În vederea furnizării unui răspuns pertinent la întrebarea-cheie cuprinsă în titlul articolului, este necesar apelul la triada personalității umane, constituită din: temperament, caracter și aptitudini. În primul rând, temperamentul este una dintre laturile personalității care se manifestă cel mai pregnant în conduită și comportament prin reacții, mișcări și vorbire. Temperamentul are caracter înnăscut, fiind în strânsă legătură cu aspectele biologice ale persoanei, în special cu sistemul nervos și sistemul endocrin. Din această cauză, temperamentul nu se modifică substanțial pe parcursul vieții, ci poate fi modelat cu ajutorul caracterului. În al doilea rând, caracterul este latura relațional – valorică a personalității care se dobândește și se formează pe parcursul existenței individului, ca urmare a integrării acestuia într-un sistem de valori. În al treilea rând, aptitudinile reprezintă latura instrumental – operațională a personalității, incluzând o complexitate de însușiri psihice și individuale, structurate într-un mod original, pe baza predispozițiilor genetice, fapt care permite efectuarea cu succes deosebit a unor activități. Cu alte cuvinte, pe o bază ereditară, aptitudinile se construiesc prin exersări prilejuite de activități, deci se dobândesc în mod similar grefării caracterului uman.

Cuvinte-cheie: personalitate, temperament, caracter, aptitudini, ereditate, dobândire, portrete psihocomportamentale, coleric, sangvinic, flegmatic și melancolic, teoria inteligențelor multiple, inteligența emoțională, motivație, reflecție, atenție, disciplină, curiozitate, învățare prin joc, concentrare, participare, relaționare, dialog, context real, interactivitate, latura formativă, învățare activă, rememorare pozitivă

În contextul învățământului actual, activitatea de predare – învățare – evaluare este concepută ca un proces complex în care atenția se focalizează pe latura formativă, elevul devenind un participant activ la propria lui instruire, sub atenta îndrumare a profesorului, căruia îi revin multiple roluri în vederea eficientizării învățării, fiind, în mod simultan: facilitator, mentor, mediator, dar și evaluator formativ.

Un prim argument în vederea conturării unei modalități prin care profesorii pot influența formarea caracterului elevilor pornește de la premisa că individul este răspunzător de starea în care se află și, cu puțin antrenament cognitiv, poate să își modifice singur această stare. Se poate învăța cum să îți schimbi starea interioară în acord cu dorința de moment, astfel încât să ieși dintr-o stare negativă și să intri într-o stare pozitivă. Reflecția asupra succesului, folosită zilnic, va aduce elevul în cea mai bună stare psihică pentru a reuși să învețe la nivel de performanță. Tehnica presupune rememorarea unui eveniment plăcut cu o încărcătură specială, în care te-ai simțit foarte bine în urma unui succes obținut prin învățare, încercând să retrăiești momentele de mulțumire care au însoțit o astfel de experiență pozitivă. În acest caz, profesorul are rolul de a stimula activitatea de învățare a elevului, apreciind întotdeauna rezultatele muncii acestuia, prin intermediul unor răspunsuri afirmative, optimiste, empatice, întrucât orice răspuns negativ destabilizează elevul și îi influențează caracterul într-un mod nedorit.

Alte modalități prin care profesorul poate influența considerabil formarea unui caracter armonios în cazul elevului sunt cultivarea atenției și asigurarea retenției și a transferului informațiilor. Controlul minții umane înseamnă controlul gândirii și se realizează prin manifestarea unui interes deosebit față de obiectul concentrării, astfel încât mintea să fie ocupată în mod activ cu ideile și nu cu efortul de a se concentra. Atunci când dorim să ne concentrăm atenția asupra unui anumit subiect, trebuie să trezim în noi un interes puternic față de subiectul respectiv. Acesta este rolul fundamental al profesorului, de a menține trează atenția elevilor pe parcursul orelor de curs, prin intermediul diverselor metode didactice de predare – învățare – evaluare considerate a fi eficiente, pe baza studiilor de cercetare care urmăresc fluctuația atenției elevilor pe durata orelor de curs în funcție de metodele didactice utilizate.

O primă metodă de cultivare a interesului elevilor față de domeniul limbilor moderne, spre exemplu, ar fi utilizarea mijloacelor audiovizuale, precum: smartboard, videoproiector, imagini și video-uri educaționale. Prin gradul de funcționalitate, acestea creează o ambianță propice receptării mesajelor și implicit, însușirii cunoștințelor și formării competențelor reale. Consider că video-urile educaționale vizualizate de către elevi în cadrul orelor de curs în vederea introducerii noului subiect al unei secvențe de învățare ilustrând aspecte ale vieții socio-economice și spirituale tipice diferitelor epoci ale umanității au un rol semnificativ în dezvoltarea capacității acestora de a discerne între bine și rău. Observând anumite comportamente și consecințele anumitor acțiuni, elevul poate integra elementele pozitive în dezvoltarea caracterului său și poate anihila aspectele negative care au un impact nefast asupra evoluției sale individuale, fapt evidențiat de capacitatea moralizatoare a profesorului. De asemenea, mesajele audiovizuale integrate în cadrul orelor de curs devin principalul mijloc de comunicare: fie ca sursă de informare (pretext pentru conversație, ca suport pentru dezvoltarea exprimării orale sau în scris), fie ca exemplificare a utilizării limbii moderne în situații concrete de viață.

Din punctul meu de vedere, prin intermediul dialogurilor pe diverse teme propuse de către profesor, acesta integrează elevul în contextul social, dezvoltându-i capacitatea de relaționare cu ceilalți, contribuind în același timp la dezvoltarea inteligenței emoționale. Astfel, toate portretele psihocomportamentale vor participa la dialog: colericul, sangvinicul, flegmaticul și melancolicul, fapt care îi va determina pe toți participanții la interacțiunea socială să se cunoască mai bine și să își aleagă prietenii. La acest nivel, trebuie menționat faptul că profesorul își asumă rolul de facilitator al conversației, încurajând și tiparele psihocomportamentale timide, precum: flegmaticul și melancolicul să participe la discuție, având în vedere că persoanele caracterizate de aceste tipuri temperamentale sunt destul de timide și nu vor avea curajul să intervină în conversație. Astfel, caracterele compensează prin capacitatea lor de a accepta intervențiile exterioare benefice, maschează temperamentele și își apropriază trăsături pozitive noi.

O strategie alternativă pentru captarea promptă a atenției elevilor hiperactivi constă în recurgerea la jocuri logice distractive în context real, prin interacțiunea directă dintre elevi și profesori, care cultivă răbdarea și concentrarea, dar și în plan virtual, pe platformele Quizizz, Wordwall, Kahoot! și Genially, pentru a oferi câteva exemple.

De asemenea, chestionarele de identificare a tipului dominant de inteligență oferă o perspectivă particularizată asupra caracterului fiecărui elev și contribuie la cultivarea aptitudinilor acestuia. În procesul formării caracterului elevilor, profesorul are nevoie de o înțelegere profundă a modului în care fiecare copil percepe, procesează și valorifică informația. Instrumentele de identificare a tipurilor dominante de inteligență devin, în acest sens, repere esențiale. Ele nu doar conturează profilul cognitiv al elevului, ci dezvăluie trăsături de personalitate, preferințe de lucru și potențiale direcții de dezvoltare. Aplicarea teoriei inteligențelor multiple în mediul școlar actual permite profesorului, dirigintelui și consilierului școlar să descopere nuanțe ale individualității elevilor: de la predispoziția spre comunicare și cooperare (inteligența interpersonală), la capacitatea de introspecție (inteligența intrapersonală), sensibilitatea artistică, logica matematică, orientarea spațială sau conexiunea cu natura. Înțelegerea acestor particularități conduce, în mod firesc, la identificarea stilului de învățare al fiecăruia — vizual, auditiv, kinestezic sau mixt — și la stimularea autocunoașterii, un pas esențial în formarea caracterului. Fiecare elev ar trebui să își cunoască, prin intermediul testelor interpretate de către profesor, diriginte, consilier școlar sau psiholog, tipul de inteligență dominant (de exemplu, inteligența interpersonală, intrapersonală, lingvistică, vizuală sau spațială, auditivă sau muzicală, kinestezică sau motorie, logică sau matematică, dar și naturalistă) și implicit, stilul de învățare (bazat pe observare vizuală, pe ascultare activă, pe comunicarea cu ceilalți etc.), pentru a se autocunoaște, căci, apelând la introspecție, elevul își poate analiza obiectiv resursele și capacitățile interioare, putând solicita din partea profesorului sarcini de lucru personalizate. În paralel, profesorul care își construiește o evidență a tipurilor de inteligență și a stilurilor de învățare din clasă dobândește un instrument pedagogic valoros: posibilitatea de a proiecta activități care să îi implice pe toți elevii clasei, să le trezească interesul și să le cultive aptitudinile într-un mod autentic și motivant.

În scopul formării unui caracter puternic al elevilor, profesorul trebuie să potențeze motivația intrinsecă. După ce a reușit să capteze și să mențină atenția elevilor, este necesar ca profesorul să reliefeze motivele pentru care elevii ar trebui să se pregătească temeinic pentru fiecare oră de curs. Pe de o parte, nu există motivație mai bună decât aceea de a vedea că ai făcut progrese remarcabile în învățare. De aceea, profesorul trebuie să îi insufle elevului o stare de optimism și să îi aprecieze eforturile zilnice în procesul de învățare. Pe de altă parte, transformarea învățării într-un joc interactiv va trezi un interes profund pentru lucruri care înainte li se păreau plictisitoare elevilor. Este cunoscut faptul că, în timpul jocului, copiii depun chiar și eforturi uriașe, fac acest lucru în mod natural, fără să se simtă obosiți, pentru că se joacă, iar activitățile ludice sunt corelate direct cu starea de bine și plăcerea. O muncă plăcută este efectuată mult mai rapid și cu mai puțin efort resimțit decât una care nu este plăcută. În acest caz, profesorul trebuie să sesizeze activitățile de învățare agreate de către elevi și să încerce să le integreze cât mai des în scenariile didactice.

În concluzie, alături de familie, profesorul are o influență majoră în formarea caracterului unui elev, prin dezvoltarea deprinderilor ca urmare a diverselor activități educative în acord cu tipul dominant de inteligență și cu stilul de învățare, prin stimularea participării elevului la viața socială, prin întocmirea unui istoric al comportamentelor umane în diacronie, în vederea identificării trăsăturilor pozitive și negative ale indivizilor în funcție de reacțiile acestora în diverse contexte situaționale și nu în ultimul rând, prin cultivarea atenției și a motivației.

Bibliografie

Dragu, Anca. (2020). Dezvoltarea personalității în mediul școlar: temperament, caracter și aptitudini. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Dragu, Anca. (2018). Psihologia educației: Repere pentru formarea caracterului elevilor. Constanța: Ovidius University Press.
Dragu, Anca. (2014). Psihologie generală: Fundamente teoretice și aplicații educaționale. București: Editura Universitară.
Gardner, Howard. (2006). Multiple Intelligences: New Horizons in Theory and Practice. New York: Basic Books.
Goleman, Daniel. (2006). Social Intelligence: The New Science of Human Relationships. New York: Bantam Books.
Harmer, Jeremy. (2015). The Practice of English Language Teaching. Harlow: Pearson Longman, 5th edition.
Jung, Carl Gustav. (1971). Psychological Types. Princeton: Princeton University Press, revised edition.
Keirsey, David. (1984). Please Understand Me: Character and Temperament Types. Del Mar: Prometheus Nemesis Book Company.
Mihail, Georgiana-Claudia. (2024). Modalități de diminuare a devianței școlare. În Revista didactică EDICT – Revista Educației, Editura Agata, Botoșani, articolul 40, nr. 7 / iulie 2024, ISSN 1582-909X. Disponibil la: edict.ro/modalitati-de-diminuare-a-deviantei-scolare/ . Accesat în data de 28 iunie 2026, la ora 15:30.