Prin deschiderea sa către toate abilitățile corpului și minții, eficacitatea teatrului în descoperirea pasiunilor, setea pentru nou, învățarea ascultării sau exprimării este de uimitoare. Teatrul dinamizează munca in echipa, a construiește grupuri, sporește încrederea și capacitatea de exprimare a elevilor de orice vârstă. Când ne gândim la teatru și la munca actorului, ceea ce ne vine imediat în minte este uimitoarea capacitate a actorului de a memora și de a întruchipa texte complexe. Cunoașterea depășește limitele psihicului și se manifestă în fiecare dintre gesturile, expresiile și posturile interpretului: actorul devine una cu cuvintele. „…Teatrul educațional poate educa și alina, poate forma oameni mai buni.” (observatorcultural.ro). Dar ar fi posibil ca teatrul să energizeze, să accelereze și să susțină învățarea unei limbi străine? Care pot fi beneficiile utilizării teatrului în cadrul cursurilor de limbi străine?
Învățarea unei noi limbi, conform metodelor tradiționale de învățare, se face cel mai adesea prin ascultare, scriere și citire. Auzul și văzul sunt apoi simțurile cele mai folosite pentru a stimula memoria elevului. Atunci când un actor învață textul cu metoda de memorare care i se potrivește, acest text cunoscut „pe de rost”, analizat și repetat, trebuie să fie spus în interacțiunea cu partenerii săi.
Când elevii învață o limbă străină într-un cadru academic, sunt în general departe de a o experimenta. Permițându-i elevului să pună în practică cunoștințele dobândite, teatrul îl va ajuta să-și consolideze această nouă limbă într-un mod durabil, mai instinctiv, deblocând astfel o formă de instinct lingvistic. „Integrat în procesul educațional încă din copilărie, teatrul poate dezvolta tânărului competențe și abilități care îl ajută să se integreze cu mai mare ușurință în comunitate, să chestioneze fenomenele din mediul înconjurător și să acționeze într-un mod creativ.” (https://unatc.ro/devunatc/agenda-unatc/teatrul-in-scoli/) În plus, abordarea teatrală le va permite elevilor să se detașeze de învățarea obositoare a gramaticii în favoarea spontaneității: experiența scenei le va permite să-și elibereze creativitatea și să capete încredere că se pot exprima și comunica, experimentând limba și nu doar gândindu-se la ea. Interpretând o anumită situație într-o limbă străină pe scenă, elevul va putea, de fapt, să-și activeze atât memoria fizică, cât și cea emoțională: își va aminti, dincolo de cuvinte, tot ceea ce a simțit și, astfel, își va însuși vocabularul într-un context care implică mișcările corpului și eliberarea sferei emoționale.
Integrarea teatrului în lecții va permite, de asemenea, profesorilor să își revitalizeze predarea, elevii vor experimenta astfel limba nu individual, ci colectiv, dezvoltând o nouă calitate a ascultării, care va face schimburile din clasă mai vii. Învățarea nu se mai face singur, ci în spiritul asistenței reciproce. „Într-un joc de rol, jucătorii creează și dezvoltă personaje unice cu trăsături, abilități și fundaluri specifice. Ei navighează printr-o narațiune elaborată cu atenție, luând decizii și participând în conversații care oglindesc situații din lumea reală.” (https://britannia-school.com/ro/role-playing-games-in-english-simulations-for-oral-practice/) Există exerciții clasice distractive care pot fi benefice pentru învățarea și integrarea unei limbi străine.
Un simplu exercițiu dinamic de memorare îi plasează pe elevi în cerc, în picioare, transmitandu-si pe rând un cuvânt pe o temă specifică definită de profesor. Regula este că, odată ce un cuvânt a fost rostit, nu mai poate fi spus din nou. EJocul implica rapiditate și abilitatea de a trimite fiecare cuvânt precis către unul dintre parteneri, la întâmplare, printr-un impuls fizic (am putea, de exemplu, să folosim o minge sau un obiect pentru a ne transmite simbolic cuvântul). Acest exercițiu poate fi adaptat utilizării unor propoziții simple sau complexe, folosind cuvinte în cadrul unei construcții gramaticale impuse anterior. Viteza exercițiului îl va obliga pe elev nu numai să memoreze rapid cuvintele rostite de partenerii săi – deoarece același cuvânt nu poate fi repetat – ci și să își folosească repertoriul lingvistic instinctiv și instantaneu. Tot în cerc, elevii menționează pe rând, de data aceasta în sensul acelor de ceasornic, un obiect pe care ar dori – de exemplu – să îl ia cu ei în următoarea călătorie în străinătate. Fiecare elev trebuie apoi să rosteasca numele propriului obiect, amintindu-și și pronunțând obiectele enumerate anterior de colegii săi. Aceste exerciții foarte simple sunt lăsate la latitudinea profesorului, care poate, de exemplu, să aleagă să le adapteze pentru a lucra la asociații de idei (cuvântul pronunțat trebuie să aibă o legătură cu cel pronunțat anterior), sunete (cuvântul rostit trebuie să aibă aceeași muzicalitate precum cuvântul precedent sau același număr de silabe, rima).
Un alt tip de exercițiu implică mimi, ventriloci și păpuși. Pentru acest exercițiu, profesorul va pregăti un număr de foi de desenat care descriu acțiuni zilnice simple sau complexe. Pe rând, elevii vor veni la tablă pentru a mima acțiunea desenată. Elevii care urmăresc acțiunea vor trebui să ghicească și să descrie situația în limba studiată folosind propoziții complexe. Pentru o dificultate mai mare, același exercițiu poate fi făcut și în perechi. Elevii reprezintă fizic o anumită situație împreună pe scenă și se pot exprima doar între ei folosind un dialect voit incomprehensibil (de tip gibberish). La sfârșitul scenei, fiecare elev-spectator va oferi propria interpretare a scenei în limba studiată, încercând să descrie cu precizie pașii.
Următorul exercițiu necesită un nivel deja mai avansat de cunoaștere a limbii. Doi elevi stau față în față pe scaune. Un alt elev se află în spatele fiecăruia dintre ei. Cei doi elevi așezați vor trebui să mimeze fizic conversația inițiată de cei doi ventriloci plasați în spatele lor. Acesta este un exercițiu care va necesita ascultare și interacțiune între cei patru participanți: cei doi actori ventriloci trebuie să răspundă coerent, iar cei doi actori păpușari trebuie să însoțească dialogul cu gesturi și expresii.
Când elevii au un anumit nivel, este foarte posibil să li se acorde mult mai multă libertate de exprimare pe scenă. Se pot propune improvizații scurte, mai puțin ghidate, individual sau în grup, pe o temă aleasă de profesor sau de elevi. De exemplu, se pot propune scene scurte improvizate bazate pe un loc, o situație specifică, o propoziție sau un scurt extras dintr-un text studiat anterior. Extrasul ales poate fi o piesă de teatru sau o povestire scurtă.
În concluzie, prin activități teatrale, elevii pot lucra la toate abilitățile: înțelegerea scrisă, exprimarea scrisă, dicția, interacțiunea orală, ascultarea, muzicalitatea lingvistică, intonația și, în plus, este posibilă și integrarea activităților teatrale fără a pune în scenă o piesă de teatru.
De la dialoguri și jocuri de rol până la a construi un rol pe o mare scenă, drumul este lung, dar plin de descoperiri, energie și cuceriri.
Bibliografie
unatc.ro/devunatc/agenda-unatc/teatrul-in-scoli/
britannia-school.com/ro/role-playing-games-in-english-simulations-for-oral-practice/
www.dramanotebook.com/drama-games/
Profil iTeach: