În contextul actual al transformărilor ce au loc în învățământul românesc, se pune tot mai des întrebarea câți dintre profesori reușesc să facă față actualului sistem de învățământ, cu pregătirea activităților didactice utilizând platforme educaționale, cum reușim să-i captivăm pe elevii noștri să învețe din plăcere. Această trăsătură înnăscută, care se poate perfecționa cu timpul, dacă există interes și se depun eforturi, trebuie să fie piatra de temelie, măsura principală a evaluării și aprecierii profesorilor într-un sistem de învățământ aflat într-o permanentă reformă.
Rolul profesorului poate să fie analizat și din perspectiva relației profesor-elev, nu doar a tehnologiei utilizate sau a metodelor și mijloacelor actuale.

Matematica stă la baza organizării gândirii abstracte și de aceea este stimulul perfect pentru mințile în formare ale copiilor, un ajutor neprețuit în dezvoltarea acestora.

Având în vedere valorile societății contemporane (libertate, responsabilitate, toleranță, cooperare), se impune o nouă abordare a relației profesor-elev: asumarea de către profesor și elevi a unei responsabilități morale comune în cadrul relației educaționale, conducând la angajarea afectivă și efectivă în procesul educațional, cu predarea și evaluarea utilizând metode noi, inovative la orele de matematică.

Acest interes pentru știința numerelor se regăsește și în activitățile cotidiene, deschiderea copiilor spre a dobândi cunoștințe matematice fiind o oportunitate grozavă pentru a exersa noțiunile de matematică și a observa că, în realitate, matematica face parte din viața noastră de zi cu zi, nu este un concept abstract pe care îl utilizează doar în cadrul perioadelor de curs.

Obiectivele actuale care se impun privind matematica sunt:

• dezvoltarea interesului pentru matematică (prin rezolvarea unor probleme variate cu referințe din viața cotidiană, adaptate noilor cerințe educaționale) din perspectiva unei educații indiferent de elev (mediul de unde provine, școala unde învață);
• stimularea gândirii logice și a interesului pentru lărgirea orizontului în educație, prin legarea matematicii de aspectele științei, prin abordarea diferitelor metode interactive, prin utilizarea: Google Meet, Classroom, Teams, Aplicația Jamboard, ClassFlow, Edmodo, Ariadna, Edupuzzle, Quizlet, Kahoot;
• înțelegerea legăturii dintre matematică, viață și alte discipline sau domenii ale științei.

Specialiștii din domeniul educației susțin acțiunea constructivă a educației: educația este în atenția preocupării tuturor statelor lumii; învățământul trebuie să fie considerat, în orice societate, ca fiind reflecția nevoilor societății.

Predarea lecțiilor utilizând platforme educaționale necesită timp pentru crearea resurselor, realizarea materialelor, dar și a testelor de evaluare. Astăzi, în contextul actual, utilizarea RED-urilor este o sursă foarte eficientă și practică: testele sunt standardizate, oferă lecții video, planificări, fișe de lucru, simulări care permit personalizarea învățării, cresc atractivitatea elevilor spre descoperire și permit adaptarea ușoară a conținuturilor în funcție de nivelul și capacitățile specifice ale elevilor.

Gândirea matematică se manifestă printr-o mare varietate de activități intelectuale legate de memorie și imaginație, și anume: judecare, raționare, înțelegere, explicare, invenție, deducție, inducție, analogie, abstractizare, generalizare, comparație, concretizare, clasificare, diviziune, rezolvare de situații-problemă, dar acestea trebuie îmbinate cu creativitatea și imaginația, prin utilizarea metodelor moderne și a platformelor digitalizate.

Raționamentul matematic și gândirea riguros științifică creează elevului posibilitatea de înțelegere a celorlalte discipline, cât și de pătrundere a problemelor privitoare la natură, viață, societate. De asemenea, se contribuie la formarea și dezvoltarea capacității de a munci organizat și ritmic.

Învățământul matematic are ca rezultat formarea unor deprinderi și capacități necesare în activitatea matematică și care devin utile în activitatea practică a omului, în viața cotidiană a viitorului adult.

Profesorul de matematică are un rol esențial în formarea deprinderilor de calcul, dar și de raționament — aceasta este o sarcină fundamentală a învățământului matematic. Ele reprezintă „instrumente” operaționale utile pe întregul parcurs al învățământului, stând la baza întregului sistem al deprinderilor matematice. Deprinderile de calcul (mintal și scris) constituie deprinderi de bază pentru rezolvarea problemelor, dar acestea se combină cu utilizarea RED-urilor educaționale, care oferă o viziune nouă asupra învățării.

În gimnaziu, elevii dobândesc cunoștințe elementare de calcul numeric, precum și noțiuni de geometrie sintetică; accentul principal se pune pe formarea conștientă a deprinderilor de calcul oral și scris, corect și rapid, cu utilizarea procedeelor raționale de calcul, dar și a raționamentelor matematice în problemele de demonstrat.

Calculul mintal are o importantă contribuție la dezvoltarea gândirii; obiectivul final al învățării calculului este dezvoltarea gândirii logice a elevilor. Supusă unui antrenament continuu prin efectuarea unor calcule exacte și rapide, judicios gradate, gândirea elevului se dezvoltă și se disciplinează, ceea ce reprezintă esențialul în perspectiva schimbărilor în educație.

Sistemul cunoștințelor matematice formează în mintea elevilor o construcție după modelul riguros logic al științei matematice. Acest model este caracterizat prin continuitate și legătură logică, prin utilizarea raționamentului deductiv și inductiv în formarea conceptelor matematice.

Astfel, în contextul schimbărilor actuale, profesorul este chemat să se implice în luarea deciziilor de politică educațională la diferite niveluri, precum și în procesul complex, dificil de inserție profesională și socială corespunzătoare noilor condiții.

Pentru a detalia și exemplifica din experiența mea la clasă, trebuie pornit de la noțiunile teoretice care vizează faptul că programa școlară reprezintă documentul curricular care reglează activitatea didactică, fiind considerat instrumentul de lucru al unui profesor. Din experiența la clasă, trebuie respectată succesiunea lecțiilor și a temelor în care sunt grupate, dar, fiind o unitate flexibilă, m-am putut adapta în funcție de nivelul clasei și al gradului de asimilare al cunoștințelor.

Eu am prezentat la clasă, de fiecare dată, elevilor structura de ansamblu a unei unități de învățare și le-am vorbit despre ce o să învățăm în următoarele ore, cum se vor desfășura orele, când va urma evaluarea și ce va trebui să știm la finalul acesteia. Rolul profesorului este esențial și în alegerea activităților de învățare. De asemenea, prezint matematica ca pe o „poveste” în câteva minute, pentru a lega cunoștințele trecute cu cele ce vor urma să fie achiziționate.

Activitățile de învățare au rolul de a valorifica experiența concretă a elevilor, reprezintă o ofertă flexibilă care poate fi adaptată și completată, vizează în mod special activitatea elevului, nu a profesorului, și definesc contexte de învățare variate și diversificate. Acestea oferă posibilitatea de a realiza un demers didactic personalizat în funcție de particularitățile clasei și ale nivelului elevilor, cu scopul de a asigura formarea și dezvoltarea competențelor prevăzute în programa școlară, în contextul specific fiecărei clase de gimnaziu.

Profesorul are libertatea contextualizării programei și proiectării unor parcursuri personalizate, ca exemplele de activități de învățare, pentru a realiza un demers didactic adecvat nivelului concret de la clasă. Profesorul este cel care proiectează forma de organizare a lecției și alege metodele de predare-învățare adaptate nivelului clasei de elevi.

Folosirea metodelor de predare-învățare moderne și utilizarea diverselor platforme de învățare au o influență pozitivă asupra activității intelectuale, activând atenția, imaginația, gândirea creatoare. Strategiile active la orele de matematică pun în valoare anumite valențe formatoare de cultivare a capacității de muncă a elevilor, cu scopul realizării competențelor specifice în corelație cu activitățile de învățare.

Metodele active, în contrast cu metodele tradiționale, au în vedere dezvoltarea intelectuală și dezvoltarea unor operații logice, cum ar fi capacitățile de a compara, de a organiza, de a calcula și a verifica, a unor operații științifice, a capacității de a strânge, organiza, asocia și structura informații.

Orice absolvent de învățământ liceal ar trebui să demonstreze competențele-cheie, și anume: comunicarea în limba maternă, comunicarea în limbi străine, competențe în matematică și competențe în științe și tehnologie, competențe digitale și de utilizare TIC, competența de a învăța să înveți, competența de relaționare interpersonală și competențe civice, spirit de inițiativă și antreprenoriat, sensibilizare culturală și exprimare artistică — acestea permit adaptarea absolventului la nevoile societății.

Bibliografie

1. Bruner, J. Procesul educației intelectuale, Editura Științifică, București, 1970.
2. Cerghit, I. Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
3. Cerghit, I., Neacșu, I., Negreț-Dobridor, I., Pânișoară, O. Prelegeri pedagogice. Editura Polirom, Iași, 2001.
4. Cucoș, C. Pedagogie, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2006.
5. Davitz, J., Ball, S. Psihologia procesului educațional. E.D.P., București, 1978.
6. Mânzat, I. Dezvoltarea gândirii științifice la elevi. În: Psihologia educației și dezvoltării, coord. I. Radu. Editura Academiei, București, 1983.
7. Joița, E. Pedagogie — educație și curriculul, Editura Universitaria, Craiova, 2003.
8. Sorin, C. Curriculum pedagogic, Volumul I. Editura Didactică și Pedagogică, 2008.
9. Voicu, V. „Optimizarea învățământului în contextul societății bazate pe cunoaștere”. Conferința Internațională, 2012.
10. aicicrescmontessori.ro/blog/matematica-de-zi-cu-zi/
11. martinfabian1.weebly.com/martin-fabian/aplicatii-practice-ale-matematicii-in-viata-cotidiana