Caracteristicile psiho-lingvistice ale preșcolarului de grupa mijlocie

Printre cele mai importante achiziții ale copilului preșcolar este limbajul, dezvoltarea lui presupunând o evoluție în plan fonetic, gramatical și semantic. Se cunoaște că preșcolarul în general este un bun comunicator, adoră să povestească, să pună o mulțime de întrebări și chiar să vorbească singur, acest lucru fiind de un real ajutor pentru educatori în activitățile de dezvoltare a vocabularului și a comunicării. Particularitățile vorbirii preșcolarului se conturează în primul rând în funcție de vârsta acestuia, limbajul dezvoltându-se și progresând continuu.

Procesul educațional în grădiniță se desfășoară pe două nivele de vârstă: nivelul I – grupa mică (3-4 ani) şi mijlocie (4-5 ani) și nivelul al II-lea – grupa mare (5-6 ani). Diferența dintre cele două niveluri constă în finalitățile vizate pe parcursul procesului educativ, respectiv:

  • Nivelul I – vizează socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.) şi obţinerea treptată a unei autonomii personale.
  • Nivelul II – vizează pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a copilului.

Perioada preşcolară poate fi împărţită în trei subperioade: (1) perioada preşcolarului mic: 3-4 ani, (2) perioada preşcolarului mijlociu: 4-5 ani, (3) perioada preşcolarului mare: 5-6/7 ani. După cum am precizat anterior, vocabularul copilului preşcolar mijlociu conţine între 2000 şi 3000 de cuvinte, în funcţie de dezvoltarea psihică, maturizarea aparatului fonator, dezvoltarea activităţii nervoase superioare dar şi de alţi factori precum: interesul părinţilor pentru dezvoltarea şi educaţia copilului, frecventarea grădiniţei, prezenţa fraţilor mai mari.

Preşcolarul de grupa mijlocie se face remarcat prin progrese vizibile, perioada de adaptare la grădiniţă este mai scurtă decât la preşcolarul mic şi se încadrează în intervalul 3-4 săptămâni, el are preocupări mai variate, jocul lui devine mai complicat, copilul cooperează mai mult, iar activităţile obligatorii devin mai complexe. Limbajul se dezvoltă în plan cantitativ, copilul acumulând aproximativ 50 de cuvinte /lună, cât şi calitativ în modul de exprimare. Procesele psihice antrenate, au caracter voluntar, iar imaginaţia şi creativitatea se dezvoltă ca rezultat nemijlocit al contactului cu realitatea externă, cu mediul grădiniţei, ce oferă stimuli de a investiga, a acţiona şi experimenta.

Diversificarea relaţiilor şi lărgirea câmpului relaţional ajută preşcolarul să-ţi descopere capacităţile şi limitele, să-şi diminueze egocentrismul, să se descopere pe sine. Preşcolarul mijlociu este supus unor norme şi reguli, descoperă diferenţa dintre bine şi rău, dintre ce este voie şi ce nu este voie, îşi conturează unele trăsături de caracter, îşi formează comportamente ce îl conduc spre dobândirea autonomiei. Aceste experienţe de învăţare vor defini în timp, personalitatea copilului.

Se cunoaşte faptul că toţi copiii învață mai uşor, preponderent prin imitaţie, pe baza unui model sau exemplu, demonstraţie, care poate fi însoţit de explicaţii verbale. Copilul preşcolar mijlociu îşi coordonează mişcările, urmărind imaginea vizuală ce apare în procesul de urmărire a mişcărilor altor persoane, faţă de preşcolarul mare, care răspunde şi la comenzi verbale.

În planul deprinderilor achiziţionate de copilul peşcolar mijlociu, copilul participă activ la sarcini curente; îşi formează deprinderi de igienă personală şi de ordine; povesteşte pe baza unor imagini; învaţă să utilizeze diverse obiecte precum foarfeca; evocă evenimente petrecute anterior; învaţă intuitiv noi relaţii între noţiuni şi să relaţioneze prin analogie; învaţă să utilizeze numeralul şi gradele de comparaţie şi să traseze semne grafice simple.

Motricitatea preşcolarilor de grupă mijlocie este caracterizată prin: mai multă rapiditate în mişcări; se dezvoltă motricitatea fină; echilibrul ortostatic este mai susţinut; coordonarea oculo-motorie este oarecum independentă; sare într-un picior cu uşurinţă; pliază hârtia după demonstraţie; merge în echilibru pe o linie trasată; desenează pătrate şi dreptunghiuri după model; aruncă şi prinde mingea cu mai multă forţă.

În plan senzorial, preşcolarul mijlociu foloseşte activ auzul şi văzul, i se dezvoltă vederea cromatică şi la distanţă; recunoaşte schema corporală proprie; compară două obiecte din punct de vedere al greutăţii; i se dezvoltă simţul tactil, gustativ şi de echilibru; identifică poziţii spaţiale precum: sus, jos, faţă, spate, aproape, departe; sortează obiecte după culoare, mărime şi formă; indică şi distinge 4-5 culori sau nuanţe.

Gândirea copilului preşcolar mijlociu prezintă următoarele caracteristici: copilul defineşte obiecte şi explică utilitatea lor; relatează chiar şi cu detalii despre imagini; grupează imagini în raport cu 3-5 noţiuni generale precum: păsări, animale, flori, înţelege analogii opozante; descrie serii de operaţii; utilizează corect negaţia. Din punct de vedere al memoriei, copilul preşcolar mijlociu poate memora 3-5 cifre; reproduce poezii mai lungi, cu intonaţie; recunoaşte elemente omise din desene incomplete; recunoaşte 2-3 momente ale zilei; evocă o întâmplare petrecută cu mai mult timp în urmă; păstrează informaţii în memorie timp de 1 -1,5 ani. Copilul preşcolar mijlociu are o imaginaţie reproductivă bogată; deosebeşte normalul de neobişnuit şi crează o povestire scurtă după 2-4 imagini.

În plan motivaţional, copilul manifestă nevoia de a vorbi în grup, are nevoie de recompensă imediată; manifestă interese labile; are interes pentru cunoaştere şi pentru jocul de rol; are preferinţe pentru anumiţi copii din grup şi îşi doreşte să crească.

Din punct de vedere al afectivităţii, preşcolarul mijlociu îşi controlează unele reacţii afective; arată sentimente precum satisfacţie, mirare etc.; manifestă bucurie şi admiraţie pentru natură; manifestă empatie pentru persoanle din jurul lui; îi plac jocurile de construcţie; trăieşte sentimente morale faţă de faptele altor copii; se manifestă, uneori, prin explozii afective prin treceri bruşte de la râs la plâns şi invers.

Personalitatea copilului este conturată încă, de atașamentul faţă de mamă, manifestări de gelozie faţă de fraţi; este conştient de sine, de sexul său; îşi formează reprezentări morale. Acceptă normele şi regulile unui joc şi normele de comportament; poate manifesta aptitudini coregrafice; se joacă singur dar şi în grup; cunoaşte reguli elementare de circulaţie.

Limbajul preşcolarilor de grupa mijlocie prezintă următoarele particularităţi: povesteşte despre întâmplări din trecut, prezent şi viitor; îşi poate scrie numele cu majuscule, prin imitaţie sau din memorie; pune întrebări referitoare la înţelesul unor cuvinte; repetă şi utilizează propoziţii complexe; defineşte obiecte uzuale; cunoaşte cuvinte opuse precum: mare-mic, tare-moale, greu-uşor, lung-scurt, înalt-scund; îşi susţine punctul de vedere şi oferă idei; răspunde mai repede la întrebări şi explică mai bine ceea ce face; foloseşte în timpul vorbirii timpurile verbelor, pluralul şi singularul; se dezvoltă limbajul cu aproximativ 50 de cuvinte/ lună; i se dezvoltă limbajul interior; pronunţă corect toate sunetele cu excepţia defectelor de vorbire menţionate mai sus. Dezvoltarea limbajului este în legătură directă cu dezvoltarea fizică şi psihică, tocmai de aceea, educatoarea are obligaţia de a cunoaşte particularităţile anatomo-fiziologice ale copilului, astfel în procesul educativ, ea va folosi cele mai portivite metode şi procedee pentru atingerea obiectivelor propuse.

Numai cunoscând caracteristicile normale a unui copil de vârsta preşcolară, etapele şi subetapele de dezvoltare, atât în plan psihic cât şi comportamental ale acestuia, educatoare îşi formează profilul corespunzător realităţii al copilului studiat

 

Accesări: 45

Articole asemănătoare