigură respectarea reglementărilor educaționale și gestionează programele dedicate acestora. La nivel național, Ministerul Educației joacă un rol crucial în dezvoltarea și implementarea politicilor educaționale, inclusiv pentru studenții internaționali. Ministerul coordonează reglementările generale pentru învățământul superior, inclusiv pentru studenții din statele membre UE și din afaceri non-UE, și colaborează cu Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), care gestionează programele de educație internațională și mobilitatea academică.

În plus, fiecare universitate din România dispune de birouri sau departamente dedicate studenților internaționali, responsabile pentru gestionarea procesului de admitere și oferirea de suport continuu pe durata studiilor lor. Aceste birouri joacă un rol crucial în ajutarea studenților internaționali să se adapteze sistemului educațional românesc, oferind informații despre reglementările locale, cazare, servicii de sănătate și activități extracurriculare.

Pentru a sprijini integrarea studenților internaționali în mediul academic globalizat, universitățile românești sunt activ implicate în colaborări internaționale. Aceste parteneriate sunt desfășurate cu instituții din țări membre ale UE și non-UE prin acorduri bilaterale, programe de schimburi și proiecte de cercetare comune. Astfel, România joacă un rol important în crearea unui spațiu educațional diversificat și incluziv, în care studenții din întreaga lume pot colabora, învăța și participa la activități academice internaționale.

Un alt aspect semnificativ al coordonării educației studenților internaționali este promovarea mobilității academice. Universitățile din România sunt membre ale rețelelor educaționale internaționale, precum Erasmus+, iar un număr semnificativ de studenți internaționali sunt atrași de aceste oportunități de mobilitate academică, care contribuie la creșterea vizibilității internaționale a învățământului superior din România.

3.3 Criterii de admitere și procese administrative

Procesul de admitere pentru studenții internaționali din România variază în funcție de tipul de program de studiu ales și statutul de rezidență al candidatului. Pentru studenții din statele membre ale UE, procesul de admitere este simplificat și nu implică formalități administrative suplimentare față de cele necesare cetățenilor români. Studenții din UE pot aplica direct la universitățile din România, beneficiind de aceleași drepturi ca și cetățenii români, inclusiv în ceea ce privește taxele de școlarizare și recunoașterea diplomelor.

În contrast, studenții din țările non-UE trebuie să urmeze o procedură mai complexă, care implică mai mulți pași administrativi. Una dintre cerințele obligatorii este obținerea unui certificat de competență lingvistică, care poate fi în limba română (pentru programele predate în limba română) sau în alte limbi de predare, cum ar fi engleza sau franceza, în funcție de limba de instruire a programului ales. În plus, aceștia trebuie să depună mai multe documente suplimentare, inclusiv copii traduse și legalizate ale documentelor academice care dovedesc calificările anterioare. În unele cazuri, poate fi necesar un examen de admitere sau un interviu.

Universitățile din România oferă o gamă largă de opțiuni financiare pentru studenții internaționali, inclusiv burse de stat, care sunt acordate în funcție de performanțele academice și de nevoile financiare, precum și burse sponsorizate de organizații internaționale sau fundații private. Aceste burse au scopul de a sprijini accesul studenților internaționali la educație de calitate, ajutându-i să acopere o parte din taxele de școlarizare sau cheltuielile de trai pe durata studiilor. În funcție de tipul programului, procesul de admitere poate include examene de evaluare a cunoștințelor și interviuri, menite să stabilească abilitățile academice ale candidatului și motivația acestuia.

3.4 Politici de integrare și suport pentru studenții internaționali

Pentru a sprijini integrarea studenților internaționali, universitățile din România au dezvoltat birouri dedicate acestora, care joacă un rol crucial în asigurarea unei tranziții line către sistemul educațional românesc. Aceste birouri sunt responsabile pentru oferirea de asistență în diverse domenii, inclusiv cazare, integrare socială și orientare academică. Mai mult, personalul specializat oferă informații despre reglementările locale, procedurile administrative, precum și despre viața culturală și socială din România. Scopul acestor birouri este de a se asigura că studenții internaționali se simt sprijiniți și integrați atât în mediul universitar, cât și în societate.

În afară de serviciile administrative, universitățile din România organizează evenimente culturale și sociale care facilitează interacțiunea între studenții internaționali și cei români. Aceste activități contribuie la promovarea unui mediu educațional diversificat și inclusiv, în care studenți din diverse colțuri ale lumii pot învăța unii de la alții și pot construi relații interculturale. Exemple de astfel de evenimente includ sărbătorirea tradițiilor culturale ale țărilor de origine ale studenților internaționali, precum și festivaluri, excursii și întâlniri ale studenților.

Aceste politici de integrare contribuie semnificativ la crearea unui mediu educațional incluziv, care nu doar că sprijină diversitatea culturală, dar și promovează o educație mai globalizată, în care studenții internaționali sunt considerați o resursă valoroasă. Un mediu de învățare multicultural și diversificat ajută la dezvoltarea competențelor globale, esențiale într-o lume tot mai interconectată.

3.5 Rolul tehnologiei în îmbunătățirea învățării pentru studenții internaționali

Odată cu apariția tehnologiilor digitale, resursele de învățare online au devenit din ce în ce mai importante pentru studenții internaționali. Pentru mulți dintre aceștia, în special pentru cei care nu au o stăpânire avansată a limbii locale sau care se confruntă cu constrângeri geografice și de timp, platformele de învățare online oferă opțiuni flexibile și accesibile. Platforme precum Coursera, edX și FutureLearn sunt utilizate pe scară largă pentru a suplimenta metodele de învățare tradiționale, oferind cursuri în diverse domenii de studiu, de la științe umaniste până la știință și tehnologie.

Universitățile din România pot îmbunătăți învățarea studenților internaționali prin integrarea modelelor de învățare mixtă, combinând cursuri față în față cu resurse online. Această abordare poate rezolva barierele lingvistice, poate oferi materiale suplimentare de studiu și poate permite studenților să participe la proiecte colaborative cu colegi din întreaga lume. Mai mult, tehnologiile de realitate virtuală (VR) și realitate augmentată (AR) ar putea fi utilizate pentru a crea experiențe de învățare imersive, ajutând studenții să înțeleagă mai bine subiecte complexe prin simulări interactive.

Aceste tehnologii pot, de asemenea, să faciliteze integrarea culturală, permițând studenților internaționali să exploreze virtual istoria, cultura și geografia României înainte de a ajunge în țară, ușurându-le tranziția în mediul fizic. Prin oferirea de aplicații pentru învățarea limbii și ateliere culturale online, universitățile pot sprijini integrarea studenților internaționali atât în aspectele academice, cât și în cele sociale ale țării gazdă.

4. Impactul educației internaționale asupra universităților din România și asupra regiunii Europa Centrală și de Est

Educația studenților internaționali contribuie semnificativ la internaționalizarea universităților din România și la diversificarea mediului academic. Studiile internaționale din România nu doar că aduc o perspectivă globală asupra proceselor educaționale, dar și promovează interacțiunea culturală și schimbul de idei, îmbogățind experiența academică a tuturor studenților, atât români, cât și internaționali. Acești studenți sunt adesea implicați în cercetări internaționale, participând la proiecte transnaționale de colaborare în domenii precum științele sociale, medicina, ingineria și tehnologia informației, ceea ce ajută la construirea unor rețele academice internaționale și la creșterea vizibilității globale a universităților din România.

Mai mult, diversificarea demografică a studenților contribuie la crearea unui mediu academic mai deschis și inovativ, în care ideile noi și perspectivele diferite pot stimula creativitatea și gândirea critică. Studenții internaționali aduc nu doar cunoștințe teoretice din sistemele educaționale ale țărilor lor de origine, dar și modele educaționale diverse care pot influența pozitiv metodologiile de predare din România. Această diversitate ajută la îmbogățirea curriculumului și la evoluția pedagogică, oferind o oportunitate mai bună de învățare pentru toți participanții la procesul educațional.

Impactul asupra regiunii Europa Centrală și de Est este, de asemenea, semnificativ. Prin internaționalizarea învățământului superior, România își consolidează poziția ca destinație educațională într-o regiune cu o mare diversitate culturală și istorică. În această regiune, educația internațională a devenit un factor esențial în dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și în crearea unui spațiu academic regional mai integrat și colaborativ. Mobilitatea studenților și schimburile academice între România și alte țări din Europa Centrală și de Est au avut un impact pozitiv asupra colaborării universităților din regiune și asupra consolidării poziției regiunii pe harta educațională europeană.

Pe lângă beneficiile directe pentru educație, educația internațională din România are și un impact semnificativ asupra dezvoltării economice a regiunii. Studenții internaționali, în special cei din țările non-UE, contribuie substanțial la economie prin cheltuielile lor pe cazare, mâncare și activități recreative. Pe termen lung, aceștia pot deveni ambasadori ai culturii românești în țările lor de origine. Mai mult, un număr mare de studenți internaționali poate atrage investiții și sprijini internaționalizarea pieței muncii din România, facilitând recrutarea de talente internaționale de către companiile locale și contribuind la dezvoltarea parteneriatelor economice transfrontaliere.

În acest context, educația internațională din România nu doar sprijină modernizarea sistemului educațional românesc, dar joacă un rol important în crearea unei rețele educaționale regionale puternice în Europa Centrală și de Est, promovând schimbul continuu de idei și resurse între țările din regiune.

Concluzie

Această lucrare a explorat starea actuală a educației studenților internaționali în România, provocările acestora și rolul lor în contextul mai larg al internaționalizării învățământului superior. În ciuda provocărilor legate de bariere lingvistice, procese administrative și integrarea culturală, România a făcut progrese semnificative în crearea unui mediu educațional primitor și incluziv pentru studenții internaționali. Prin utilizarea noilor tehnologii, precum platformele de învățare online și realitatea virtuală, România poate îmbunătăți experiențele de învățare ale studenților internaționali și sprijini integrarea acestora.

În concluzie, sistemul de educație pentru studenții internaționali din România este un factor esențial în promovarea excelenței academice și a dezvoltării economice, contribuind la vizibilitatea globală a țării și la poziționarea acesteia în regiunea Europa Centrală și de Est. Politicile viitoare ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea suportului lingvistic, simplificarea procedurilor administrative și adoptarea unor tehnologii inovative de învățare pentru a crea un mediu educațional și mai incluziv diversificat și competitiv la nivel global.

Bibliografie

1. Anghelache, C., Petrescu, I., Anghel, M. G., & Gogu, E. (2018). Evoluția centenară a învățământului în România. București: Editura Economică.
2. Tudorel, A., Teodorescu, D., Oancea, B., & Iacob, A. (2010). Evolution of Higher Education in Romania. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 9, 963-967.
3. Ministerul Educației. (2022). 2021–2022 Raportul privind starea învățământului superior din Romania
4. Ministerul Educației. (2023). 2022–2023 Raportul privind starea învățământului superior din Romania
5. Stanef, R. M., & Manole, A. M. (2013). Educational System Gaps in Romania. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 93, 794-798.
6. Strat, V. A., & Danciu, A. R. (2013). The Higher Education System in Romania: Past – Present – Future. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 93, 859-863.
7. https://europa.eu/youreurope/citizens/education/university/fees-and-financial-help/index_ro.htm accesat la data de 15.10.2024

Fond: 2023 BISU – Proiect de studii specifice la nivel regional și național
Codul proiectului: 21110014121