Consilierul educativ este profesionistul calificat care oferă sprijin educațional, psihologic și social elevilor în contextul unei instituții de învățământ preuniversitar. Consilierul educativ nu este un „administrator de discipline” sau cel care „păstrează ordinea”, ci un specialist cu pregătire în psihologie, pedagogie și consiliere care lucrează pentru dezvoltarea holistică a elevului. Conform definiției oferite de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), consilierul educativ este un „profesionist care oferă sprijin psihosocial și educațional elevilor, cu scopul de a-i ajuta să-și atingă potențialul academic, profesional și personal, și de a promova bunăstarea lor emoțională și socială”.

În contextul românesc, rolul consilierului educativ este definit de legislația în vigoare și include:

• Consiliere educațională prin ajutorul dat elevilor ca să aleagă traseul educațional potrivit și să se pregătească pentru etapele următoare ale vieții.
• Sprijin psihosocial prin oferirea de ajutor emoțional și psihologic pentru a aborda problemele și provocările personale.
• Orientare vocațională prin ghidarea elevilor în explorarea opțiunilor de carieră și în luarea deciziilor privind viitorul profesional.
• Prevenire și intervenție prin identificarea și abordarea problemelor comportamentale, emoționale și sociale.
• Dezvoltare personală prin promovarea abilităților de viață, a autoreglării emoționale și a relațiilor interpersonale sănătoase.

Importanța consilierului educativ

În societatea contemporană, rolul consilierului educativ a căpătat o importanță crescândă din mai multe motive: provocări de sănătate mintală în rândul tinerilor, creșterea ratelor de depresie, anxietate și alte probleme psihice în rândul adolescenților, impactul tehnologiei și a rețelelor sociale asupra bunăstării emoționale, presiunea academică și a performanței în societatea competitivă., crize de identitate și de autoestimă în perioada adolescenței, complexitate socioeconomică, inegalitate socioeconomică și disparități de acces la educație, migrație și transformări în structura familiei tradiționale, schimbări rapide pe piața muncii și incertitudine profesională, nevoie de orientare vocațională mai sofisticată și adaptată., probleme comportamentale și sociale, creșterea bullying-ului și a violenței în școli, consumul de droguri și alcool în rândul tinerilor, probleme de disciplină și de comportament disruptiv., necesitate de mediere și rezolvare a conflictelor, Incluziune și echitate, nevoie de sprijin pentru elevii cu dificultăți de învățare sau cu cerințe educaționale speciale, integrarea elevilor din minorități și a celor vulnerabili, prevenirea abandonului și a inechităților educaționale, dezvoltare holistică a elevului, recunoașterea că educația nu se limitează la transmiterea de cunoștințe, ci implică dezvoltarea personală și socioemoțională, necesitate de a pregăti elevii pentru viață, nu doar pentru examene, promovarea wellbeing-ului și a calității vieții.

În România, rolul consilierului educativ s-a dezvoltat treptat și se confruntă cu o serie de provocări specifice. El este adesea perceput ca având un rol secundar, în comparație cu profesorii. Se confruntă cu o lipsă de claritate privind rolul și responsabilități în unele instituții și o recunoaștere limitată din partea sistemului și a comunității din cauza resurselor insuficiente. Nu există spații neadecvate pentru consiliere (birouri mici, lipsa de confidențialitate, precum și resurse materiale și financiare limitate.

Un tip de consilier educativ este și dirigintele.

Consilierul de clasă, cunoscut și sub denumirea de diriginte, este profesorul responsabil de conducerea unei clase și de coordonarea activităților educative, administrative și sociale ale clasei. Dirigintele este, de fapt, „managerul clasei” și are o responsabilitate mai largă decât predarea unei discipline specifice: conducerea și organizarea clasei prin: stabilirea unui mediu de lucru ordonat și productiv, elaborarea și implementarea regulamentului clasei, gestionarea absențelor și a disciplinei, organizarea orarului și a activităților clasei, consiliere educațională prin: ajutorul  dar elevilor în alegerea disciplinelor opționale și a traseului educațional, oferirea de informații despre oportunități educaționale și profesional, orientarea vocațională inițială și explorare a intereselor, comunicarea cu părinții prin: organizarea de ședințe regulate cu părinții pentru a discuta progresul elevilor., informarea despre comportament, absențe și performanță academică cu implicarea părinților în rezolvarea problemelor, construirea unei relații de parteneriat, suportul emoțional și social prin: ascultare activă și oferirea de sprijin elevilor în dificultate, identificarea problemelor emoționale sau comportamentale, referirea către consilierul școlii sau către alți specialiști, promovarea unui climat pozitiv și incluziv în clasă, gestionarea problemelor comportamentale, aplicarea regulamentului și a măsurilor disciplinare, medierea în conflicte între elevi, comunicarea cu părinții și cu conducerea școlii în cazuri de indisciplină, prevenire a comportamentelor disruptive, realizarea de activități extracurriculare, organizarea și coordonarea activităților clasei (excursii, proiecte, sărbători), implicarea elevilor în activități școlare și comunitare, dezvoltarea spiritului de echipă și de solidaritate, documentare și raportarea diferitelor situații școlare, completarea catalogului și a documentelor administrative, raportarea absențelor și a problemelor disciplinare, menținerea comunicării cu conducerea școlii și cu consilierul școlii, documentarea progresului și a problemelor elevilor.

Dirigintele lucrează cu aceeași clasă, de obicei, doi ani consecutivi, ceea ce permite construirea unei relații de încredere mai profunde, are o viziune de ansamblu asupra elevilor și a clasei, întâlnește elevii zilnic și poate identifica rapid problemele.

Dirigintele este atât profesor de discipline, cât și conducător de clasă, ceea ce poate crea tensiuni în gestionarea timpului.

Provocări actuale duc la confuzie de rol. Astfel mulți diriginți nu înțeleg clar care sunt limitele responsabilității lor și când trebuie să refere către consilierul școlii. Resursele sunt insuficiente, multe școli nu au consilier școlii, deci dirigintele trebuie să facă și rolul consilierului. Nu există o formare adecvată. Diriginții nu primesc formare suficientă în consiliere și în recunoașterea problemelor psihologice.

În concluzie, sistemul ideal ar fi ca fiecare diriginte să fie pregătit în consiliere de bază, comunicare și recunoaștere de probleme, fiecare școală să aibă cel puțin un consilier școlar cu calificare aprofundată și să existe o colaborare strânsă între diriginți și consilierul școlii pentru a oferi sprijin coordonat.

Bibliografie

Jigău, M. (2007).** *Consilierea educațională și orientarea școlară și profesională*. București: EDP.

Jucan, D., & Bocoș, M. (2022).** *Teoria și metodologia evaluării în educație*. Pitești: Paralela 45.

Cosmovici, A., & Iacob, L. (2018).** *Psihologie educațională*. Iași: Polirom.

Golu, M. (2019).** *Psihologie evolutivă și a adolescenței*. București: Trei.

Păun, E. (2017).** *Pedagogia relațiilor interpersonale în școală*. București: Humanitas.

Sălăvăstru, D. (2020).** *Psihologia educației și dezvoltării*. Iași: Polirom.

Cerghit, I. (2018).** *Metode și tehnici de predare*. București: Aramis.

Roco, M. (2021).** *Creativitate și performanță în educație*. Cluj-Napoca: Eikon.

Zlate, M. (2019).** *Psihologia relațiilor interpersonale și a comunicării*. București: Trei.

Oprea, C.L. (2018).** *Managementul clasei de elevi*. București: Humanitas.

Pânișoară, I.O. (2020).** *Comunicarea eficace în educație*. Iași: Polirom.

Munteanu, A. (2019).** *Consiliere și orientare în educație – Manual practic*. Cluj-Napoca: Eikon.

Cojocaru, V.M., & Bârna, M. (2020).** *Psihologia adolescentului – Teorie și practică*. Iași: Polirom.

Neacșu, I. (2017).** *Procese și strategii de învățare*. București: Humanitas.

Vrăsmaș, T. (2018).** *Educația pentru sănătate mintală*. București: Trei.