În societatea contemporană, problematica educației este redimensionată datorită schimbărilor din toate domeniile vieții sociale. Educația se deplasează tot mai mult spre mediul nonformal, deoarece un curriculum (prescris) unitar nu poate răspunde, singur, dezideratului educației permanente, care este o realitate de necontestat. Astfel, se observă cum educația extracurriculară câștigă teren în formarea tinerilor. Educația, văzută ca un proces continuu de învățare, va asigura dezvoltarea pe termen mediu și lung. În contextul actual, transmiterea de cunoștințe însoțite de abilități, valori și atitudini asigură îndeplinirea finalităților relevate de documentele școlare. Deoarece elevii vor fi formați sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, „educația curriculară” trebuie completată cu valențele formative ale activităților extracurriculare.
După cum am precizat, alături de competențele din curriculumul formal, educația, în toate formele ei, formează și abilități de viață, căci dacă se dorește ca disciplinele predate să-și atingă obiectivele propuse, este necesar, să ne asigurăm că elevii vor transfera informațiile, cunoștințele direct în viața reală. Încă nu a fost descoperită cea mai bună metodă care să asigure învățarea, dar activitățile extracurriculare oferă elevului oportunități noi, prin crearea nu de metode, ci de contexte noi ale învățării. Acestea oferă o mare libertate de construcție a învățării, având un larg caracter interdisciplinar și eficiente metode de formare a caracterului elevilor, încă din clasele primare, completând setea de investigare caracteristică acestui nivel de școlaritate. Emoțiile profunde trăite de elevi în timpul derulării activităților extracurriculare facilitează dezvoltarea abilităților de viață. Copilul este adesea în situația de a nu putea explica ceea ce cunoaște, de a nu reacționa corespunzător la un stimul cotidian, deoarece nu dispune de pârghiile de intervenție, de o corelare a cunoașterii teoretice cu abilitățile practice. Așa se poate explica faptul că elevului îi lipsesc abilitățile de viață.
Întâlnim adesea elevi care refuză comunicarea, care prezintă o teamă de necunoscut, dovada clară că dezvoltarea emoțională este problematică. Se pot identifica numeroase alte exemple de copiii care nu corelează ceea ce știu că trebuie să facă, cu ceea ce fac cu adevărat. În mediul formal sau informal, organizând activități de învățare care presupun folosirea metodelor activ participative, elevii sunt puși în situația de a interrelaționa cu membrii grupului. Deși cunosc regulile, situația devine tensionată deoarece nu stăpânesc un limbaj destul de bogat pentru a se face înțeleși. La vârste mai mari, nu reușesc să comunice rând pe rând și comunicarea este afectată. Această posibilitate de a lucra în echipă dezvoltă abilități de interrelaționare, necesare nu doar pe traseul școlar ci pe tot parcursul vieții.
O altă abilitate greu de dobândit se dovedește a fi aceea de a menține un stil de viață sănătos. Multitudinea tentațiilor alimentare, capacitatea redusă de a-și stăpâni pornirile și slaba informare legată de starea de sănătate, duce la dezvoltarea unui stil de viață nesănătos, de care, cu greu se pot detașa. Un pas important în stabilirea necesității de a dezvolta o abilitate sau alta îl constituie cunoașterea de sine. Aceasta generează încredere în forțele proprii, în capacitatea de a învăța și de a se adapta provocărilor cotidiene.
Abilitățile de viață se pot dezvolta la orice disciplină de învățământ, interdisciplinar, transdisciplinar, în cadrul orelor prevăzute în planul cadru, dar și în cadrul curriculumului la decizia școlii, prin dezvoltarea unor discipline opționale. Pașii derulării procesului de formare a abilităților de viață se regăsesc prezenta lucrare. În ceea ce privește identificarea nevoilor grupului țintă, am propus aplicarea unor chestionare, completarea unor fișe de observație sau discuțiile purtate cu părinții și elevii. Menționez că în ciclul primar aceste abilități nu pot fi decât conturate, ele urmând a fi maturizate în celelalte cicluri școlare și apoi în viața de adult. Deci rolul învățătorului este de a facilita învățarea abilităților de viață, printr-un proces dinamic de predare învățare, profitând de maxima disponibilitate educativă manifestată de elevii ciclului primar. Suportul matematic al activităților extracurriculare se constituie ca un un factor, care catalizează procesul de învățare, deoarece este atractiv și provocator, prin mesajul inclus, iar cuantificarea acțiunilor are rolul de a dinamiza desfășurarea activităților.
Sintetizând informațiile, scopul proiectării activităților extracurriculare cu suport matematic este acela de a dezvolta în elevii ciclului primar abilități dezirabile, care să faciliteze legătura dintre cunoștințele teoretice și cele practice. În identificarea nevoilor am luat în considerare vârsta și preocupările elevilor, posibilitățile de mișcare și gândire, necesitățile de învățare. Obiectivele formulate pentru fiecare tip de abilitate sunt realiste și ușor de atins, cu ajutorul strategiilor de instruire, care să corespundă stilurilor de învățare. Brainstormingul, dezbaterea, studiul de caz, instruirea directă, jocurile de rol, dramatizările sunt tot atâtea metode de învățare utilizate. Prin exemplele de activități extracurriculare, în care am evidențiat suportul matematic, am dorit să ofer un plus de atractivitate. În ceea ce privește evaluarea, nu se pune problema obținerii unor rezultate imediate, scopul ei, fiind acela, de a ne adapta demersurile viitoare, pentru a optimiza tot ce ține de procesul de formare a abilităților de viață.
Demn de menționat este faptul că abilitățile se pot forma derulând un întreg program de activități, nu doar o activitate izolată. Fiecare activitate poate favoriza dezvoltarea mai multor abilități, cum se va observa, punând în practică propunerile de activități oferite. Cred că doar derularea primelor activități implică o oarecare dificultate, până la familiarizarea cu tiparul lor. În exemplele de activități am urmărit să ilustrez dezvoltarea celor mai utilizate abilități de către elevii din ciclul primar.
Prin activitățile „Învinge, dar nu te certa!” și „Pe cărări de munte”, am ilustrat modalități de a lucra pentru îmbunătățirea abilității de a gestiona emoțiile. Am ales să ilustrez prin activități derulate în afara clasei și a școlii, deoarece gestionarea emoțională are de suferit atunci când stimulii exteriori sunt de o mare încărcătură informațională sau regulile rutiniere aplicate în mediul securizant al clasei nu pot fi urmărite. Derulând de mai multe ori același tip de activitate, elevii pot fi familiarizați cu impactul social și reacțiile lor vor fi diminuate, nu anulate.
Pentru a îmbunătăți capacitatea de interrelaționare am proiectat activități extracuriculare diverse, punându-i pe elevi în variate situații de învățare. ”Târgul din curtea școlii” îi va pune în ipostaza de a-și asuma rolul unui adult, deci comportamentul adaptativ va fi diferit prin complexitatea relațiilor ce se vor crea. Vor trebui să investească într-un efort de gândire și voință pentru a–și păstra seriozitatea și a-și modifica tipologia reacțiilor. Exista diferențe semnificative între relațiile stabilite în jocurile dinamice, care sunt realitatea copiilor și relațiile posibil serioase care vor fi necesare în această împrejurare. Tot pentru ilustrarea abilității de interrelaționare am propus activitatea ” Cercul de fotografie”. Am facut acestă alegere, observând entuziasmul cu care se fotografiază și își postează fotografiile. Interrelaționarea nu înseamnă doar relațiile stabilite față în față, ci acum suntem mereu transpuși în realitatea virtuală și este cazul să învățăm noi modalități de a relaționa. Fișa de evaluare, aplicată la sfârșitul activității, are rolul de a îmbunătăți alegerile în ceea ce privește tipul de activități. Elevii își pot exprima opinia, mai curând dacă au un termen de comparație.
„Vizită la fermă” este o activitate atipică pentru elevii din mediul urban. Numărul mare de stimuli cu care vor avea de luptat își va pune amprenta asupra dinamicii grupurilor. Ni s-a sugerat mereu să ne cunoaștem elevii, ei bine acestea sunt ocazii adevărate de cunoaștere și de relaționare. Recapitulând, materialul didactic matematic va fi oferit de animale, fotografii și obiecte din cele mai diverse. Nu este lipsit de importanță faptul că vom afla și ce nu funcționează în formarea abilității de interrelaționare prin medierea situațiilor conflictuale care cu siguranță nu vor lipsi.
O altă abilitate avută în vedere este cea de a lucra în echipă. Există impresia, uneori eronată, că e suficient să vorbești, ca să poți lucra în echipă cu alții. Ei bine, se poate vorbi și se poate ajunge la dispute. Se știe că la fomarea echipelor, dacă alegerile nu sunt aleatoare, ele sfârșesc prin a nemulțumi pe unii dintre elevi. Activitatea ”La petrecere muncim” se vrea una distractivă prin muncă și acesta este modul în care m-am gândit, că pentru distracție elevii își vor uni eforturile cu mai mult interes și mai puțină tensiune. Organizarea cu strictețe a atribuțiilor este menită să limiteze neînțelegerile și observatorul adult va avea rolul de a calma spiritele entuziasmate.
În legătură cu abilitatea de a lucra în echipă este și cea de ascultare activă pe care am dezvoltat-o în dezbaterea „Știu să comunic”. Se pare că impresia de bun ascultător este falsă, dacă ne ghidăm după răspunsurile date de elevi sau adulți la diverse întrebări. Pentru a forma o echipă unită este important să ne asigurăm că auzim și suntem auziți. Ascultarea activă tocmai aceasta urmărește prin observarea comportamentelor dezvoltate în timpul relaționării. Menținerea contactului vizual, comunicare adecvată verbal și nonverbal, întrebările pertinente și mai ales legate de realitatea momentului și intervenția gradată, sunt tot atâtea indicii că ascultăm activ, deci cel din fața noastră este important.
Am ales ca modalitate de lucru dezbaterea pentru a provoca cu adevărat aceste valori comportamentale. Faptul că elevii în clasa a IV-a au capacitatea de a-și susține cu argumente opiniile, deci capacitatea de bun ascultător sau vorbitor, este susținută și de valențele cognitive. Când vor completa chestionarul de evaluare, citind întrebările, nu va fi nevoie să le evidențiem rezultatele pentru că, își vor da singuri seama.
Ca și abilitate de viața planificarea și organizarea învățării este esențială pentru progresul școlar. Dacă ar fi vorba de jocuri, cred că toți ar deprinde acestă abilitate cu mare ușurință, dar școala este un pic mai mult de atât. Titlul ”Valoarea seriozității ”se dorește a fi sugestiv pentru așteptările de la această activitate extracurriculară. În clasa a II-a ei sunt deja familiarizați, cu ceea ce înseamnă școala și dorința de a învăța nu le este străină. Am dorit, prin propunerea acestei activități, să atrag atenția asupra faptului că existența unor liste sau tabele de verificare a sarcinilor poate fi de un real ajutor. Se poate exersa abilitatea de organizare a învățării și în situații mai puțin școlastice, de exemplu prin învățarea unui nou sport.
„O zi din viața unui elev” nici nu mai trebuie prezentată pentru că este evidentă dorința de a valorifica abilitatea de a avea un stil de viață sănătos. Pentru o viață de calitate și o învățare durabilă este nevoie a ne forma deprinderi de viață sănătoase. Toți elevii au sentimentul că știu tot ce trebuie, adevărat, doar că nu prea aplică. Primul pas în aceast demers este acela de a le reaminti ce știu deja, apoi de a evidenția capacitatea lor de a trăi la întâmplare și efectele acesteia pe termen lung. Odată cu elevii, acesta este un bun moment de reflecție și pentru adulții participanți ca voluntari. Se va observa, că puțin efort va îmbunătăți calitatea vieții și atenția acordată atât comportamentului alimentar cât și celui social își va spune cuvântul.
Pregătim elevi pentru meserii ale viitorului, pentru ceva ce nici măcar nu ne putem imagina, dacă analizăm cu sinceritate viața secolului XXI. Dar privind în urmă oamenii au facut schimburi încă din epoca de piatră, cu fructe și piei, ei și-au dezvoltat abilitățile antreprenoriale din vremuri imemoriale. Nimic nu ne poate convinge, că nu vom face acest lucru și în viitor. Totul pornește de la întrebarea copilului: ”Ce imi dai, ca să-ți dau?”. Activitatea ”Afacerea mea ” este potrivită pentru acomodarea cu banii, cu schimburile, cu clienții. Comportamentul social în aceste împrejurări este supus unor reguli nescrise, dar care este bine să fie respectate de dragul armoniei și al progresului economic. Bogații lumii au fost întreprinzători de când se știu. ”Să vinzi și pielea ursului din pădure ” poate fi o expresie sugestivă, sub care se poate derula activitatea.
Un loc special îl ocupă dezvoltarea abilității de a fi bun. Aș putea să menționez că voluntariatul este de fapt abilitatea vizată, dar aleg să spun „Oameni fiți umani! Aceasta este prima voastră îndatorire” ( J.J. Rousseau). Nu știu dacă este o rutină, nu știu dacă se poate învăța, dar știu că este ceea ce ne identifică ca oameni și că dăruind vom dobândi: abilități de relaționare, de viață sănătoasă, de lucru în echipă, de comunicare, de gestionare a emoțiilor etc.
Cred că ar trebui derulate săptămânal aceste activități extracurriculare de voluntariat, deoarece exersând bunătatea ea va deveni o a doua natură pentru elevii pe care îi educăm. „Valoarea ajutorului” ca și forma de ajutor în afara aspectului material, atrage atenția elevilor asupra faptului că este destul de dificil să fii pregătit mereu să te oferi pe tine, căci informațiile oferite în timpul efectuării temelor au un puternic impact emoțional.
Mi-am dorit să ofer exemple de activități dintre cele mai variate și mai puțin întâlnite, pentru a provoca interesul și participarea tuturor celor implicați în educație. Suportul matematic ales pentru activitățile extracurriculare au făcut parte din regia „spectacolului” învățării pentru că, orice învață, dacă sunt entuziasmați, elevii transformă totul în ”spectacol”. Să ne bucurăm împreună că putem fi părtași la acest eveniment educativ, care este viața de zi cu zi alături de elevii noștri!