„A fost odată…”, așa începe povestea fiecăruia dintre noi, cu aceste câteva cuvinte care ne poartă în alte lumi, lumi care la vârsta copilăriei par posibile, și cumva, ducem cu noi mai departe, pe măsură ce înaintăm în vârstă, această nostalgie a copilăriei pe care o regăsim doar în cămările ascunse ale minții noastre sau…în textele literare.
Cadrul didactic are astfel această fericită menire de a educa copilul, de a-l forma, de a-i deschide aripile și de a-i ghida zborul către cunoaștere, o călătorie care-l va ajuta să se descopere pe sine și lumea din jurul lui. Astfel, în cadrul orelor comunicare limba și literatura română, lectura, în general, și textele literare, în special, au un rol covârșitor în dezvoltarea competențelor elevilor și anume: receptarea și exprimarea de mesaje orale în contexte de comunicare, receptarea unei varietăți de mesaje scrise și redactarea de mesaje în diverse situații de comunicare.

Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cititul cărților. – Miron Costin

Literatura pentru copii reprezintă de fapt o formă de cunoaștere a realității, realitate exprimată în cuvinte cu ajutorul imaginilor artistice care îi ajută pe școlari să își dezvolte inteligența, să își exprime sentimentele și să deprindă învățătura din ceea ce studiază sau lecturează. În acest sens, fragmente din operele unor mari scriitori români, dar și ale unor autori străini, au fost selectate cu grijă pentru a fi accesibile elevilor în funcție de nivelul clasei lor.

Gândirea școlarilor cu vârsta cuprinsă între 6/7 și 10/11 ani se dezvoltă de la concret la abstract, orice lucru mărunt poate prinde viață și poate căpăta puteri supranaturale. În această lume a literaturii, obiectele sau necuvântătoarele pot vorbi, pot zbura sau se pot comporta asemenea oamenilor. Din comportamentele lor, din vorbele lor, copiii pot înțelege mai ușor sentimentele (dragostea, ura, prietenia) și trăiesc alături de eroii lor emoții puternice: râd, plâng, oftează sau se bucură împreună. Toate aceste trăiri la o vârstă fragedă lasă urme adânci și au o influență puternică asupra lor.

Deși abia învață să scrie în clasa pregătitoare, școlarii pătrund în lumea basmelor și se familiarizează cu creații  literare în proză, care contribuie la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective, la formarea personalității acestora. Apar, așadar, fragmente din opere literare care încântă copilăria elevilor și-i determină să prețuiască vitejia (Povestea lui Harap-Alb și  Fata babei și fata moșneagului,  de Ion Creangă), adevărul și cinstea (Sarea în bucate,  cules de Petre Ispirescu, Pinochio, de Carlo Goldoni, Cenușăreasa, de Frații Grimm) iubirea față de cei care te cresc și te îngrijesc (Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu, Neghiniță, de Barbu Ștefănescu Delavrancea) și să manifeste interes pentru natură (Rapsodii de primăvară, de George Topîrceanu) și pentru lumea necuvântătoarelor ( Din lumea celor care nu cuvântă, de Emil Gîrleanu).

Începând din clasa a II-a, pe lângă faptul că învățătorul urmărește ca ai săi elevi să își consolideze deprinderea de a citi corect, coerent, expresiv, să își formeze capacități de utilizare corectă a sensurilor cuvintelor sau să își dezvolte operațiile gândirii, el trebuie să-i motiveze pe școlari și să le trezească interesul pentru lectură. Tot acum școlarii învață structura unei cărți (titlu, autor, capitol), să citească anumite fragmente selectate și să răspundă la întrebările cadrului didactic valorificând informațiile din textul studiat. Ei pornesc la drum cu pași mici în lumi fantastice pentru a-l întâlni pe Vrăjitorul din Oz, să-l însoțească în călătoria cunoașterii și a dorului pe Apolodor, fiind capabili la finalul clasei a II-a să descopere personaje, să le observe comportamentul și să-și poată exprima sentimentele față de protagoniști și de întâmplările lor  în texte scurte.

În clasele a III-a și a IV-a, textele literare aduc ceva nou în povestea lor. Temele se diversifică și parcă provoacă pe elevi la noi întâlniri spectaculoase cu eroi de seama lor. Fac cunoștință cu Nică din Amintiri de copilărie, de Ion Creangă,  participând la năzdrăvăniile lui, călătoresc prin Valea cu fluturi, cu păsări și cu flori, de Fănuș Neagu, află multe lucruri despre prietenie în Doi mari prieteni, de Mihail Sadoveanu și în Cel mai bun prieten,de V. Sivetidis, fac diferența dintre eroii poveștilor lor și cei care au existat cu adevărat, dorindu-și în continuare să fie eroi ca Aurel Vlaicu, după Mihail Drumeș și încep să înțeleagă cu adevărat puterea cuvintelor, bucuria pe care ți-o oferă lectura odată ce ai găsit Cheița de aur, de Aleksei Tolstoi care îți deschide Povestea fără sfârșit, de Michael Ende.

Toate aceste povești și basme au un rol formator. Pe lângă faptul că elevii deprind multe cunoștințe despre natură, despre lumea gâzelor și a animalelor, despre prietenie, onoare, iubire, adevăr, minciună, bine, rău, dreptate, curaj, ei își dezvoltă limbajul, imaginația și gândirea creatoare.

Și cum să nu le influențeze comportamentul și modul de a gândi după ce au înțeles pe deplin exemplele pozitive, dar și pe cele negative întâlnite în texte? Cu ajutorul cadrului didactic, școlarii analizează însușirile personajelor, sesizează trăsăturile de caracter, au o atitudine critică față de personajele negative, înțeleg de ce nu este corect comportamentul acestora din urmă și reușesc asocierea unor elemente descoperite în textele citite cu experiența proprie.

Poveștile încep frumos și se termină frumos, poate de aceea ne reîntoarcem la ele mereu, dar nu doar pentru acel happy end,  ci pentru că ele încă mai au multe de spus, iar copiii multe de aflat. Și, asemenea personajului din Cartea cu visuri a Otiliei Cazimir: Numai eu știu ce povești minunate pot spune literele care încă n-au nume.