Feedbackul eficient presupune ca o persoană să aibă un obiectiv, să întreprindă acțiuni pentru a-l atinge și să primească informații relevante despre performanța sa în raport cu obiectivul. Un feedback eficient este concret, specific și util; oferă informații aplicabile. Feedbackul, asemenea evaluării, compară standardele și așteptările cu performanța reală a elevilor pentru a evalua calitatea muncii. Totuși, scopul feedbackului diferă de cel al evaluării prin faptul că urmărește să evidențieze acele aspecte ale performanței care îndeplinesc standardele și așteptările, mai degrabă decât să noteze performanța.

Este important ca profesorii să clarifice standardele și așteptările înainte ca elevii să se implice în lecție. Procedând astfel, elevii vor învăța cum să-și evalueze singuri performanța în viitor. Procesul de feedback oferă o oportunitate pentru profesori și elevi de a avea un dialog semnificativ despre ce diferențiază o performanță de succes de una nereușită, analizând împreună așteptările și standardele (Fink, 2003:91).

Profesorii pot învăța să ofere un feedback de calitate împărțind lecția în părți și permițând elevilor să exerseze suficient ceea ce va fi inclus în evaluarea formală. La finalul fiecărei etape, profesorul poate discuta cu elevii despre progresul lor.

Pe lângă feedback, evaluarea este și ea un obiectiv educațional important. Fink (2003:27) consideră că evaluarea poate îmbunătăți experiența generală de învățare și include patru componente esențiale.

Prima componentă este evaluarea orientată spre viitor, care include exerciții și probleme prezentate într-un context din lumea reală, relevante pentru conținutul cursului. Aceste tipuri de sarcini cer elevilor să privească dincolo de finalul cursului. Pentru a formula astfel de întrebări, profesorul trebuie să ia în considerare situații viitoare în care elevii ar putea avea nevoie de aceste cunoștințe și apoi să creeze o întrebare care să reflecte acea situație reală. Întrebările ar trebui să fie deschise, iar ipotezele-cheie să fie oferite, astfel încât profesorul să poată evalua calitatea răspunsului elevului.

A doua componentă a evaluării constă în explicarea clară a criteriilor și standardelor care vor fi folosite pentru a evalua performanța elevului. Profesorii trebuie să identifice caracteristicile unei lucrări de calitate. Ulterior, trebuie să evidențieze calitățile care separă o lucrare acceptabilă de una excelentă. Furnizarea unor exemple de lucrări excepționale ale elevilor poate fi utilă în clarificarea acestor standarde și criterii. Ideea din spatele diferențierii este că toți elevii ar trebui să aibă șansa de a experimenta succesul (Fink, 2003:91).

A treia componentă a evaluării este crearea de suficiente oportunități pentru autoevaluarea elevilor. Aceasta este o abilitate deosebit de importantă, pe care elevii trebuie să o dezvolte pe măsură ce avansează în parcursul academic și profesional. Autoevaluarea poate fi realizată individual sau în grup. Pentru a avea succes, elevii trebuie să înțeleagă criteriile și standardele adecvate pentru evaluarea propriilor performanțe.

În acest context, feedbackul profesorului ar trebui oferit în mod constant, cât mai curând posibil după realizarea sarcinii de către elevi. Acesta trebuie să clarifice diferențele dintre o performanță slabă, acceptabilă și excepțională și să fie formulat într-un mod amabil și încurajator. Această componentă este importantă deoarece mulți elevi pot fi, la început, inconfortabili în a primi feedback și în a-și evalua singuri performanțele. Profesorul ar trebui să încerce să evidențieze cel puțin un aspect pozitiv al performanței elevului (Fink, 2003:91).

Oferirea unui feedback pozitiv și adecvat este o componentă esențială în crearea unui mediu educațional care încurajează învățarea activă și asumarea de riscuri din partea elevilor.

Bibliografie
Fink, L. Dee (2003). *Creating Significant Learning Experiences: An Integrated Approach to Designing College Courses*. San Francisco: Jossey-Bass.
Hattie, John & Timperley, Helen (2007). *Puterea feedbackului*. Review of Educational Research, 77(1), 81–112. doi.org/10.3102/003465430298487
Black, Paul & Wiliam, Dylan (1998). *Evaluarea și învățarea în clasă*. Assessment in Education: Principles, Policy & Practice, 5(1), 7–74.
Sadler, D. Royce (1989). *Evaluarea formativă și proiectarea sistemelor de instruire*. Instructional Science, 18(2), 119–144.
Brookhart, Susan M. (2017). *Cum să oferi feedback eficient elevilor tăi* (ediția a 2-a). Alexandria, VA: ASCD.
Nicol, David J. & Macfarlane‐Dick, Debra (2006). *Evaluarea formativă și învățarea autoreglată: un model și șapte principii ale feedbackului eficient*. Studies in Higher Education, 31(2), 199–218.
Shute, Valerie J. (2008). *Concentrarea pe feedbackul formativ*. Review of Educational Research, 78(1), 153–189.