Studiul „De la limba maternă la bilingvism și multilingvism” abordează tema dezvoltării vorbitorilor bilingvi sau multilingvi pornind de la raportul proporţional între competenţa în limba maternă şi învăţarea unor noi limbi străine. Dezvoltarea unei competențe foarte avansate de utilizare a limbii materne reprezintă una dintre cele mai importante premise pentru însușirea unei a doua sau a treia limbi. Lucrarea mai abordează și importanța transferului între limbi înrudite. Acolo unde există asemănări fonetice, lexicale și sintactice, elevul poate trece mai ușor de la învățarea unei limbi de bază la o a doua, înrudită.

Considerată o competenţă esenţială pentru viaţa în societatea mileniul al treilea, comunicarea eficientă reprezintă unul dintre subiectele preferate ale linviştilor şi nu numai. Dezvoltarea profesională, individuală şi culturală depind astăzi de competenţa lingvistică în două sau chiar mai multe limbi. Paşii de urmat pentru a face trecerea de la limba maternă la multilingvism au reprezentat un subiect de studiu extins în ultimele decenii.

Un prim pas spre o analiză a parcursului achiziţiei de limbaje noi îl reprezintă invetigaţia factorilor care determină folosirea mai multor limbaje în educaţie sau introducerea mai multor limbi de studiu în curriculumul şcolar. În ţări cu o populaţie eterogenă şi diversitate linvistică, multilingvismul facilitează comunicarea şi colaborarea între şi în comunităţi. Un alt factor demn de menţionat pentru promovarea multilingvismului îl reprezintă dorinţa de promovare a identităţii naţionale, ceea ce ar justifica folosirea mai multor limbi în educaţie.

Numeroase ţări susţin învăţarea limbilor străine în şcoli pentru promovarea şi dezvoltarea naţională sau regională. Studiile realizate asupra programelor de învăţare a limbilor străine indică mai multe trăsături comune considerate cheie pentru succes (Cenoz, 10). Acestea includ:

• Susţinere din partea familiei şi a comunităţii;
• Stăpânirea foarte bună a limbii materne ca premisă esenţială pentru dezvoltarea intelectuală, astfel ca aceasta să aibă rolul de facilitator pentru învăţarea unei a doua sau a treia limbi;
• Copiii pot învăţa o limbă nouă într-o varietate de moduri, în funcţie de personalitatea proprie şi de mediul socio-cultural;
• Competenţele cognitive şi lingvistice se transferă;
• Profesorii trebuie să fie foarte experimentaţi în folosirea şi predarea limbii străine.

Studiile efectuate în diferite părţi ale lumii au explicat modul în care are loc transferul lingvistic de la o limbă de studiu la alta. Astfel, cercetătorii au concluzionat că bilingvismul influenţează pozitiv învăţarea unei noi limbi, evidenţiind astfel caracteristica de transfer de la o limbă la alta. Totuşi, strategiile şi contextele care optimizează şi facilitează transferul sunt într-un proces continuu de îmbunătăţire şi adaptare pentru o maximă eficienţă a procesului instructiv-educativ (Cenoz, 12).

Transferul ca premisă pentru multilingvism

Studiul realizat de Bild şi Swain (1989) a evidenţiat că există anumiţi factori care determină amplitudinea procesului de transfer între limbi. Conceptul cheie al cercetării lor a fost diferenţa lingvistică ca punct de referinţă pentru succesul transferului dintre limbi. Astfel, în cazul unui  individ care învaţă limbi înrudite eficienţa procesului de transfer este mare date fiind similitudinile fonetice, structurale, sintactice sau lexicale dintre cele două limbi.

Transferul se realizează cu mai multă uşurinţă pornind de la limba maternă spre o limbă înrudită. Un vorbitor de limbă engleză va învăţa mai uşor limba germană datorită asemănărilor dintre cele două limbi, decât limba rusă. Între engleză şi rusă posibilitatea transferului este extrem de redusă sau chiar inexistentă (Ringbom, 1987).

Transferul lingvistic este de asemenea favorizat de dezvoltarea optimă a capacităţii de exprimare în limba maternă În astfel de contexte, educaţia bilingvă are un succes sporit. Neglijarea educaţiei formale atrage după sine o serie de consecinţe pe plan cognitiv, dar şi lingvistic. Legătura dintre însuşirea limbii materne şi învăţarea uneia sau mai multor limbi străine trebuie cu atât mai mult evidenţiată cu cât, în anumite medii, educaţia formală este neglijată în favoarea utilizării unei limbi minoritare, în context informal.

Swain et al (1990) au demonstrat că abilităţile de comunicare dobândite în context formal ajută la învăţarea unei limbi străine. Astfel elevii bilingvi cu bune abilităţi de comunicare în limba maternă şi o altă limbă străină, manifestă o mai mare uşurinţă în învăţarea unei a treia limbi, în comparaţie cu elevii cărora le lipsesc abilităţile menţionate.

Transferul sau influenţa trans-lingvistică a fost observată şi în context informal. Totuşi, cercetarea la acest nivel este încă în stadiile preliminare. Informal, formal sau combinat, mediul de învăţare a unei limbi străine poate varia foarte mult. De aceea, paralelismele privind eficienţa anumitor contexte de la un mediu la altul necesită un studiu mai amanunţit. Concluzia care se impune, însă, este aceea că există o formă de multilingvism progresiv, în care bilingvismul înlesneşte învăţarea unei noi limbi.

Bilingvismul şi dezvoltarea cognitivă

Numeroase studii au adus dovezi despre influenţa pozitivă a bilingvismului asupra dezvoltării cognitive. Cummins, Swain şi Bialystok sunt câţiva dintre cercetătorii care au demonstrat că bilingvismul sporeşte creativitatea, abilităţile de vedere spaţială, conceptualizarea şi conştientizarea meta-lingvistică.

Elevii bilingvi au o flexibilitate congnitiva sporită datorată faputlui că învăţarea unei limbi străine crează condiţiile propice pentru dezvoltarea strategiilor de procesare specifice. Cu cât este mai bună cunoaşterea limbii, cu atât mai mare impactul asupra proceselor cognitive.

McLaughlin şi Nayak (1989) au argumentat că este un fapt obişnuit pentru elevii avansaţi în studiul unei limbi străine să folosească o gamă mai largă de strategii de învăţare decât începătorii. Avansaţii sunt de asemenea mai atenţi la eficenţa diverselor strategii de învăţare. Nayak et al. (1990) au arătat că elevii multilingvi pot trece mai uşor de la o strategie la alta în funcţie de cerinţele sarcinilor de lucru. Tot în aceaşi manieră, vorbitorii mai experimentaţi au o eficienţă sporită în utilizarea strategiilor implicite de învăţare.

Comunicarea socială aduce şi ea dovezi relevante pentru beneficiile bilingvismului şi multilingvismului. Copiii bilingvi sunt consideraţi mai receptivi la nevoile interlocutorilor în comparaţie cu monolingvii. Această stare de fapt îşi găseşte explicaţia  în aceea că bilingvii adesea trec de la o limbă la alta în funcţie de situaţia socială de comunicare. Avem astfel dovezi clare pivind sensibilitatea comunicativă atribuită bilingvismului şi multilingvismului.

Perspective educaţionale asupra învăţării celei de-a doua sau a treia limbi străine

În ceea ce priveşte învăţarea unei a doua sau a treia limbi, vârsta este factorul căruia i se dă cea mai multă atenţie, în mod constant. Singleton (1989) şi Long (1990) oferă exemple ilustrative din cercetarea aprofundată asupra importanţei vârstei în învăţarea unei a doua sau a treia limbi străine. Introducerea timpurie a unei a doua limbi străine are efecte combinate. Unele studii au arătat că nu există diferenţe între cei care învaţă mai devreme şi cei care încep studiul mai târziu, pe când altele precum cea a lui Genesee (1987) a demonstrat avantaje pentru începerea mai târzie a învăţării unei a doua limbi.

Pe baza acestor studii, mulţi cercetători susţin introducerea treptată a unei a doua şi a treia limbi pentru a optimiza rezultatele. În lumina rezultatelor studiilor deja menţionate, elevii trebuie să-şi consolideze mai întâi competenţele complexe în limba maternă, înainte de a începe învăţarea  unei alte limbi.

Profesorii de limbi străine ar trebui să se familiarizeze cu etapele de dezvoltare a limbajului pentru a putea să eficientizeze experienţa de învăţare a elevilor lor prin adoptarea celor mai bune strategii de creştere a abilităţilor comunicative. Aşadar, nu doar planificarea lecţiilor ci şi dezvoltarea profesională continuă îi pot ţine pe profesori la curent cu noile tendinţe din cercetarea lingvistică care pot fi puse în practică pentru dezvoltarea biligvismului şi multilingvismului elevilor.

Bibliografie

Bialystok, E. (1991) Meta-linguistic dimensions of bilingual language proficiency. In E. Bialystok  (ed). Language Processing in Bilingual Children. Cambridge: Cambridge University Press.
Cenoz, J. and Valencia, J. F. (1994) Additive trilingualism: Evidence from the Basque Country.  Applied Psycholiguistics.
Cummins, J. (1979) Linguistic interdependence on the educational development of bilingual  children. Review of Educational Research 49, 222-51.
Cummings , J. (1993) Bilingualism and second language learning. Annual Review of Applied  Linguistics 13, 51-70.
Ringbom, H. (1987) The Role of the First Language in Foreign Language Learning. Cleavedon:  Multilingual matters.
Swain, M.,  Lapkin, S., Rowen, N. and hart, D. (1990) The role of the mother tongue literacy in  third language learning. Language, Culture and Curriculum 3, 65-81.